Svagonja împotriva Croației

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARTIALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 33866/02 de către Stevan și Nadežda ŠVAGONJA împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 22 ianuarie 2004 ca Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello dna Tulkens dna Vajić dna Steiner Hajiyev, judecători și dl. S. Nielsen Având în vedere cererea depusă la 9 iulie 2002, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Stevan Švagonja și dna Nadežda Švagonja, sunt cetățenii croați, care s-au născut în 1923 și 1934 în Bjelovar, reprezentând în mod reseptiv și trăind în Bjelovar. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 29 august 1992, casa reclamanților din Višnjevac, Croația a fost distrusă de o mină stabilită de infractori necunoscuti. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile (Zcazon o obveznim odnosima ) care prevede ca toate procedurile privind acțiunile de prejudiciu rezultate din acte teroriste să rămână în așteptarea promulgării unei noi legislații în această privință și că înainte de promulgarea unor astfel de noi legislații nu ar putea fi solicitate daune pentru actele teroriste, iar noua legislație ar trebui să fie promulgată într-o perioadă de șase luni. La 19 aprilie 1999, reclamanții au depus o acțiune civilă la Curtea Municipală de Bjelovar ( Općinski sud u Bjelovaru ) împotriva Republicii Croația care solicită daune pentru proprietatea lor distrusă.

Ei au bazat reclamația lor pe art. 180 abrogat din Legea privind obligațiile civile.

La 28 mai 1999, instanța a rămas în instanță în temeiul legislației din 1996. La 14 iulie 2003, Parlamentul a adoptat Legea privind răspunderea pentru prejudicii provocate de Actele Teroristice și Demonstrații Publice ( Zakon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). Legea internă relevantă Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile se citește după cum urmează: Secțiunea 180(1) „Răspunderea pierderilor cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de leziuni sau distrugerea proprietății altcuiva, atunci când rezultă din acte violente sau terorii sau din manifestații publice sau manifestări, se află la ... autoritatea a căror ofițeri au fost sub datoria, în conformitate cu legile în vigoare, de a preveni această pierdere.” Partele relevante ale Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile ( Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Monitorul Oficial nr. 7/1996) se citește după cum urmează: „Secțiunea 1 din Legea privind obligațiile civile (Journalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă”.

Secțiunea 2 „Se menționează „Procedurile privind daunele instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile. Procedura menționată la subsecțiunea 1 din prezentul articol se continuă după adoptarea unei legislații speciale care reglementează responsabilitatea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a Legii de procedură civilă ( Zakon o parničnom postupku ) prevede: Secțiunea 212 „Procedurile se mențin: ... (6) în cazul în care un alt statut astfel prescrie.” Legea din 2003 privind răspunderea pentru prejudicii provocate de actele teroriste și de demonstrații publice prevede, printre altele , că Republica Croația trebuie să compenseze numai daunele cauzate de leziuni corporale, deficiențe ale sănătății sau decesului.

Toate daunele materiale ar putea fi căutate în temeiul Legii de Reconstrucție. Partele relevante ale Legii de Reconstrucție ( Zakon o obnovi , Offcial Gazette nos. 24/1996, 54/1996, 87/1996 și 57/2000) prevede, printre altele , ca mijloacele de reconstrucție să fie acordate persoanelor ale căror proprietate a fost distrusă în război. Cererea este de a fi depusă Ministerului Lucrărilor Publice, Reconstrucției și Construcției ( Ministarstvo za javneradove, obnovu i graditeljstvo COMPLAINTS Reclamanții se plâng în primul rând că au fost împiedicați să își decidă reclamația civilă cu privire la fondul din cauza legislației din 1996 și se plâng în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la distrugerea casei lor.

Reclamanții se plâng în primul rând că au fost împiedicați să decidă, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la fondurile instanțelor interne din cauza modificării la Legea privind obligațiile civile din 1996. "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ... " Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamanții se plâng în continuare că distrugerea casei lor a încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor lor, contrar articolului 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea constată că evenimentul reclamat a avut loc la 29 august 1992, în timp ce Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997. Rezultă că această plângere este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamanților cu privire la [Notă1] dreptul lor de acces la o instanță; declara restul cererii inadmisibil.

Søren Nielsen Christos R OZAKIS Președintele grefierului secțiunii [Notă1] Resumă plângerile fără a cita neapărat articolele invocate ale convenției.

FIRST SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 33866/02 by Stevan and Nadežda ŠVAGONJA against Croatia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 22 January 2004 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mr G. Bonello , Mrs F. Tulkens , Mrs N. Vajić , Mrs E. Steiner , Mr K. Hajiyev, judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 9 July 2002, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Stevan Švagonja and Ms Nadežda Švagonja, are Croatian citizens, who were born in 1923 and 1934 resepctively and live in Bjelovar. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

On 29 August 1992 the applicants’ house in Višnjevac, Croatia was destroyed by a mine laid down by unknown perpetrator. On 17 January 1996 Parliament introduced an amendment to the Civil Obligations Act ( Zakon o obveznim odnosima ) which provided that all proceedings concerning actions for damages resulting from terrorist acts were to be stayed pending the enactment of new legislation on the subject and that before the enactment of such new legislation damages for terrorist acts could not be sought. The new legislation was to be enacted within a period of six months. On 19 April 1999 the applicants filed a civil action with the Bjelovar Municipal Court ( Općinski sud u Bjelovaru ) against the Republic of Croatia seeking damages for their destroyed property.

They based their claim on the repealed Section 180 of the Civil Obligations Act. On 28 May 1999 the court stayed the proceedings pursuant to the 1996 legislation.

On 14 July 2003 Parliament passed the Act on Liability for Damage Resulting from Terrorist Acts and Public Demonstrations ( Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija , Official Gazette no. 117/2003 of 23 July 2003). B. Relevant domestic law The relevant part of the Civil Obligations Act reads as follows: Section 180(1) “Responsibility for loss caused by death or bodily injury or by damage or destruction of another’s property, when it results from violent acts or terror or from public demonstrations or manifestations, lies with the ... authority whose officers were under a duty, according to the laws in force, to prevent such loss.” The relevant parts of the Act Amending the Civil Obligations Act ( Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Official Gazette no. 7/1996) read as follows: Section 1 “Section 180 of the Civil Obligations Act (the Official Gazette nos.

53/91, 73/91 and 3/94) shall be repealed.” Section 2 “Proceedings for damages instituted under section 180 of the Civil Obligations Act shall be stayed. The proceedings referred to in sub-section 1 of this section shall be continued after the enactment of special legislation governing responsibility for damage resulting from terrorist acts.” The relevant part of the Civil Procedure Act ( Zakon o parničnom postupku ) provides: Section 212 “Proceedings shall be stayed: ... (6) where another statute so prescribes.” The 2003 Act on Liability for Damage Resulting from Terrorist Acts and Public Demonstrations provides, inter alia , that the Republic of Croatia is to compensate only damages resulting in bodily injuries, impairment of health or death.

All material damages could be sought pursuant to the Reconstruction Act. The relevant parts of the Reconstruction Act ( Zakon o obnovi , Offcial Gazette nos. 24/1996, 54/1996, 87/1996 and 57/2000) provide, inter alia , that the means for reconstruction are to be granted to persons whose property was destroyed in the war. The request is to be submitted to the Ministry for Public Works, Reconstruction and Construction ( Ministarstvo za javne radove, obnovu i graditeljstvo ). COMPLAINTS 1. The applicants firstly complain that they were prevented from having their civil claim decided on the merits due to the 1996 legislation. 2. They further complain under Article 1 of Protocol No. 1 about the destruction of their house.

THE LAW 1. The applicants firstly complain that they were prevented from having their civil claim decided on merits by domestic courts due to the amendment to the Civil Obligations Act from 1996. The complaint is to be examined under Article 6 § 1 of the Convention the relevant parts of which read as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal...” The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2. The applicants further complain that the destruction of their house violated their right to peaceful enjoyment of their possessions contrary to Article 1 of Protocol No. 1 which reads as follows: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” The Court notes that the event complained of took place on 29 August 1992 while the Convention entered into force in respect of Croatia on 5 November 1997. It follows that this complaint is incompatible ratione temporis with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaint concerning [Note1] their right of access to a court; Declares the remainder of the application inadmissible.

Søren Nielsen Christos R OZAKIS Section Registrar President [Note1] Summarise the complaints without necessarily citing the invoked Convention Articles.