SAMOTIUC v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SAMOTIUC v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2007)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 3870/05
depusă de Ion SAMOTIUC
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 5 iunie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
Sir
Nicolas
Bratza
,
Preşedinte
,
Dl
J.
Casadevall
,
Dl
G.
Bonello
,
Dl
K.
Traja
,
Dl
S.
Pavlovschi
,
Dra
L.
Mijović
,
Dl
J.
Šikuta,
judecători
,
şi dl
T.L.
Early
,
Grefier al Secţiunii
,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 23
decembrie
2004,
Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ion Samotiuc, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1944 şi care locuieşte în Edineţ.
Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl
Vladimir
Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1949, reclamantul şi familia sa au fost supuşi persecuţiilor din partea autorităţilor comuniste. Fără a fi judecaţi, proprietatea lor a fost confiscată şi ei au fost exilaţi în Kurgan (Federaţia Rusă) în vagoane pentru vite. Ei au fost obligaţi să lucreze în condiţii inumane 12-16 ore pe zi, fără zile de odihnă.
În anul 1958, ei au fost eliberaţi, iar în anul 1989 - reabilitaţi.
La o dată nespecificată în anul 2003, reclamantul a intentat o acţiune judiciară împotriva Direcţiei de finanţe Edineţ, solicitând compensaţii pentru proprietatea confiscată.
La 25
septembrie
2003, Judecătoria Edineţ a
hotărât în favoarea reclamantului şi a indicat Ministerului Finanţelor să-i plătească reclamantului 3
0,000 lei moldoveneşti (MDL, echivalentul a 1,950 euro (EUR) la acea dată). Hotărârea nu a fost contestată şi, după cincisprezece zile, a devenit irevocabilă şi executorie.
La 22
iunie
2004, reclamantul s-a plâns Ministerului Justiţiei de neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 25
septembrie
2003.
Hotărârea nu a fost executată nici până în prezent.
PRETENŢII
1.
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului
6 §
1 al Convenţiei, de încălcarea dreptului său de acces la o instanţă în urma neexecutării hotărârii din
25
septembrie 2003.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 4 al Convenţiei, de supunerea lui la muncă forţată.
În continuare, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenţiei, de detenţia sa ilegală între 1949 şi 1958.
El a mai formulat o pretenţie în temeiul articolului 7 al Convenţiei în urma condamnării sale ilegale în anul 1949.
De asemenea, el a invocat articolul 3 al Protocolului nr. 4 la Convenţie, susţinând că a fost expulzat forţat din Moldova în anul 1949.
În final, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Protocolului nr. 7 la Convenţie, de neacordarea compensaţiilor pentru condamnarea lui ilegală.
ÎN DREPT
La 10 aprilie şi 8 mai 2007, Curtea a primit de la părţi două declaraţii conform cărora, în vederea reglementării amiabile a acestei cauze, Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, MDL 30,000 şi EUR 1,530. În schimb, reclamantul a acceptat propunerea şi a renunţat la orice alte pretenţii împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au generat această cerere.
Curtea ia notă de declaraţiile semnate de părţi. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1
in fine
al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său
.
T.L.
Early
Nicolas
Bratza
Grefier
Preşedinte