Boldisor împotriva Republicii Moldova

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 10275/07, de către Iurie BOLDIȘOR împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 15 iunie 2010 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 16 ianuarie 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Iurie Boldișor, este un național moldovenesc născut în 1948 și locuiește în Edineț. El este reprezentat în fața Curții de către dl Baban, un avocat care practică în Edineț. Guvernul Moldovei (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu.

Reclamantul, național moldovenesc, a solicitat cu succes în fața instanțelor interne compensarea pentru prejudiciu material și moral pentru că au fost amendate ilegal pentru o infracțiune administrativă. La 7 aprilie 2005, Tribunalul de District Edineț a acordat reclamantului 1.516 lei moldovenesc (MDL, echivalentul de 106 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. Această decizie a rămas neînțelesă și a devenit finală. La 5 ianuarie 2007, Ministerul Finanțelor a plătit reclamantului MDL 1.516. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de neîndeplinirea hotărârii în favoarea sa. De asemenea, reclamantul a susținut că nerespectarea hotărârii a încălcat dreptul său la protecție a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Prin scrisoarea din 20 aprilie 2009 observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 2 iunie 2009. 13 noiembrie 2009 Registrul Curții a trimis o altă scrisoare prin corespondență înregistrată informand reclamantul că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat la 2 iunie 2009 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea.

Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 23 noiembrie 2009. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri.

Lawrence Early Nicolas Bratza Grefier Președintele

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 10275/07 by Iurie BOLDIȘOR against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 15 June 2010 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 January 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Iurie Boldișor, is a Moldovan national who was born in 1948 and lives in Edineț. He is represented before the Court by Mr N. Baban, a lawyer practising in Edineț. The Moldovan Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr V. Grosu.

The applicant, a Moldovan national, successfully claimed before the domestic courts compensation for pecuniary and non-pecuniary damage for having been unlawfully fined for an administrative offence. On 7 April 2005, the Edineț District Court awarded the applicant 1,516 Moldovan lei (MDL, the equivalent of 106 euros (EUR)) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage. This decision remained unchallenged and became final. On 5 January 2007 the Ministry of Finance paid the applicant MDL 1,516. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that his right of access to court had been violated by the failure to enforce the judgment in his favour. 2. The applicant also alleged that the failure to enforce the judgment violated his right to protection of property as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW By letter dated 20 April 2009 the Government's observations were sent to the applicant's representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 2 June 2009. The applicant did not reply. On 13 November 2009 the Registry of the Court sent another letter by registered mail informing the applicant that the period allowed for submission of the applicant's observations expired on 2 June 2009 and that no extension of time had been requested. The applicant's representative's attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The applicant's representative received this letter on 23 November 2009. However, no response has been received. The applicant has not contacted the Court since. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President