MIROSNICENCO v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Cea decizia nr. 38679/05 de către Maria MIROSNICENCO împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 19 mai 2009 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 9 august 2005, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Maria Miroșnicenco, este un național moldovenesc născut în 1951 și locuiește în Chișinău. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna V. Gutu, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldoven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V.Grosu. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost un angajat al unei societăți de stat („Societatea”) condus de Ministerul Comunicațiilor și Transporturilor. Între 1999 și 2001 Compania a încetat activitatea și nu a plătit reclamantului salariul ei. În 2001 reclamantul a inițiat o procedură împotriva Societății și a solicitat plata achizițiilor salariale. La 17 iunie 2002, Curtea de District Centru a acordat reclamantului 4.557 lei moldovenesc (MDL), echivalent cu 348 euro (EUR) la momentul respectiv, pentru a fi plătită de fostul angajator. Această hotărâre a devenit finală. Două mandate de punere în aplicare au fost emise. Decembrie 2002 Curtea de District Centru a ordonat transferul unei clădiri care aparțin societății către o altă societate („CFM”), deținută de stat, pentru a asigura aplicarea unei hotărâri judiciare în favoarea CFM. Reclamantul nu a fost informat cu privire la acest ordin. În ciuda încercărilor reclamantului de a obține executarea hotărârii, aceasta nu a fost pusă în aplicare până în prezent. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii finale în favoarea ei. Reclamantul a susținut, de asemenea, că nerespectarea hotărârii finale a încălcat dreptul ei la protecție a bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA La 1 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei propune să plătească suma de 2.253 (doi mii două sute cincizeci și cincizeci și trei de euro) în fața dnei Maria Miroșnicenco, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit, de asemenea, următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Victoria Guțu, reprezentantul reclamantului în cazul de mai sus, remarc că Guvernul Moldovei este pregătit să plătească 2,253 (doi mii două sute cincizeci și cincizeci și trei de euro) către dna Maria Miroșnicenco, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 38679/05

by Maria MIROSNICENCO

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 19

May 2009 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 9 August 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Maria Miroșnicenco, is a Moldovan national who was born in 1951 and lives in Chișinău. She was represented before the Court by Ms V.Gutu, a lawyer practising in Chisinau. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V.Grosu.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant was an employee of a State-owned company (“the Company”) run by the Ministry of Communications and Transport. Between 1999 and 2001 the Company ceased its activity and did not pay the applicant her salary.

In 2001 the applicant initiated proceedings against the Company and sought the payment of salary arrears. On 17 June 2002, the Centru District Court awarded the applicant 4,557 Moldovan lei (MDL), equivalent to 348

euros (EUR) at the time, to be paid by her former employer. This judgment became final. Two enforcement warrants were issued.

On

4

December 2002 the Centru District Court ordered the transfer of a building belonging to the Company to another company (“CFM”), owned by the State, in order to enforce a court order in favour of CFM. The applicant was allegedly not informed about that order. Her appeal was rejected as unfounded.

Despite the applicant’s attempts to obtain the enforcement of the judgment, it has not been enforced to date.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that her right of access to court had been violated by the failure to enforce the final judgment in her favour.

2.

The applicant also alleged that the failure to enforce the final judgment had violated her right to protection of property, as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW

On 1 April 2009 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Vladimir Grosu, Agent for the Government of Republic of Moldova, declare that the Government of Moldova offer to pay the sum of 2,253 (two thousand two hundred and fifty-three) euros to Mrs Maria Miroșnicenco, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court also received the following declaration signed by the applicant:

“I, Victoria Guțu, the applicant’s representative in the above case, note that the Government of Moldova are prepared to pay 2,253 (two thousand two hundred and fifty-three) euros to Mrs Maria Miroșnicenco with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

I accept the proposal and waive any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President