- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 martie 2005
- Stat pârât
- HRV
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Svagonja împotriva Croației (nr. 2)
Traducere în română Auto
Primă secțiune DECIZIE FINALĂ nr. 33866/02 de către Stevan și Nadežda ŠVAGONJA împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 10 martie 2005 ca secțiune compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Spielmann S.E. Jebens, judecători și judecătorul adjunct al secțiunii Quesada având în vedere cererea depusă la 9 iulie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere decizia parțială din 22 ianuarie 2002, având în vedere scrisoarea guvernului contestat din 8 noiembrie 2004, precum și scrisoarea reprezentantului reclamantului din 19 august 2004, având în vedere deliberarea, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Stevan Švagonja și dna Nadežda Švagonja, sunt resortisanți croați născuți în 1923 și, respectiv, în 1934 și trăiesc în Bjelovar.
Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl M. Mihočević, un avocat care practică cu Camerele Nobilio-Mlinarić, Zagreb. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentii lor, dna L. Lukina-Karajković și dna Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 august 1992, domiciliul reclamanților din Višnjevac a fost explodat de necunoscuti perpetratori. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile (Zcazon o izmjeni zakona o obveznim odnosima , Jurnalul Oficial nr. 7/1996; „Amendamentele din 1996”. Acesta prevede că toate procedurile privind acțiunile de prejudiciu rezultate din acte teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații.
La 19 aprilie 1999, reclamanții au depus o acțiune civilă în Curtea Municipală de Bjelovar ( Općinski sud u Bjelovaru ) cerând daune pentru proprietățile lor distruse din stat. La 28 mai 1999, instanța a continuat procedurile în conformitate cu legislația menționată anterior. La 14 iulie 2003, Parlamentul a introdus Actul privind răspunderea pentru prejudicii provocate de actele teroriste și de demonstrații publice (Zcazon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demontracija , Gazette Oficial nr. 117/2003; „Legea privind răspunderea din 2003”). La 9 februarie 2004, au fost reluate procedurile. Cu toate acestea, Curtea Municipală de Bjelovar a constatat că nu are competență în această chestiune și a respins cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă.
La 1 aprilie 2004, Curtea de județ de Bjelovar ( Županijski sud u Bjelovaru ) a susținut această decizie și a respins recursul reclamantului. Reclamanții au susținut că promulgarea legislației din 1996 a Parlamentului interferat cu dreptul lor de acces la o instanță în sensul articolului 6 1 din Convenție. Prin scrisoarea din 8 noiembrie 2004, Guvernul a informat Curtea că a acceptat propunerea de soluționare prietenoasă și că guvernul va plăti reclamanților 10.000 de euro în decontare integrală și finală a cererii reclamanților în temeiul Convenției, a costurilor și a cheltuielilor incluse. La 19 august 2004, reprezentantul reclamanților a informat Curtea că părțile au ajuns la o soluționare prin care reclamanții au renunțat la orice alte cereri împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri.
Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți (art. 39 din Convenție) și consideră că problema a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției art. 62 3 din Regulamentul Curții). În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție la acest caz ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție. Decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
FINAL DECISION
Application no. 33866/02 by Stevan and Nadežda ŠVAGONJA against Croatia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10 March 2005 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr L. Loucaides , Mrs F. Tulkens , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens, judges , and Mr S. Quesada , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 9 July 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the partial decision of 22 January 2002, Having regard to the respondent Government's letter dated 8 November 2004, and the applicant's representative's letter dated 19 August 2004, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Stevan Švagonja and Ms Nadežda Švagonja, are Croatian nationals who were born in 1923 and 1934 respectively and live in Bjelovar.
They were represented before the Court by Mr M. Mihočević, a lawyer practising with the Nobilo-Mlinarić Chambers, Zagreb. The respondent Government were represented by their Agents, Ms L. Lukina-Karajković and Ms S. Stažnik. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 29 August 1992 the applicants' house in Višnjevac was blown up by unknown perpetrators. On 17 January 1996 Parliament introduced an amendment to the Civil Obligations Act ( Zakon o izmjeni zakona o obveznim odnosima , Official Gazette no. 7/1996; “the 1996 Amendments”). It provided that all proceedings concerning actions for damages resulting from terrorist acts were to be stayed pending the enactment of new legislation.
On 19 April 1999 the applicants filed a civil action in the Bjelovar Municipal Court ( Općinski sud u Bjelovaru ) seeking damages for their destroyed property from the State. On 28 May 1999 the court stayed the proceedings pursuant to the above legislation. On 14 July 2003 Parliament introduced the Act on Liability for Damage Resulting from Terrorist Acts and Public Demonstrations ( Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija , Official Gazette no. 117/2003; “the 2003 Liability Act”). On 9 February 2004 the proceedings were resumed. However, the Bjelovar Municipal Court found that it had no jurisdiction in the matter and dismissed the applicant's claim as inadmissible.
On 1 April 2004 the Bjelovar County Court ( Županijski sud u Bjelovaru ) upheld that decision and dismissed the applicant's appeal. COMPLAINT The applicants maintained that Parliament's enactment of the 1996 legislation interfered with their right of access to a court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. THE LAW By letter of 8 November 2004 the Government informed the Court that they accepted the proposal for a friendly settlement and that the Government would pay the applicants 10,000 euros in full and final settlement of the applicants' claim under the Convention, costs and expenses included. On 19 August 2004 the applicants' representative informed the Court that the parties had reached a settlement whereby the applicants waived any further claims against Croatia in respect of the facts of the present application.
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties (Article 39 of the Convention) and considers that the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention Rule 62 § 3 of the Rules of Court). Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention to the case should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention. Decides to strike the application out of its list of cases.
Santiago Quesada Christos Rozakis Deputy Registrar President