CtEDO 18.09.2003 Auto

MIHAJLOVIC v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
18.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MIHAJLOVIC v. CROATIA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARȚIONALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 21752/02 de către Nevenka și Milorad MIHAJLOVI împotrivă Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 18 septembrie 2003 în calitate de ședință compusă din președintele C.L. Rozakis Lorenzen Bonello dna Vajić dna Botoucharova Zagrebelsky dna Steiner, judecători și dl. S. NELSEN Având în vedere cererea depusă la 19 aprilie 2002, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dna Nevenka Mihajlović și dl Milorad Mihajlović, sunt cetățeni croați, care s-au născut în 1932 și, respectiv, 1958 și trăiesc în Hrgovljani, Croația. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna Tatjana Burjačenko Grubiša, avocat practicant la Zagreb. În 12 februarie 1992, Casa reclamanților din Hrgovljani, Croația a fost distrusă de o mină de către un infractor necunoscut. Responsabilitatea pentru daunele rezultate din acțiuni teroriste a fost reglementată în acea perioadă prin Secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile (Zcacon o obveznim odnosima La 9 februarie 1995, reclamanții au instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ), cerând daune din partea Republicii Croația, pe baza articolului 180 din Legea privind obligațiile civile. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul croat a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile, care prevede că toate procedurile referitoare la acțiunile legate de daunele provocate de actele teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații cu privire la acest subiect și că, înainte de promulgarea unor astfel de noi legislații, nu ar putea fi solicitate daune pentru actele teroriste. La 5 februarie 1996, instanța a continuat procedurile în conformitate cu legislația menționată anterior. La 14 iulie 2003, Parlamentul croat a introdus Actul privind răspunderea pentru prejudicii provocate de actele teroriste și de demonstrații publice (Zcazon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demontracija , Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile se menționează după cum urmează: Secțiunea 180 alineatul (1) „Răspunderea pierderii cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de daune sau distrugerea proprietății altcuiva, atunci când rezultă din acte violente sau teroare sau din manifestații publice sau manifestări, se află la ... autoritatea a căror ofițeri au fost sub datoria, în conformitate cu legile în vigoare, pentru a preveni această pierdere.” Părțile relevante ale Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zcazon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Gazetteul Oficial nr. 7/1996) se citesc după cum urmează: „Secțiunea 1 „Secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile (Journalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă”. Secțiunea 2 „Se mențin procedurile menționate la secțiunea 1 din prezenta secțiune după adoptarea legislației speciale care reglementează responsabilitatea pentru prejudiciile cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a legii privind procedurile civile prevede: secțiunea 212 „Se menține măsurile: ... (6) în cazul în care un alt statut prescrie acest lucru.” Actul privind răspunderea pentru prejudicii provocate de Acte Teroristice și Demonstrații Publice prevede, printre altele, că Republica Croația trebuie să compenseze daunele cauzate de leziuni corporale, deficiențe ale sănătății sau decesului. Toate daunele materiale pot fi căutate în temeiul Legii de Reconstrucție. Partele relevante ale Legii de Reconstrucție ( Zakon o obnovi , Gazette Oficiale nr. 24/1996, 54/1996, 87/1996 și 57/2000) prevede, printre altele , ca mijloacele de reconstrucție să fie acordate persoanelor ale căror proprietate a fost distrusă în război . Cererea este de a fi depusă Ministerului Lucrărilor Publice, Reconstrucției și Construcției ( Ministarstvo za javneradove, obnovu i graditeljstvo COMPLAINTS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție că promulgarea legislației din 1996 a încălcat dreptul de acces la o instanță și dreptul lor la o soluție eficace. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, susținând că proprietatea lor a fost distrusă și că nu au obținut nicio compensație. Reclamanții se plâng că legislația din 1996 a împiedicat instanțelor interne să dea în judecată cu cererea lor de daune și, prin urmare, să violeze dreptul de acces la o instanță și dreptul lor la o soluție eficace. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei părți a cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. De asemenea, reclamanții se plâng că drepturile lor de proprietate sunt încălcate deoarece proprietățile lor au fost distruse și nu au obținut nicio compensație, în contravenție cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea constată că evenimentele reclamate au avut loc în februarie 1992, în timp ce Convenția a intrat în vigoare în legătură cu Croația la 5 noiembrie 1997. În consecință, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende Examinarea plângerilor reclamanților că au fost privați de dreptul de acces la o instanță și/sau de dreptul lor la un remediu eficace; Declarați restul cererii inadmisibil.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă