SAMOTIUC v. MOLDOVA

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 3870/05, de către Ion SAMOTIUC împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 5 iunie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 23 decembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale ale părților care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ion Samotiuc, este un național moldovenesc născut în 1944 și locuiește în Edineț. Guvernul moldovenesc („Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1949 reclamantul și familia sa au fost subiectul persecuției de către autoritățile comuniste. Fără a fi judecat, proprietatea lor a fost confiscată și au fost exilate la Kurgan (Federarea Rusă) în vagoane de vite. Ei au fost obligați să lucreze în condiții inumane 12-16 ore pe zi fără nici o zi liberă. În 1958 au fost eliberate și în 1989 au fost reabilitate. La o dată neespecificată în 2003 reclamantul a introdus o acțiune împotriva Departamentului de Finanțe Edineț, cerând compensații pentru proprietatea confiscată. La 25 septembrie 2003 Curtea de District Edineț a stat în favoarea reclamantului și a ordonat Ministerului Finanțelor să-i plătească 30.000 de lei moldovenești (MDL, echivalentul de 1.950 euro (EUR) la momentul respectiv). Hotărârea nu a fost apelată împotriva și după 15 zile a devenit finală și executibilă. La 22 iunie 2004, reclamantul s-a plâns la Ministerul Justiției în legătură cu neexecuția hotărârii din 25 de zile. În septembrie 2003, hotărârea nu a fost pusă în aplicare până în prezent. COMPLAINTE 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii din 25 septembrie 2003. 2. De asemenea, în temeiul articolului 4 din Convenție, a fost supus muncii forțate. 3. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție cu privire la detenția sa ilegală între 1949 și 1958. 4. El a prezentat, în continuare, o plângere în temeiul articolului 7 din Convenția cu privire la condamnarea sa ilegală în 1949. 5. El a invocat, de asemenea, art. 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția, care a afirmat că a fost expulsat forțat din Moldova în 1949. 6. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția că nu a fost compensat pentru condamnarea sa ilegală. Mai 2007 Curtea a primit de la părți două declarații conform cărora guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data adoptării unei hotărâri de grevă de către Curte, MDL 30.000 și EUR 1.530, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a prezentului caz. În schimb, reclamantul a acceptat propunerea și a renunțat la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere prezentei cereri. Curtea ia act de declarațiile semnate de părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 3870/05

by Ion SAMOTIUC

against Moldova

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5 June 2007 as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Ms

L.

Mijović

,

Mr

J.

Šikuta,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 23 December 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the parties’ formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Ion Samotiuc, is a Moldovan national who was born in 1944 and lives in Edineț. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Vladimir Grosu.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1949 the applicant and his family had been the subject of persecution by the communist authorities. Without being tried, their property was confiscated and they were exiled to Kurgan (Russian Federation) in cattle wagons. They were obliged to work in inhuman conditions 12-16 hours per day without any days off.

In 1958 they were released and in 1989 they were rehabilitated.

On an unspecified date in 2003 the applicant brought an action against the Edineț Department of Finances, seeking compensation for the confiscated property.

On 25

September

2003 the Edineț District Court ruled in favour of the applicant and ordered the Ministry of Finance to pay him 30,000 Moldovan lei (MDL, the equivalent of 1,950 euros (EUR) at the time). The judgment was not appealed against and after fifteen days it became final and enforceable.

On 22

June

2004 the applicant complained to the Ministry of Justice about the non-enforcement of the judgment of 25

September

2003.

The judgment has not been enforced to date.

COMPLAINTS

September

2003.

THE LAW

On 10 April and 8

May 2007 the Court received from the parties two declarations according to which the Government had undertaken to pay the applicant, within three months from the date of the adoption of a strike-out decision by the Court, MDL 30,000 and EUR 1,530 with a view to securing a friendly settlement of the present case. In return, the applicant accepted the proposal and waived any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to the present application.

The Court takes note of the declarations signed by the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Registrar

President