Creciun împotriva Republicii Moldova

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 251/05 de Ilarion CRECIUN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 12 iunie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 26 noiembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Ilarion Creciun, este un național moldovenesc născut în 1938 și locuiește în Trinca.

Guvernul moldovenesc („Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1949 reclamantul și familia sa au fost deportați de autoritățile sovietice. Toate activele familiei au fost confiscate de stat. La 8 decembrie 1992 Parlamentul Moldovei a adoptat Legea nr. 1225-XII „pentru reabilitarea victimelor de represiune politică comisă de regimul totalitar de ocupare comunist”. Legea a permis victimelor de represiune sovietică să revendice proprietatea confiscată sau naționalizată. Într-o dată necunoscută, reclamantul a solicitat compensarea pentru proprietatea confiscată de familie. La 10 septembrie 2003, Curtea de District Edinet a constatat în favoarea sa și l-a acordat 41.175 lei moldoveni (MDL) (echivalentul de 2.688 euro (EUR) la momentul respectiv) care urmează să fie plătit din bugetul de stat în persoana Ministerului Finanțelor.

Nu a fost depus recurs și hotărârea a devenit finală și executabilă 15 zile mai târziu. La 22 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Departamentului de Execuție a Deciziilor Ministerului Justiției („Departamentul”) să pună în aplicare hotărârea în favoarea sa. La 23 decembrie 2003, Departamentul a răspuns că reclamantul trebuie să prezinte copia originală a mandatului de punere în aplicare. Potrivit reclamantului, el solicită Curții de District Edineț să-l elibereze un astfel de mandat, dar s-a spus că nu este nevoie de acest lucru deoarece instanța va trimite mandatul direct la Departament. La 27 iulie 2005, Curtea de district Edineț a adoptat o altă decizie cu privire la aceeași chestiune în cadrul procedurilor care implică aceleași părți.

La fel ca în procedura din 2003, instanța a acordat reclamantului aceeași sumă (MDL 41.175) în compensare pentru proprietatea luată de familie. Hotărârea din 10 septembrie 2003 nu a fost pusă în aplicare până în prezent. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 5 și 6 din Convenție și în conformitate cu articolele nu specificate ale Protocolelor nr. 1 și 7 la Convenție cu privire la evenimentele de mai sus. La 22 martie și 2 mai 2007, părțile care au prezentat Curtea au semnat declarații care acceptă un acord de soluționare prietenos, conform căruia guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea unei hotărâri de grevă de către Curte, de 5,188 EUR în ceea ce privește orice prejudiciu suferit de reclamant și orice costuri și cheltuieli suportate de el în cadrul procedurii de față.

Părțile au declarat că acordul constituia o rezoluție finală a cauzei și au solicitat Curții să elimine cererea din lista cazurilor. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 251/05 by Ilarion CRECIUN against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 12 June 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 26 November 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ilarion Creciun, is a Moldovan national who was born in 1938 and lives in Trinca.

The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1949 the applicant and his family were deported by the Soviet authorities. All of the family’s assets were confiscated by the State. On 8 December 1992 the Moldovan Parliament enacted Law No. 1225-XII “on the rehabilitation of the victims of political repression committed by the totalitarian communist occupying regime”. The Law enabled the victims of Soviet repression to claim their confiscated or nationalised property. On an unknown date the applicant requested compensation for the property confiscated from his family. On 10 September 2003 the Edineț District Court found in his favour and awarded him 41,175 Moldovan lei (MDL)(the equivalent of 2,688 euros (EUR) at the time) to be paid from the State budget in the person of the Ministry of Finance.

No appeal was lodged and the judgment became final and enforceable 15 days later. On 22 December 2003 the applicant requested the Decisions Enforcement Department of the Ministry of Justice (“the Department”) to enforce the judgment in his favour. On 23 December 2003 the Department replied that the applicant needed to submit the original copy of the enforcement warrant. According to the applicant, he requested the Edineț District Court to issue him such a warrant but was told that there was no need for that since the court would send the warrant directly to the Department. On 27 July 2005 the Edineț District Court adopted another decision on the same issue in proceedings involving the same parties.

As in the 2003 proceedings, the court awarded the applicant the same amount (MDL 41,175) in compensation for the property taken from his family. The judgment of 10 September 2003 has not been enforced to date. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 5 and 6 of the Convention and under unspecified Articles of Protocols Nos. 1 and 7 to the Convention about the above events. THE LAW On 22 March and 2 May 2007 the parties submitted to the Court signed declarations accepting a friendly settlement agreement, according to which the Government had undertaken to pay the applicant, within three months from the adoption of a strike-out decision by the Court, EUR 5,188 in respect of any damage suffered by the applicant and of any costs and expenses incurred by him in the proceedings before the Court.

The parties declared that the agreement constituted a final resolution of the case and requested the Court to strike the application out of the list of cases. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L.

Early Nicolas Bratza Registrar President