CtEDO 22.05.2003 Auto

CANAK v. CROATIA

RESPONDENT
HRV
HOTĂRÂRE
22.05.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CANAK v. CROATIA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARTIALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 15319/02 de Mile ČANAK împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 22 mai 2003 în calitate de Cameră compusă din președintele C.L. Rozakis Bonello dna Vajić Levits doamna Botoucharova Zagrebelsky dna Steiner, judecători și dna S. Nielsen grefierul adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 februarie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mile Čanak, este un cetățean croat, născut în 1928 și locuiește în Bjelovar, Croația. El este reprezentat în fața Curții de către dna Tatajana Burjačenko Grubiša, avocat practicant la Zagreb. În noaptea 22-23 februarie 1992, casa reclamantului din Gornje Plavnice, Croația a fost distrusă de o mină depusă de persoane necunoscute. La 9 februarie 1995, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ), cerând daune din partea Republicii Croația. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul croat a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile, care prevede că toate procedurile referitoare la acțiunile legate de daunele provocate de actele teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații cu privire la acest subiect și că, înainte de promulgarea unor astfel de noi legislații, nu ar putea fi solicitate daune pentru actele teroriste. Până în prezent, autoritățile croate nu au promulgat nicio nouă legislație care reglementează această chestiune. La 20 martie 1998, Curtea Municipală de Zagreb a continuat procedurile. Legea internă relevantă Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile ( Zakon o obveznim odnosima ) citește după cum urmează: Secțiunea 180(1) „Răspunderea pierderilor cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de leziuni sau distrugerea proprietății altcuiva, atunci când rezultă din acte violente sau terorii sau din manifestații publice sau manifestări, se află la ... autoritatea a căror ofițeri au fost sub datoria, în conformitate cu legile în vigoare, de a preveni această pierdere.” Partele relevante ale Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile ( Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Monitorul Oficial nr. 7/1996) se citește după cum urmează: „Secțiunea 1 din Legea privind obligațiile civile (Journalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă”. Secțiunea 2 „Se menționează „Procedurile privind daunele instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile. Procedura menționată la secțiunea 1 din prezentul articol se continuă după adoptarea legislației speciale care reglementează responsabilitatea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a Legii de procedură civilă prevede: Secțiunea 212 „Procedurile se mențin: ... (6) în cazul în care un alt statut prescrie acest lucru.” COMPLAINTE Reclamantul susține că promulgarea legislației din 1996 interferează cu dreptul său de acces la instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție și cu dreptul său la o soluție eficace în sensul articolului 13 din Convenție. El plâng în continuare în temeiul articolului 1 din protocolul nr. 1 că dreptul său la proprietate a fost încălcat. Reclamantul susține în primul rând că promulgarea legislației din 1996 interferează cu dreptul său de acces la instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție și cu dreptul său la o soluție eficace în sensul articolului 13 din Convenție. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul se plânge în continuare că distrugerea casei sale a încălcat dreptul său la bucuria pașnică a posesiunii sale. El se bazează pe art. 1 din protocolul nr. 1. Curtea constată că evenimentele reclamate au avut loc înainte de 5 noiembrie 1997 când Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația. Rezultă că această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis Cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei privind dreptul său de acces la instanță și/sau dreptul său la un remediu eficace; declara restul cererii inadmisibil. Søren Nielsen Christos R OZAKIS Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă