PLESCA v. MOLDOVA

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 3003/05 de Dumitru PLESCA împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 10 iulie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 30 noiembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Dumitru Pleșca, este un național moldovenesc născut în 1942 și locuiește în Edineț. Guvernul moldovenesc (“Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1951 reclamantul și familia sa au fost deportați de autoritățile sovietice. Toate activele familiei au fost confiscate de stat. La 8 decembrie 1992 Parlamentul Moldovei a adoptat Legea nr. 1225-XII „pentru reabilitarea victimelor reprimarii politice comise de regimul totalitar de ocupare comunist”. Legea a permis victimelor reprimarii sovietice să revendice proprietatea confiscată sau naționalizată. La o dată necunoscută, reclamantul a solicitat compensarea pentru proprietatea confiscată din familie. La 10 septembrie 2003, Curtea de District Edineț i-a acordat 70.000 de lei moldoveni (MDL) (aproximativ 4.570 euro la momentul respectiv). Nu s-a depus niciun recurs și hotărârea a devenit finală și executibilă cincisprezece zile mai târziu. La 9 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Departamentului de Execuție a Deciziilor Ministerului Justiției („Departamentul”) să pună în aplicare hotărârea în favoarea sa. La 20 ianuarie 2004, el a depus mandatul de punere în aplicare de către Departament. La 28 ianuarie 2004, Departamentul a transmis mandatul Ministerului Finanțelor, care l-a înaintat la sucursala Edineț a Departamentului pentru executare la 16 martie 2005. La 18 martie 2005, Biroul Edineț al Departamentului a trimis mandatul înapoi la Ministerul Finanțelor pentru executare, deoarece a considerat că Trezoria Centrală a Ministerului este responsabilă pentru plată. La 27 iulie 2005, Curtea de district Edinet a adoptat o altă decizie cu privire la aceeași chestiune în cadrul procedurii care implică aceleași părți. La fel ca în procedura din 2003, instanța a atribuit reclamantului aceeași sumă (MDL 70.000) în compensare pentru proprietatea luată din familia sa. Curtea nu a anulat hotărârea din 10 septembrie 2003, care nu a fost pusă în aplicare până în prezent. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 1, 4, 5 și 6 din Convenție și în conformitate cu articolele de Protocol nr. 1 și nr. 7 din Convenție cu privire la evenimentele de mai sus. HOTĂRÂREA La 8 și 29 mai 2007 părțile care au prezentat Curtea au semnat declarații care acceptă un acord de soluționare prietenos. Potrivit acordului respectiv, Guvernul a făcut și reclamantul au acceptat „Oferă să plătească 7,600 (sapte mii șase sute) de euro dlui Dumitru Pleșca în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 3003/05

by Dumitru PLESCA

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10

July 2007 as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki

,

Ms

L.

Mijović,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 30 November 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Dumitru Pleșca, is a Moldovan national who was born in 1942 and lives in Edineț. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

V.

Grosu.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1951 the applicant and his family were deported by the Soviet authorities. All of the family’s assets were confiscated by the State.

On 8 December 1992 the Moldovan Parliament enacted Law No.

1225-XII “on the rehabilitation of the victims of political repression committed by the totalitarian communist occupying regime”. The Law enabled the victims of Soviet repression to claim their confiscated or nationalised property.

On an unknown date the applicant requested compensation for the property confiscated from his family. On 10 September 2003 the Edineț District Court awarded him 70,000 Moldovan lei (MDL) (approximately 4,570 euros at the time). No appeal was lodged and the judgment became final and enforceable fifteen days later.

On 9 December 2003 the applicant requested the Decisions Enforcement Department of the Ministry of Justice (“the Department”) to enforce the judgment in his favour. On 20 January 2004 he submitted the enforcement warrant to the Department. On 28 January 2004 the Department forwarded the warrant to the Ministry of Finance, which forwarded it to the Edineț branch of the Department for enforcement on 16 March 2005. On 18 March 2005 the Edineț Branch of the Department sent the warrant back to the Ministry of Finance for enforcement since it considered the Central Treasury of the Ministry to be responsible for the payment.

On 27 July 2005 the Edineț District Court adopted another decision on the same issue in proceedings involving the same parties. As in the 2003 proceedings, the court awarded the applicant the same amount (MDL

70,000) in compensation for the property taken from his family. The court did not annul the judgment of 10

September 2003, which has not been enforced to date.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 1, 4, 5 and 6 of the Convention and under unspecified Articles of Protocols No. 1 and No. 7 to the Convention about the above events.

THE LAW

On 8 and 29 May 2007 the parties submitted to the Court signed declarations accepting a friendly settlement agreement. According to that agreement, the Government made and the applicant accepted the

“offer to pay 7,600 (seven thousand six hundred) euros to Mr

Dumitru Pleșca with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Registrar

President