- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 iunie 2007
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Samotiuc împotriva Republicii Moldova
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei, efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE Cererea nr. 3870/05 depusă de Ion SAMOTIUC împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 5 iunie 2007, în cadrul unei camere compuse din: Sir Nicolas Bratza , Preşedinte , Dl J. Casadevall , Dl G. Bonello , Dl K. Traja , Dl S. Pavlovschi , Dra L. Mijović , Dl J. Šikuta, judecători , şi dl T.L. Early , Grefier al Secţiunii , Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 23 decembrie 2004, Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia, Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei, În urma deliberării, decide următoarele: ÎN FAPT Reclamantul, dl Ion Samotiuc, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1944 şi care locuieşte în Edineţ.
Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor. În anul 1949, reclamantul şi familia sa au fost supuşi persecuţiilor din partea autorităţilor comuniste. Fără a fi judecaţi, proprietatea lor a fost confiscată şi ei au fost exilaţi în Kurgan (Federaţia Rusă) în vagoane pentru vite. Ei au fost obligaţi să lucreze în condiţii inumane 12-16 ore pe zi, fără zile de odihnă. În anul 1958, ei au fost eliberaţi, iar în anul 1989 - reabilitaţi. La o dată nespecificată în anul 2003, reclamantul a intentat o acţiune judiciară împotriva Direcţiei de finanţe Edineţ, solicitând compensaţii pentru proprietatea confiscată.
La 25 septembrie 2003, Judecătoria Edineţ a hotărât în favoarea reclamantului şi a indicat Ministerului Finanţelor să-i plătească reclamantului 3 0,000 lei moldoveneşti (MDL, echivalentul a 1,950 euro (EUR) la acea dată). Hotărârea nu a fost contestată şi, după cincisprezece zile, a devenit irevocabilă şi executorie. La 22 iunie 2004, reclamantul s-a plâns Ministerului Justiţiei de neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 25 septembrie 2003. Hotărârea nu a fost executată nici până în prezent. PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de încălcarea dreptului său de acces la o instanţă în urma neexecutării hotărârii din 25 septembrie 2003.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 4 al Convenţiei, de supunerea lui la muncă forţată.
În continuare, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenţiei, de detenţia sa ilegală între 1949 şi 1958.
El a mai formulat o pretenţie în temeiul articolului 7 al Convenţiei în urma condamnării sale ilegale în anul 1949.
De asemenea, el a invocat articolul 3 al Protocolului nr. 4 la Convenţie, susţinând că a fost expulzat forţat din Moldova în anul 1949.
În final, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Protocolului nr. 7 la Convenţie, de neacordarea compensaţiilor pentru condamnarea lui ilegală. ÎN DREPT La 10 aprilie şi 8 mai 2007, Curtea a primit de la părţi două declaraţii conform cărora, în vederea reglementării amiabile a acestei cauze, Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, MDL 30,000 şi EUR 1,530. În schimb, reclamantul a acceptat propunerea şi a renunţat la orice alte pretenţii împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au generat această cerere. Curtea ia notă de declaraţiile semnate de părţi. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea de pe rolul său . T.L. Early Nicolas Bratza Grefier Preşedinte
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei, efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE Cererea nr. 3870/05 depusă de Ion SAMOTIUC împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 5 iunie 2007, în cadrul unei camere compuse din: Sir Nicolas Bratza , Președinte , Dl J. Casadevall , Dl G. Bonello , Dl K. Traja , Dl S. Pavlovschi , Dra L. Mijović , Dl J. Šikuta, judecători , și dl T.L. Early , Grefier al Secțiunii , Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 23 decembrie 2004, Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia, Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei, În urma deliberării, decide următoarele: ÎN FAPT Reclamantul, dl Ion Samotiuc, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1944 și care locuiește în Edineț.
Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor. În anul 1949, reclamantul și familia sa au fost supuși persecuțiilor din partea autorităților comuniste. Fără a fi judecați, proprietatea lor a fost confiscată și ei au fost exilați în Kurgan (Federația Rusă) în vagoane pentru vite. Ei au fost obligați să lucreze în condiții inumane 12-16 ore pe zi, fără zile de odihnă. În anul 1958, ei au fost eliberați, iar în anul 1989 - reabilitați. La o dată nespecificată în anul 2003, reclamantul a intentat o acțiune judiciară împotriva Direcției de finanțe Edineț, solicitând compensații pentru proprietatea confiscată.
La 25 septembrie 2003, Judecătoria Edineț a hotărât în favoarea reclamantului și a indicat Ministerului Finanțelor să-i plătească reclamantului 3 0,000 lei moldovenești (MDL, echivalentul a 1,950 euro (EUR) la acea dată). Hotărârea nu a fost contestată și, după cincisprezece zile, a devenit irevocabilă și executorie. La 22 iunie 2004, reclamantul s-a plâns Ministerului Justiției de neexecutarea hotărârii judecătorești din 25 septembrie 2003. Hotărârea nu a fost executată nici până în prezent. PRETENȚII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, de încălcarea dreptului său de acces la o instanță în urma neexecutării hotărârii din 25 septembrie 2003.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 4 al Convenției, de supunerea lui la muncă forțată.
În continuare, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenției, de detenția sa ilegală între 1949 și 1958.
El a mai formulat o pretenție în temeiul articolului 7 al Convenției în urma condamnării sale ilegale în anul 1949.
De asemenea, el a invocat articolul 3 al Protocolului nr. 4 la Convenție, susținând că a fost expulzat forțat din Moldova în anul 1949.
În final, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Protocolului nr. 7 la Convenție, de neacordarea compensațiilor pentru condamnarea lui ilegală. ÎN DREPT La 10 aprilie și 8 mai 2007, Curtea a primit de la părți două declarații conform cărora, în vederea reglementării amiabile a acestei cauze, Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, MDL 30,000 și EUR 1,530. În schimb, reclamantul a acceptat propunerea și a renunțat la orice alte pretenții împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au generat această cerere. Curtea ia notă de declarațiile semnate de părți. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea de pe rolul său . T.L. Early Nicolas Bratza Grefier Președinte