Mardeasov împotriva Republicii Moldova

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI nr. 41244/04, de către Ion MARDEASOV împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 19 iunie 2007 ca Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Ion Mardeasov, este un național moldovenesc născut în 1973 și locuiește în Chișinău.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Pelin, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldoven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1999 reclamantul a fost acuzat de o infracțiune militară și retras în custodie timp de două luni. Cu toate acestea, el a fost achitat mai târziu de toate acuzațiile. După achitarea sa, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva statului și a solicitat o compensare pecuniară și morală pentru acuzarea greșită. Prin o hotărâre finală a Curții de Apel din 19 aprilie 2001, reclamantul a fost acordată 2 598 lei moldoveni (MDL) pentru prejudiciu material și 125.000 de lei pentru prejudiciu moral.

După această dată, reclamantul a solicitat în numeroase ocazii autoritățile responsabile de executarea hotărârilor pentru aplicarea hotărârii din 19 aprilie 2001. Hotărârea a fost executată la 19 noiembrie 2004. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la nerespectarea hotărârii finale din 19 aprilie 2001 într-un timp rezonabil. HOTĂRÂREA La 20 decembrie 2006, Guvernul a informat Curtea că, la 19 decembrie 2006, părțile au semnat un acord de soluționare prietenos. Acestea au prezentat Curtea o copie a acordului conform căruia guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data adoptării unei hotărâri de grevă de către Curte, 1,709 euro în ceea ce privește orice daune suferite de reclamant.

În schimb, reclamantul ar cere Curții să elimine cererea din lista de cazuri. Guvernul a solicitat Curții să elimine prezenta cerere și, în același timp, reclamantul a informat Curtea că părțile au semnat un acord de soluționare prietenos în conformitate cu liniile menționate mai sus și a declarat că nu dorește să-și continue cazul. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 41244/04 by Ion MARDEASOV against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 19 June 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 October 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ion Mardeasov, is a Moldovan national who was born in 1973 and lives in Chișinău.

He was represented before the Court by Mr V. Pelin, a lawyer practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Vladimir Grosu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1999 the applicant was charged with a military offence and remanded in custody for two months. However he was later acquitted of all charges. After his acquittal the applicant instituted civil proceedings against the State and claimed pecuniary and non-pecuniary compensation for wrongful prosecution. By a final judgment of the Court of Appeal of 19 April 2001 the applicant was awarded 2,598 Moldovan lei (MDL) for pecuniary damage and MDL 125,000 for non-pecuniary damage.

After that date, the applicant requested on numerous occasions the authorities responsible for the enforcement of judgments to enforce the judgment of 19 April 2001. The judgment was enforced on 19 November 2004. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 and under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the authorities’ failure to enforce the final judgment of 19 April 2001 within a reasonable time. THE LAW On 20 December 2006 the Government informed the Court that on 19 December 2006 the parties had signed a friendly settlement agreement. They submitted to the Court a copy of the agreement according to which the Government had undertaken to pay the applicant, within three months from the date of the adoption of a strike-out decision by the Court, 1,709 euros in respect of any damage suffered by the applicant.

In return, the applicant would request the Court to strike the application out of its list of cases. The Government requested the Court to strike out the present application. On the same date the applicant also informed the Court that the parties had signed a friendly settlement agreement along the above-mentioned lines and stated that he did not wish to pursue his case. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Nicolas Bratza Registrar President