CtEDO 22.01.2004 Auto

SVAGONJA v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
22.01.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SVAGONJA v. CROATIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARTIALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 33866/02 de către Stevan și Nadežda ŠVAGONJA împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 22 ianuarie 2004 ca Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello dna Tulkens dna Vajić dna Steiner Hajiyev, judecători și dl. S. Nielsen Având în vedere cererea depusă la 9 iulie 2002, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Stevan Švagonja și dna Nadežda Švagonja, sunt cetățenii croați, care s-au născut în 1923 și 1934 în Bjelovar, reprezentând în mod reseptiv și trăind în Bjelovar. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 august 1992, casa reclamanților din Višnjevac, Croația a fost distrusă de o mină stabilită de infractori necunoscuti. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile (Zcazon o obveznim odnosima ) care prevede ca toate procedurile privind acțiunile de prejudiciu rezultate din acte teroriste să rămână în așteptarea promulgării unei noi legislații în această privință și că înainte de promulgarea unor astfel de noi legislații nu ar putea fi solicitate daune pentru actele teroriste, iar noua legislație ar trebui să fie promulgată într-o perioadă de șase luni. La 19 aprilie 1999, reclamanții au depus o acțiune civilă la Curtea Municipală de Bjelovar ( Općinski sud u Bjelovaru ) împotriva Republicii Croația care solicită daune pentru proprietatea lor distrusă. Ei au bazat reclamația lor pe art. 180 abrogat din Legea privind obligațiile civile. La 28 mai 1999, instanța a rămas în instanță în temeiul legislației din 1996. La 14 iulie 2003, Parlamentul a adoptat Legea privind răspunderea pentru prejudicii provocate de Actele Teroristice și Demonstrații Publice ( Zakon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). Legea internă relevantă Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile se citește după cum urmează: Secțiunea 180(1) „Răspunderea pierderilor cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de leziuni sau distrugerea proprietății altcuiva, atunci când rezultă din acte violente sau terorii sau din manifestații publice sau manifestări, se află la ... autoritatea a căror ofițeri au fost sub datoria, în conformitate cu legile în vigoare, de a preveni această pierdere.” Partele relevante ale Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile ( Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Monitorul Oficial nr. 7/1996) se citește după cum urmează: „Secțiunea 1 din Legea privind obligațiile civile (Journalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă”. Secțiunea 2 „Se menționează „Procedurile privind daunele instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile. Procedura menționată la subsecțiunea 1 din prezentul articol se continuă după adoptarea unei legislații speciale care reglementează responsabilitatea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a Legii de procedură civilă ( Zakon o parničnom postupku ) prevede: Secțiunea 212 „Procedurile se mențin: ... (6) în cazul în care un alt statut astfel prescrie.” Legea din 2003 privind răspunderea pentru prejudicii provocate de actele teroriste și de demonstrații publice prevede, printre altele , că Republica Croația trebuie să compenseze numai daunele cauzate de leziuni corporale, deficiențe ale sănătății sau decesului. Toate daunele materiale ar putea fi căutate în temeiul Legii de Reconstrucție. Partele relevante ale Legii de Reconstrucție ( Zakon o obnovi , Offcial Gazette nos. 24/1996, 54/1996, 87/1996 și 57/2000) prevede, printre altele , ca mijloacele de reconstrucție să fie acordate persoanelor ale căror proprietate a fost distrusă în război. Cererea este de a fi depusă Ministerului Lucrărilor Publice, Reconstrucției și Construcției ( Ministarstvo za javneradove, obnovu i graditeljstvo COMPLAINTS Reclamanții se plâng în primul rând că au fost împiedicați să își decidă reclamația civilă cu privire la fondul din cauza legislației din 1996 și se plâng în continuare în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la distrugerea casei lor. Reclamanții se plâng în primul rând că au fost împiedicați să decidă, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la fondurile instanțelor interne din cauza modificării la Legea privind obligațiile civile din 1996. "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ... " Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamanții se plâng în continuare că distrugerea casei lor a încălcat dreptul la bucuria pașnică a bunurilor lor, contrar articolului 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea constată că evenimentul reclamat a avut loc la 29 august 1992, în timp ce Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997. Rezultă că această plângere este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamanților cu privire la [Notă1] dreptul lor de acces la o instanță; declara restul cererii inadmisibil. Søren Nielsen Christos R OZAKIS Președintele grefierului secțiunii [Notă1] Resumă plângerile fără a cita neapărat articolele invocate ale convenției.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă