- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 ianuarie 2010
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Madan și Musaji împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Cea decizia nr. 2856/05 de Eugenia MUSAJI și Petru MADAN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 5 ianuarie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 decembrie 2004, având în vedere declarația unilaterală a Guvernului și acceptarea termenilor acesteia, după deliberare, a hotărât după cum urmează: Cererea a fost depusă de dna Eugenia Musaji și dl Petru Madan, care sunt resortisanți moldoveni născuți în 1953 și, respectiv, 1958 și care trăiesc în Chișinău.
Ele au fost reprezentate în fața Curții de dl M. Lupu, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldoven (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl V. Grosu. Reclamanții se plângea că au fost deținuți ilegal și tratați necorespunzător în conformitate cu articolele 5 și 3 din Convenție. La 28 octombrie 2009, Curtea a primit o declarație unilaterală semnată de Guvern în temeiul căreia aceasta din urmă a recunoscut o încălcare a drepturilor fiecărei reclamante garantate în temeiul articolelor 3 și 5 § 3 din convenție și a oferit 5.000 de euro (EUR) primului reclamant și EUR 3500 de euro la cel de-al doilea reclamant în compensare pentru prejudiciile morale cauzate, precum și 1000 EUR la fiecare reclamant pentru costuri și cheltuieli.
Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul a solicitat Curtea să pună capăt cazului din lista sa. La 13 noiembrie 2009, avocatul reclamantului a informat Curtea că clienții săi au fost de acord cu termenii declarației guvernamentale și a invitat Curtea să examineze cererea guvernului și să scoată cazul din lista sa de cazuri.
Curtea consideră că acordul expres al reclamanților cu termenii declarației făcute de guvern poate fi considerat ca o soluție prietenoasă implicită între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 2856/05 by Eugenia MUSAJI and Petru MADAN against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5 January 2010 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 16 December 2004, Having regard to the Government’s unilateral declaration and the applicants’ acceptance of its terms, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The application was lodged by Ms Eugenia Musaji and Mr Petru Madan, who are Moldovan nationals born in 1953 and 1958 respectively and living in Chișinău.
They were represented before the Court by Mr M. Lupu, a lawyer practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. The applicants complained that they had been unlawfully detained and ill-treated contrary to Articles 5 and 3 of the Convention. THE LAW On 28 October 2009 the Court received a unilateral declaration signed by the Government under which the latter acknowledged a violation of each of the applicants’ rights guaranteed under Articles 3 and 5 § 3 of the Convention and offered 5,000 euros (EUR) to the first applicant and EUR 3,500 to the second applicant in compensation for the non-pecuniary damage caused, as well as EUR 1,000 to each applicant for costs and expenses.
These sums would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case. The Government requested the Court to strike the case out of its list. On and 13 November 2009 the applicants’ lawyer informed the Court that his clients had agreed to the terms of the Government’s declaration and invited the Court to proceed with the examination of the Government’s request and to strike the case out of its list of cases.
The Court considers that the applicants’ express agreement to the terms of the declaration made by the Government can be considered as an implied friendly settlement between the parties. It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President