CASE OF BAIBARAC v. MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

15.11.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Violation of P1-1;Non-pecuniary damage - financial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF BAIBARAC v. MOLDOVA (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU BAIBARAC v. MOLDOVA (Depunerea nr. 31530/03) HOTĂRÂREA Strasburg 15 noiembrie 2005 FINAL 15/02/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus revizuirii editoriale. În cazul Baibarac v. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de Camera compusă de: Sir Nicolas Președintele Bratza Casadevall Bonello Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, deliberat în privat la 18 octombrie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 31530/03) împotriva Republicii Moldova depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național moldovenesc, dl Victor Baibarac („reclamantul”), la 29 mai 2003. Guvernul moldovenesc („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Pârlog. Reclamantul s-a plâns că neîndeplinirea hotărârii din 27 septembrie 2002 a încălcat dreptul de acces la instanță garantat de art. 6 din Convenție și dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale garantate de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Cererea a fost alocată la a patra secțiune a Curții. La 8 octombrie În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, o cameră din această secțiune a hotărât să comunice cererea Guvernului și a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia. Reclamantul și Guvernul au depus observații cu privire la admisibilitatea, fondurile și doar satisfacția. Camera a hotărât, după consultarea părților, că nu a fost necesară nici o ședință cu privire la fondul. La 1 noiembrie 2004, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit celei de-a patra secțiune (art. 52 § 1). Reclamantul, dl Victor Baibarac, s-a născut în 1931 și locuiește în Edineț. În 1949, autoritățile sovietice au naționalizat proprietățile deținute de părinții săi și i-au deportat familia în Siberia. La 8 decembrie 1992 Parlamentul moldovenesc a adoptat Legea nr. 1225-XII „pentru reabilitarea victimelor de represiune politică comisă de regimul totalitar de ocupare a comuniștilor”. Legea a permis victimelor de represiune sovietică să ceară compensații pentru proprietățile lor naționalizate. 10. În 2002 reclamantul a luat o acțiune împotriva Departamentului de Trezorerie Locală în ceea ce privește refuzul acesteia de a-i plăti compensații. 11. La 27 septembrie 2002, Curtea de district Edineț a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat Departamentului de Trezorerie Locală să-i plătească compensarea de 40.000 de lei moldoveni (MDL) (echivalentul de 3.010 euro (EUR) la momentul respectiv). 12. Reclamantul a obținut un mandat de executare pe care judecătorul nu l-a executat. La o dată neespecificată, reclamantul a scris Ministerului Justiției, plângând de neexecuția hotărârii din 27 septembrie 2002. Într-o scrisoare din 7 mai 2003, Ministerul Justiției a asigurat reclamantului că se face tot posibilul pentru aplicarea deciziei, dar că Departamentul de Trezorerie Locală nu are bani în contul său. 13. La 20 februarie 2004, după ce a fost comunicat guvernului, hotărârea a fost pusă în aplicare. Reclamantul a scris o chitanță adresată șefului Departamentului Edineț de Execuție a Hotărârilor în care a confirmat că a primit banii în conformitate cu hotărârea din 27 septembrie. 2002 și că el nu mai are reclamații împotriva debitorului și împotriva Departamentului de Execuție a Hotărârilor. II. LEI DOMESTICE RELEVANTE 14. Legea internă relevantă a fost rezumat în Prodan c. Moldova , nr. 49806/99, § 31, CEDO 2004 ... HOTĂRÂREA 15. Reclamantul s-a plâns că dreptul său de a avea drepturi civile determinate de o instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii Curții de District Edineț din 27 septembrie 2002 până la 20 februarie 2004. El s-a bazat pe art. 6 § 1, care, în măsura în care este relevant, se menționează după cum urmează: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un tribunal ....” 16. El a susținut, de asemenea, că, din cauza neexecuției hotărârii în favoarea sa, nu a putut să își bucure de posesiunile sale și, prin urmare, dreptul său la protecția proprietăților în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția a fost încălcat. art. 1 din Protocolul nr. 1 se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale; nimeni nu va fi privat de bunurile sale decât în interesul public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Într-o scrisoare din 12 martie 2004 și mai târziu în observațiile lor cu privire la o justă satisfacție, Guvernul a susținut că, în primirea emisă de reclamant la Departamentul Edineț de Execuție a Hotărârilor, la 20 februarie 2004 (a se vedea punctul 13 de mai sus), el și-a exprimat intenția de a nu continua cererea. În consecință, Guvernul solicită Curții să excludă cererea din lista cauzelor sale. 18. Reclamantul a susținut că hotărârea din 27 septembrie 2002 a fost executată de Guvern doar datorită Curții și că Guvernul nu i-a plătit nicio compensație pentru executarea întârziere a hotărârii. El a solicitat prejudiciu moral pentru executarea întârziere (a se vedea mai jos). 