PLESCA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 3003/05

depusă de Dumitru PLEȘCA

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 10 iulie

2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

L.

Garlicki

,

Dra

L.

Mijović

,

judecători

,

și dl

T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 30 noiembrie 2004,

Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,

Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Dumitru Pleșca, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1942 și care locuiește la Edineț. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl

V.

Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

În anul 1951, reclamantul și familia sa au fost deportați de către autoritățile sovietice. Toată averea familiei a fost confiscată de stat.

La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.

1225-XII „privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvârșite de regimul comunist totalitar de ocupație”. Legea a acordat dreptul victimelor represiunilor sovietice să revendice proprietățile lor confiscate sau naționalizate.

La o dată nespecificată, reclamantul a solicitat compensații pentru proprietatea confiscată de la familia sa. La 10 septembrie 2003, Judecătoria Edineț i-a acordat 70,000 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 4,570 euro la acea dată). Această hotărâre nu a fost contestată și a devenit irevocabilă și executorie cincisprezece zile mai târziu.

La 9 decembrie 2003, reclamantul a solicitat Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției („Departamentul”) să execute hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea sa. La 20 ianuarie 2004, el a prezentat titlul executoriu Departamentului. La 28 ianuarie 2004, Departamentul a expediat titlul executoriu la Ministerul Finanțelor, care, la 16 martie 2005, l-a expediat la rândul său spre executare Oficiului Edineț al Departamentului. La 18 martie 2005, Oficiul Edineț al Departamentului a expediat titlul spre executare înapoi la Ministerul Finanțelor, deoarece a considerat că responsabilă de efectuarea plății este Trezoreria Centrală a Ministerului.

La 27 iulie 2005, Judecătoria Edineț a pronunțat o altă hotărâre în aceeași chestiune în procedurile între aceleași părți. Ca și în cadrul procedurilor judecătorești din anul 2003, instanța a acordat reclamantului aceeași sumă (MDL

70,000) în compensație pentru proprietatea confiscată de la familia sa. Instanța nu a casat hotărârea judecătorească din 10 septembrie 2003, care nu a fost executată nici până în prezent.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolelor

1, 4, 5 și 6 ale Convenției și a articolelor nespecificate ale Protocoalelor nr.

1 și nr. 7 la Convenție, de evenimentele de mai sus.

ÎN DREPT

La 8 și 29 mai 2007, părțile au prezentat Curții declarațiile semnate prin care a fost acceptat acordul de reglementare amiabilă a cauzei. Potrivit acestui acord, Guvernul a propus și reclamantul a acceptat:

„să plătească dlui Dumitru Pleșca 7,600 (șapte mii șase sute) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, acordată cu titlu de prejudiciu material, moral și orice costuri și cheltuieli de reprezentare, va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății acestei sume, plus orice taxă care ar putea fi percepută. Suma va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării de către Curte despre decizia de radiere adoptată în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană la care vor fi adăugate trei procente. Plata acestei sume va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte