ARDELEAN v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ARDELEAN v. MOLDOVA (CtEDO, 2008)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 10154/05, de către Mihail ARDELEAN împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 20 mai 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 17 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Mihail Ardelean, este un național moldovenesc născut în 1931 și locuiește în Edinet. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Martin, un avocat care practică în Edinet. Guvernul moldoven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost o victimă a reprimarii sovietice din 1949. El și familia sa au fost deportați în Siberia și proprietatea lor a fost confiscată de stat. După reabilitarea sa, reclamantul a instituit proceduri civile împotriva statului ce pretinde compensare pentru prejudiciile materiale cauzate de reprimarea politică. La 6 martie 2003, Curtea Regională Bălți a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat autorităților locale din județul Edineț să-i plătească 132.473 lei moldoveni (MDL). Hotărârea din 6 martie 2003 a fost pusă în aplicare după comunicarea prezentei cauze către guvernul contestat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la aplicarea întârziere a hotărârii în favoarea sa. HOTĂRÂREA La 19 decembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern și de la solicitant: „1. Guvernul se angajează să plătească reclamantului, în vederea soluționării cazului, o sumă de 8.279 euro (EUR) pentru a acoperi prejudiciu material și de 1.800 EUR pentru prejudiciu moral, în termen de trei luni de la data în care Curtea va pronunța o decizie în [cazul actual]. 2. Plata sumelor de mai sus va constitui o soluționare completă și finală a cauzei. 3. Reclamantul își declară afirmațiile satisfăcute și își retrage cererea [...] de la Curte. 4. Reclamantul declară că nu va mai avea nici o reclamație pecuniară, morală sau alte cereri împotriva Guvernului în legătură cu acest caz. 5. Părțile informează Curtea cu privire la prezentul acord și solicită ca cazul să fie eliminat din lista cazurilor.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza