Svilokos împotriva Croației

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARTIALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 24927/02 de către Dara și Dušan SVILOKOS împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 septembrie 2003 ca Cameră compusă din C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello dna Vajić dna Botoucharova Zagrebelsky dna Steiner, judecători și dl. S. Nielsen grefierul secțiunii adjuncte Având în vedere cererea depusă la 3 mai 2002, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Dara Svilokos și dl Dušan Svilokos, sunt cetățeni croați, care s-au născut în 1939 și, respectiv, în 1933 și trăiesc în Sisak, Croația. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Zorko Kostanjšek, avocat practicant în Sisak.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 iulie 1992, casa reclamanților din Sisak, Croația, a fost distrusă parțial de o mină depusă de infractori necunoscuti. Responsabilitatea pentru daune care rezultă din acte teroriste a fost în acel moment reglementată de secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile ( Zakon o obveznim odnosima ) de stabilire a competenței autorității a căror ofițeri erau obligați să prevină astfel de daune. La 3 septembrie 1992, reclamanții au instituit proceduri civile în fața Curții Municipale Sisak ( Općinski sud u Sisku ), cerând compensații din partea Republicii Croația pentru proprietatea lor distrusă.

Ei au bazat reclamația lor pe art. 180 din Legea privind obligațiile civile. La 20 mai 1993, Curtea a pronunțat hotărârea în favoarea reclamanților. La 23 iunie 1993, Republica Croația a apelat împotriva hotărârii. La 29 septembrie 1993, Curtea județului Sisak ( Županijski sud u Sisku ) a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul pentru reexaminare. Curtea a considerat că nu au fost stabilite daunele rezultate din acte teroriste. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul croat a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile, care prevede că toate procedurile referitoare la acțiunile legate de daunele provocate de actele teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații cu privire la acest subiect și că, înainte de promulgarea unor astfel de noi legislații, nu ar putea fi solicitate daune pentru actele teroriste.

La 29 februarie 1996, Curtea Municipală de Sisak a continuat procesul.

La 14 iulie 2003, Parlamentul croat a introdus Actul privind răspunderea pentru prejudicii provocate de Actele Teroristice și Demonstrații Publice (Zazon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demontracija , Gazette Oficiale, nr. 117/2003 din 23 iulie 2003). Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile se menționează după cum urmează: Secțiunea 180 alineatul (1) „Răspunderea pierderii cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de daune sau distrugerea proprietății altcuiva, atunci când rezultă din acte violente sau teroare sau din manifestații publice sau manifestări, se află la ... autoritatea a căror ofițeri au fost sub datoria, în conformitate cu legile în vigoare, pentru a preveni această pierdere.” Părțile relevante ale Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zcazon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Gazetteul Oficial nr. 7/1996) se citesc după cum urmează: „Secțiunea 1 „Secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile (Journalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă”.

Secțiunea 2 „Se mențin procedurile menționate la secțiunea 1 din prezenta secțiune după adoptarea legislației speciale care reglementează responsabilitatea pentru prejudiciile cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a legii privind procedurile civile prevede: secțiunea 212 „Se menține măsurile: ... (6) în cazul în care un alt statut prescrie acest lucru.” Actul privind răspunderea pentru prejudicii provocate de Acte Teroristice și Demonstrații Publice prevede, printre altele, că Republica Croația trebuie să compenseze daunele cauzate de leziuni corporale, deficiențe ale sănătății sau decesului. Toate daunele materiale pot fi căutate în temeiul Legii de Reconstrucție.

Partele relevante ale Legii de Reconstrucție ( Zakon o obnovi , Gazette Oficiale nr. 24/1996, 54/1996, 87/1996 și 57/2000) prevede, printre altele , ca mijloacele de reconstrucție să fie acordate persoanelor ale căror proprietate a fost distrusă în război . Cererea este de a fi depusă Ministerului Lucrărilor Publice, Reconstrucției și Construcției ( Ministarstvo za javneradove, obnovu i graditeljstvo COMPLAINTS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că promulgarea legislației din 1996 a încălcat dreptul de acces la o instanță. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că dreptul lor la bucuria pașnică a bunurilor a fost încălcat.

Reclamanții se plâng că legislația din 1996 a împiedicat instanțelor interne să dea în judecată cu cererea lor de daune și, prin urmare, să violeze dreptul de acces la o instanță. Se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, al căror parte relevantă este următoarea: art. 6 § 1 "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ... " Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei părți a cererii și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că dreptul lor la bucuria pașnică a bunurilor a fost încălcat fără a-și susține plângerea în acest sens.

Curtea constată că evenimentele reclamate au avut loc în iulie 1992, în timp ce Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația la 5 noiembrie 1997. În consecință, această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamanților că au fost privați de dreptul de acces la o instanță; restul cererii este inadmisibil. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 24927/02 by Dara and Dušan SVILOKOS against Croatia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 September 2003 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mr G. Bonello , Mrs N. Vajić , Mrs S. Botoucharova , Mr V. Zagrebelsky , Mrs E. Steiner, judges , and Mr S. Nielsen , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 3 May 2002, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Ms Dara Svilokos and Mr Dušan Svilokos, are Croatian citizens, who were born in 1939 and 1933 respectively and live in Sisak, Croatia. They are represented before the Court by Mr Zorko Kostanjšek, a lawyer practising in Sisak.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 11 July 1992 the applicants’ house in Sisak, Croatia, was partly destroyed by a mine laid by unknown perpetrators. The responsibility for damages resulting from terrorist acts was at that time regulated by Section 180 of the Civil Obligations Act ( Zakon o obveznim odnosima ) providing that the responsibility lay with the authority whose officers were under duty to prevent such damages. On 3 September 1992 the applicants instituted civil proceedings before the Sisak Municipal Court ( Općinski sud u Sisku ), seeking compensation from the Republic of Croatia for their destroyed property.

They based their claim on Section 180 of the Civil Obligations Act. On 20 May 1993 the court gave judgment in favour of the applicants. On 23 June 1993 the Republic of Croatia appealed against the judgment. On 29 September 1993 the Sisak County Court ( Županijski sud u Sisku ) quashed the first instance judgment and remitted the case for retrial. The court considered that damage resulting from terrorist acts had not been established. On 17 January 1996 the Croatian Parliament introduced an amendment to the Civil Obligations Act which provided that all proceedings concerning actions for damages resulting from terrorist acts were to be stayed pending the enactment of new legislation on the subject and that before the enactment of such new legislation damages for terrorist acts could not be sought.

On 29 February 1996 the Sisak Municipal Court stayed the proceedings.

On 14 July 2003 the Croatian Parliament introduced the Act on Liability for Damage Resulting from Terrorist Acts and Public Demonstrations ( Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija , Official Gazette, no. 117/2003 of 23 July 2003). B. Relevant domestic law The relevant part of the Civil Obligations Act reads as follows: Section 180(1) “Responsibility for loss caused by death or bodily injury or by damage or destruction of another’s property, when it results from violent acts or terror or from public demonstrations or manifestations, lies with the ... authority whose officers were under a duty, according to the laws in force, to prevent such loss.” The relevant parts of the Act Amending the Civil Obligations Act ( Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Official Gazette no. 7/1996) read as follows: Section 1 “Section 180 of the Civil Obligations Act (the Official Gazette nos.

53/91, 73/91 and 3/94) shall be repealed.” Section 2 “Proceedings for damages instituted under section 180 of the Civil Obligations Act shall be stayed. The proceedings referred to in sub-section 1 of this section shall be continued after the enactment of special legislation governing responsibility for damage resulting from terrorist acts.” The relevant part of the Civil Procedure Act provides: Section 212 “Proceedings shall be stayed: ... (6) where another statute so prescribes.” The Act on Liability for Damage Resulting from Terrorist Acts and Public Demonstrations provides, inter alia , that the Republic of Croatia is to compensate damages resulting in bodily injuries, impairment of health or death.

All material damages can be sought pursuant to the Reconstruction Act. The relevant parts of the Reconstruction Act ( Zakon o obnovi , Official Gazette nos. 24/1996, 54/1996, 87/1996 and 57/2000) provide, inter alia , that the means for reconstruction are to be granted to persons whose property was destroyed in the war. The request is to be submitted to the Ministry for Public Works, Reconstruction and Construction ( Ministarstvo za javne radove, obnovu i graditeljstvo ). COMPLAINTS 1. The applicants complain under Article 6 § 1 of the Convention that the enactment of the 1996 legislation violated their right of access to a court. 2. The applicants also complain under Article 1 of Protocol No. 1 that their right to peaceful enjoyment of possessions was violated.

THE LAW 1. The applicants complain that the 1996 legislation prevented the domestic courts from proceeding with their claim for damages and thus violated their right of access to a court. They rely on Article 6 § 1 of the Convention, the relevant part of which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal...” The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this part of the application and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2. The applicants also complain under Article 1 of Protocol No. 1 that their right to peaceful enjoyment of possessions was violated without further substantiating their complaint in this respect. The Court notes that the events complained of took place in July 1992, while the Convention entered into force in respect of Croatia on 5 November 1997. It follows that this part of the application is incompatible ratione temporis with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicants’ complaint that they have been deprived of their right of access to a court; Declares the remainder of the application inadmissible.

Søren Nielsen Christos Rozakis Deputy Registrar President