19. Curtea constată că primirea invocată de Guvern pare să fie într-un formular standard. Deși se spune că reclamantul nu are alte cereri împotriva debitorului (de exemplu, departamentul local al Trezorului) sau Departamentul Edineț de Execuție a Hotărârilor, aceasta nu face nici o trimitere la cererea sa la această Curte sau la cererile sale împotriva guvernului în temeiul Convenției. Sugestia conform căreia reclamantul nu a avut nici o intenție de a aduce retragerea cererii sale la Curte este susținută de faptul că, la 8 iunie 2004, el a depus o cerere pentru o justă satisfacție. Curtea nu consideră că reclamantul a indicat în mod inechilibrat orice intenție de a nu-și continua cererea. Prin urmare, aceasta trebuie să continue examinarea cazului (a se vedea Scutari c. Moldova , nr. 20864/03, §§ 17-20, 26 iulie 2005). 20. Curtea consideră că plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. Prin urmare, Curtea declară că aceste plângeri sunt admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica art. 3 din Convenția (a se vedea punctul 4 mai sus), Curtea va analiza imediat meritele acestor plângeri. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI 21. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 a Convenției cu privire la nerespectarea hotărârii Curții de District Orei din 27 septembrie 2002 până la 20 februarie 2004. 22. Guvernul a susținut că, având în vedere executarea hotărârii din 20 februarie 2004, nu a existat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. Potrivit acestora, hotărârea a fost pusă în aplicare într-un timp rezonabil. 23. Principiile generale care se aplică în cazurile de acest tip sunt stabilite în Prodan v. Moldova (citate mai sus §§ 52-53). 24. Curtea remarcă că hotărârea Curții de district Edineț din 27 septembrie 2002 a rămas neexecută timp de aproape 17 luni, reamintind că a constatat o încălcare în cazurile în care perioadele de neexecuție au fost mult mai scurte decât în cazul în cauză (a se vedea, de exemplu, Shmalko c. Ucraina , nr. 60750/00, § 46, 20 iulie În consecință, nu poate fi de acord cu Guvernul că hotărârea din 27 septembrie 2002 a fost executată într-un timp rezonabil. 25. Prin nerespectarea, de ani de zile, a măsurilor necesare pentru a se conforma deciziei judiciare finale în cazul instantaniei, autoritățile moldovenești au privat dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția cu toate efectele utile. 26. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLUL nr. 1 LA CONVENȚIE 27. Reclamantul a susținut că neexecutarea hotărârii din 27 septembrie 2002 a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 28. Guvernul a susținut că acestea nu au încălcat în niciun fel drepturile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 29. Curtea reiterează că o „clamă” poate constitui o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție dacă este suficient de stabilită ca fiind executibilă (a se vedea Prodan, § 59). 30. Curtea remarcă că reclamantul a avut o cerere executivă care rezultă din hotărârea din 27 septembrie 2002. În consecință, imposibilitatea de a obține executarea hotărârii până la 20 februarie 2004 a constituit o ingerință în dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale, astfel cum se prevede în prima teză a articolului 1 primul paragraf din Protocolul nr. Prin nerespectarea hotărârii finale, autoritățile naționale au împiedicat reclamantul să beneficieze sau să utilizeze banii. Guvernul nu a avansat nici o justificare pentru această interferență, iar Curtea consideră că lipsa de fonduri nu poate justifica o asemenea omisiune (a se vedea Prodan, § 61). 32. Prin urmare, a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 LA CONVENȚIE 33. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltului Parte contractantă în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 34. Reclamantul a solicitat 100.000 EUR pentru prejudiciu moral suferite ca urmare a neexecuției hotărârii finale favorabile acestuia. El a susținut că neexecutarea hotărârii finale pentru o perioadă lungă de timp l-a provocat stres și anxietate. El nu a prezentat nici o cerere în ceea ce privește prejudiciile materiale sau costurile și cheltuielile. 35. Guvernul nu este de acord cu suma reclamată de reclamant și a susținut că constatarea unei încălcări ar constitui suficientă satisfacție. 36. Curtea consideră că reclamantul a suferit o serie de prejudiciu moral ca urmare a încălcărilor constatate care nu pot fi îndeplinite de simplesa constatare a unei încălcări. Cu toate acestea, suma acuzată este excesivă. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea conferă reclamantului suma de 1000 EUR. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1000 EUR (1 mie de euro) pentru prejudiciu moral, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil, (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 noiembrie 2005, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.