Croitoru împotriva Republicii Moldova

Cea decizia nr. 29755/07 de Dumitru CROITORU împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 18 mai 2010 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 15 iunie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 28 aprilie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Dumitru Croitoru, este un național moldovenesc născut în 1963 și locuiește în Ghioltosu. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Stoian, un avocat practicant în Cahul.

Guvernul moldovenesc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V.Grosu. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne („ Ministerul”), a instituit o procedură judiciară împotriva fostului său angajator, cerând o procedură care îi obligă pe cei din urmă să-i plătească o indemnitate. Prin o hotărâre finală pronunțată la 20 noiembrie 1997 Curtea de districtă Cantemir a ordonat Ministerului să plătească reclamantului o alocație de 1 408 lei moldoveni (MDL), echivalent cu 204 euro (EUR) în acel moment. În ciuda încercărilor reclamantului de a obține executarea hotărârii finale în favoarea sa, aceasta nu a fost pusă în aplicare până în prezent.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii finale în favoarea sa. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 §§ 3 b) și c), fără a furniza detalii suplimentare. În cele din urmă, el s-a plâns în susținerea faptului că nerespectarea hotărârii finale în favoarea sa a încălcat dreptul său la protecție a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA CLAUSELE reglementate de declarația unilaterală Prin scrisoarea din 7 aprilie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere.

Guvernul a recunoscut că există încălcarea drepturilor reclamantului garantate de Convenția din cauza neexecuției hotărârii din 20 noiembrie 1997. Acestea s-au angajat să plătească reclamantului 2.500 de euro. Plata va fi efectuată într-o perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire, plus trei puncte procentuale. Reclamantul nu a prezentat nicio observație cu privire la această chestiune.

Curtea constată că art. 37 din convenție prevede că aceasta poate decide în orice etapă a procedurii să decidă decizia de a elimina o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din acest articol. art. 37 § (c) permite Curtei să ia un caz din lista sa în special în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

art. 37 § 1 în amendă include garanția că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele acestuia, este necesar.” Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația unilaterală a Guvernului, precum și cantitatea de compensare propusă, care poate fi considerată rezonabilă în comparație cu premiile Curții în cazuri similare (a se vedea Ungureanu c. Moldova) , nr. 27568/02, § 39, 6 septembrie 2007), Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea plângerilor menționate mai sus și este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile din aceasta, nu o cere să continue examinarea acestei părți ale cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă.

Alte plângeri Reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 3 b) și c), fără a furniza detalii suplimentare. Curtea reamintește că art. 6 § 3 se aplică numai în cazul unei proceduri care implică o acuzație penală, care nu a fost cazul reclamantului. Prin urmare, aceste plângeri sunt incompatibile ratione materiae cu dispozițiile Convenției și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate: ia notă a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenție; în ceea ce privește plângerile de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara inadmisibil restul cererii.

Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 29755/07 by Dumitru CROITORU against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 18 May 2010 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 15 June 2007, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 28 April 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Dumitru Croitoru, is a Moldovan national who was born in 1963 and lives in Ghioltosu.

He was represented before the Court by Mr I. Stoian, a lawyer practising in Cahul. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V.Grosu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant, a former employee of the Ministry of Internal Affairs (“the Ministry”), instituted court proceedings against his former employer, seeking an order obliging the latter to pay him an allowance. By a final judgment delivered on 20 November 1997 the Cantemir District Court ordered the Ministry to pay the applicant an allowance of 1,408 Moldovan lei (MDL), equivalent to 204 euros (EUR) at the time. Despite attempts by the applicant to obtain the enforcement of the final judgment in his favour, it has not been enforced to date.

COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that his right of access to court had been violated by the failure to enforce the final judgment in his favour. 2. The applicant also complained under Article 6 § 3 b) and c), without giving further details. 3. Finally, he complained in substance that the failure to enforce the final judgment in his favour had violated his right to protection of property, as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. THE LAW 1. The complaints covered by the unilateral declaration By letter dated 7 April 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

The Government acknowledged that there was an infringement of the applicant's rights guaranteed by the Convention on account of the non-enforcement of the judgment of 20 November 1997. They undertook to pay the applicant 2,500 euros. The payment would be effected within a period of three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The applicant did not submit any comments on this matter. The Court notes that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list in particular if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Article 37 § 1 in fine includes the proviso that: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” Having regard to the nature of the admissions contained in the Government's unilateral declaration, as well as the amount of compensation proposed, which can be considered reasonable in comparison with the Court's awards in similar cases (see Ungureanu v. Moldova , no. 27568/02, § 39, 6 September 2007), the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the above-mentioned complaints and is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly this part of the application should be struck out of the list.

2. Other complaints The applicant also complained under Article 6 § 3 b) and c), without giving further details. The Court recalls that Article 6 § 3 applies only to proceedings involving a criminal charge, which was not the applicant's case. Accordingly, these complaints are incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously: Takes note of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.1 to the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaints in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares inadmissible the remainder of the application.

Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President