CANAK v. CROATIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARTIALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 15319/02 de Mile ČANAK împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 22 mai 2003 în calitate de Cameră compusă din președintele C.L. Rozakis Bonello dna Vajić Levits doamna Botoucharova Zagrebelsky dna Steiner, judecători și dna S. Nielsen grefierul adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 februarie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mile Čanak, este un cetățean croat, născut în 1928 și locuiește în Bjelovar, Croația. El este reprezentat în fața Curții de către dna Tatajana Burjačenko Grubiša, avocat practicant la Zagreb. În noaptea 22-23 februarie 1992, casa reclamantului din Gornje Plavnice, Croația a fost distrusă de o mină depusă de persoane necunoscute. La 9 februarie 1995, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ), cerând daune din partea Republicii Croația. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul croat a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile, care prevede că toate procedurile referitoare la acțiunile legate de daunele provocate de actele teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații cu privire la acest subiect și că, înainte de promulgarea unor astfel de noi legislații, nu ar putea fi solicitate daune pentru actele teroriste. Până în prezent, autoritățile croate nu au promulgat nicio nouă legislație care reglementează această chestiune. La 20 martie 1998, Curtea Municipală de Zagreb a continuat procedurile. Legea internă relevantă Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile ( Zakon o obveznim odnosima ) citește după cum urmează: Secțiunea 180(1) „Răspunderea pierderilor cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de leziuni sau distrugerea proprietății altcuiva, atunci când rezultă din acte violente sau terorii sau din manifestații publice sau manifestări, se află la ... autoritatea a căror ofițeri au fost sub datoria, în conformitate cu legile în vigoare, de a preveni această pierdere.” Partele relevante ale Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile ( Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Monitorul Oficial nr. 7/1996) se citește după cum urmează: „Secțiunea 1 din Legea privind obligațiile civile (Journalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă”. Secțiunea 2 „Se menționează „Procedurile privind daunele instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile. Procedura menționată la secțiunea 1 din prezentul articol se continuă după adoptarea legislației speciale care reglementează responsabilitatea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a Legii de procedură civilă prevede: Secțiunea 212 „Procedurile se mențin: ... (6) în cazul în care un alt statut prescrie acest lucru.” COMPLAINTE Reclamantul susține că promulgarea legislației din 1996 interferează cu dreptul său de acces la instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție și cu dreptul său la o soluție eficace în sensul articolului 13 din Convenție. El plâng în continuare în temeiul articolului 1 din protocolul nr. 1 că dreptul său la proprietate a fost încălcat. Reclamantul susține în primul rând că promulgarea legislației din 1996 interferează cu dreptul său de acces la instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție și cu dreptul său la o soluție eficace în sensul articolului 13 din Convenție. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul se plânge în continuare că distrugerea casei sale a încălcat dreptul său la bucuria pașnică a posesiunii sale. El se bazează pe art. 1 din protocolul nr. 1. Curtea constată că evenimentele reclamate au avut loc înainte de 5 noiembrie 1997 când Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația. Rezultă că această parte a cererii este incompatibilă ratione temporis Cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei privind dreptul său de acces la instanță și/sau dreptul său la un remediu eficace; declara restul cererii inadmisibil. Søren Nielsen Christos R OZAKIS Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 15319/02

by Mile ČANAK

against Croatia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 22

May

2003 as a Chamber composed of

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

G.

Bonello

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mr

E.

Levits

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

V.

Zagrebelsky

,

Mrs

E.

Steiner,

judges

,

and Mr S.

Nielsen

,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 February 2002,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Mile Čanak, is a Croatian citizen, who was born in 1928 and lives in Bjelovar, Croatia. He is represented before the Court by Ms Tatajana Burjačenko Grubiša, a lawyer practising in Zagreb.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

In the night of 22 to 23 February 1992 the applicant’s house in Gornje Plavnice, Croatia was destroyed by a mine laid by unknown persons.

On 9 February 1995 the applicant instituted civil proceedings before the Zagreb Municipal Court (

Općinski sud u Zagrebu

), seeking damages from the Republic of Croatia.

On 17 January 1996 the Croatian Parliament introduced an amendment to the Civil Obligations Act which provided that all proceedings concerning actions for damages resulting from terrorist acts were to be stayed pending the enactment of new legislation on the subject and that before the enactment of such new legislation damages for terrorist acts could not be sought. So far the Croatian authorities have not enacted any new legislation regulating the matter.

On 20 March 1998 the Zagreb Municipal Court stayed the proceedings.

B.

Relevant domestic law

The relevant part of the Civil Obligations Act (

Zakon o obveznim odnosima

) reads as follows:

Section 180(1)

“Responsibility for loss caused by death or bodily injury or by damage or destruction of another’s property, when it results from violent acts or terror or from public demonstrations or manifestations, lies with the ... authority whose officers were under a duty, according to the laws in force, to prevent such loss.”

The relevant parts of the Act Amending the Civil Obligations Act (

Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima

– Official Gazette no. 7/1996) read as follows:

Section 1

“Section 180 of the Civil Obligations Act (the Official Gazette nos. 53/91, 73/91 and 3/94) shall be repealed.”

Section 2

“Proceedings for damages instituted under section 180 of the Civil Obligations Act shall be stayed.

The proceedings referred to in sub-section 1 of this section shall be continued after the enactment of special legislation governing responsibility for damage resulting from terrorist acts.”

The relevant part of the Civil Procedure Act provides:

Section 212

“Proceedings shall be stayed:

...

(6) where another statute so prescribes.”

COMPLAINTS

1.

The applicant maintains that Parliament’s enactment of the 1996 legislation interferes with his right of access to court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention and his right to an effective remedy within the meaning of Article 13 of the Convention.

2.

He further complains under Article 1 of protocol No. 1 that his right to property was violated.

THE LAW

1.

The applicant firstly maintains that Parliament’s enactment of the 1996 legislation interferes with his right of access to court within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention and his right to an effective remedy within the meaning of Article 13 of the Convention. The relevant parts of these Articles read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2.

The applicant further complains that the destruction of his house violated his right to peaceful enjoyment of his possession. He relies on Article

1 of protocol No. 1.

The Court notes that the events complained of took place prior to 5

November 1997 when the Convention entered into force in respect of Croatia.

It follows that this part of the application is incompatible

ratione temporis

with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35

§

3 and must be rejected in accordance with Article 35

§

4.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicant’s complaints concerning his right of access to court and/or his right to an effective remedy;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Søren

Nielsen

Christos R

OZAKIS

Deputy Registrar

President