CRECIUN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 251/05

depusă de Ilarion CRECIUN

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 12 iunie 2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

L.

Garlicki

,

Dra

L.

Mijović,

judecători

,

și dl

T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 26

noiembrie

2004,

Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,

Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Ilarion Creciun, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1938 și care locuiește în Trinca.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl

V.

Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

În anul 1949, reclamantul și familia sa au fost deportați de către autoritățile sovietice. Toate bunurile familiei au fost confiscate de către stat.

La 8 decembrie 1992,

Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 1225-XII „privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvârșite de regimul comunist totalitar de ocupație”. Legea a permis victimelor represiunilor sovietice să revendice proprietățile lor confiscate sau naționalizate.

La o dată necunoscută, reclamantul a

cerut compensații pentru proprietatea confiscată de la familia sa. La

10 septembrie 2003, Judecătoria Edineț a hotărât în favoarea lui și i-a acordat 41,175 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 2,688 euro (EUR) la acea dată), sumă care urma a fi plătită de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor. Hotărârea judecătorească nu a fost contestată și ea a devenit irevocabilă și executorie 15 zile mai târziu.

La 22 decembrie 2003, reclamantul a cerut Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției („Departamentul”) să execute hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea sa. La 23 decembrie 2003, Departamentul a răspuns reclamantului că acesta trebuia să depună originalul titlului executoriu.

Potrivit reclamantului, el a cerut Judecătoriei Edineț eliberarea unui astfel de titlu, însă i s-a spus că nu era nevoie de aceasta, deoarece instanța va trimite titlul direct Departamentului.

La 27 iulie 2005, Judecătoria Edineț a adoptat o altă hotărâre pe aceeași chestiune în procedurile între aceleași părți. Ca și în procedurile din anul 2003, instanța a acordat reclamantului aceeași sumă (MDL

41,175) cu titlu de compensație pentru proprietatea confiscată de la familia sa.

Hotărârea din 10 septembrie 2003 nu a fost executată nici până în prezent.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolelor 5 și 6 ale Convenției și în temeiul articolelor nespecificate ale Protocoalelor nr. 1 și nr. 7 la Convenție, de evenimentele de mai sus.

ÎN DREPT

La 22 martie și 2 mai 2007, părțile au prezentat Curții declarațiile semnate, prin care a fost acceptat

acordul de reglementare amiabilă a cauzei

, în conformitate cu care Guvernul și-a asumat obligația să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, EUR 5,188 pentru orice prejudiciu cauzat reclamantului și orice costuri și cheltuieli angajate de el în cadrul procedurilor în fața Curții. Părțile au declarat că acordul a constituit o reglementare definitivă a cauzei și au solicitat Curții să scoată cererea de pe rol.

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte