MERENIUC v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MERENIUC v. MOLDOVA (CtEDO, 2008)
A patra secție DECIZIE Nr. 29497/06, de către Tudor MERENIUC împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 21 octombrie 2008 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 7 iulie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Tudor Mereniuc, este un național moldovenesc născut în 1959 și trăiește în Molovata Nouă. Guvernul moldoven („Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat al Ministerului Internului (“Ministrul”). La 22 septembrie 1997, Curtea de District Dubăsari a ordonat Ministerului să plătească reclamantului o alocație de 1.408 lei moldovenesc (MDL) (300 euro (EUR) la momentul respectiv). Nu a fost interzis niciun recurs și hotărârea a devenit finală 15 zile mai târziu. Curtea de District a eliberat un mandat de punere în aplicare care a fost trimis Ministerului. La o dată neespecificată în 2006, reclamantul a solicitat aplicarea hotărârii. La 23 aprilie 2006, Ministerul l-a informat că mandatul de executare a fost trimis Biroului Centru Bailiff în septembrie 2005. La 11 iulie 2006, Ministerul a respectat hotărârea din 22 septembrie 1997 și a plătit reclamantului 1 408 MDL. Cu toate acestea, reclamantul a introdus o acțiune împotriva Ministerului, cerând plata compensației în valoare de 68.710.40 MDL (4.051) pentru prejudiciu material și 48.800 MDL (2.877) pentru prejudiciu moral suferite ca urmare a neexecutării hotărârii din 22 septembrie 1997 într-un timp rezonabil. Prin o hotărâre finală din 2 mai 2007, Curtea Supremă de Justiție și-a respins acțiunea ca fiind nefondată. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii finale în favoarea sa într-un timp rezonabil. Reclamantul a susținut, de asemenea, că executarea tardivă a încălcat dreptul său la protecție a bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA La 10 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei oferă plăți de 2 000 de euro dlui Tudor Mereniuc, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi prejudiciile morale, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 1 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Tudor Mereniuc, rețin că Guvernul Moldovei sunt dispuși să plătească suma de 2.000 (2 mii) de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere prejudiciu moral, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului