MOSCAL v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MOSCAL v. MOLDOVA (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 37990/04 de către Ion MOSCAL împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 7 aprilie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 august 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ion Moscal, este un național moldovenesc care s-a născut în 1949 și trăiește în Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne („ Ministerul”). La 30 ianuarie 1998, reclamantul s-a retras, dar Ministerul a continuat să-i datoreze achizițiile salariale. În anul 2000, reclamantul a inițiat o procedură împotriva Ministerului, cerând o ordonanță care îi impună să-i plătească achizițiile. La 2 mai 2000, Curtea de District Centru a acordat reclamantului 4.673 lei (MDL), echivalent cu 408 euro (EUR) la momentul respectiv, să fie plătită de fostul angajator. De asemenea, a acordat reclamantului MDL 611 (EUR 53) pentru costuri și cheltuieli. Această hotărâre a rămas neîncheiat și a devenit finală. Două mandate de aplicare au fost emise. La 20 mai 2000, reclamantul a prezentat mandatul de executare de către Departamentul de Execuție de District Centru. La 24 aprilie 2003 și 28 februarie 2005, reclamantul a solicitat în repetate rânduri Departamentul de Execuție să ia măsuri pentru aplicarea hotărârii finale în favoarea sa. La 15 aprilie 2005, Ministerul a informat reclamantul că nu i-a putut plăti suma atribuită de hotărârea din 2 mai 2000. La 10 mai 2005, reclamantul a interzis o acțiune judiciară împotriva Ministerului, cerând o procedură care să oblige pe aceasta din urmă să-i plătească compensarea pentru prejudiciu material din cauza neexecuției hotărârii finale din 2 mai 2000. La 27 iunie 2005, Curtea de District Centru a respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 13 iulie 2005, Ministerul a transferat 4 673 MDL (305) EUR în contul reclamantului. Acesta a informat reclamantul că ar putea obține suma de MDL 611 de la departamentul de contabilitate al Ministerului în orice moment. La 22 septembrie 2005, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 27 iunie 2005. La 28 decembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a susținut hotărârea Curții de Apel Chișinău. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii finale în favoarea sa într-un timp rezonabil și de a permite soluționarea adecvată pentru executarea întârzietă. Reclamantul a susținut, de asemenea, că neîndeplinirea hotărârii finale în favoarea sa și-a încălcat dreptul de protecție a proprietăților, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA La 27 februarie 2009, Curtea a primit de la Guvern un acord de achiziționare prietenoasă a ajuns cu reclamantul: „1. Guvernul Moldovei se angajează să plătească dlui Ivan Moscal suma de 500 (cincă sute) euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Aranjamentul menționat mai sus va constitui soluționarea finală a cazului. Reclamantul își declară afirmațiile îndeplinite și retrage cererea nr. 37990/04 Moscal c. Moldova, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și notificată Guvernului la 16 decembrie 2008. Reclamantul declară că renunță la orice alte cereri împotriva Guvernului Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri, inclusiv orice afirmații de natură morală sau pecuniară, sau orice alte daune care ar putea rezulta din hotărârea Curții de District Centru din 2 mai 2000. Părțile informează Curtea Europeană cu privire la prezentul acord și solicită să fie anulată cazul din lista cazurilor.” Hotărârea de acord amical a fost semnat atât de către solicitant, cât și de către Guvern și din 27 februarie 2009. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza