MUSTAFA v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MUSTAFA v. BULGARIA (CtEDO, 2005)
Primă secțiune decizia nr. 50727/99, de către Tundjel Aliosma MERETAFA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 17 martie 2005 ca secțiune compusă din: Președintele C.L. Rozakis, dna Botoucharova Kovler, dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, judecători și dl. Quesada grefier având în vedere cererea depusă la 7 iunie 1999, Având în vedere corespondența cu părțile, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Tundjel Aliosma Mustafa, este un cetățen bulgar care s-a născut în 1968 și în timpul în care a trăit în Djebel. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Ekimdjiev, un avocat practicant în Plovdiv. Guvernul contestat a fost reprezentat de dna M. Dimova, co-agent, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: în aprilie 1994, procedurile penale inițiate împotriva reclamantului și a altor persoane care au fost acuzate de exercitarea neglijentă a funcțiilor de gestionare care au dus la pierderi financiare.Taxele referitoare la activitatea reclamantului în calitate de membru al comitetului de lichidare constituit pentru a încheia o exploatație cooperativă agricolă. La 29 decembrie 1994, reclamantul a fost achitat de hotărârea Curții Regionale de Kardjali. Prin apelul procurorului că hotărârea a fost anulată de Curtea Supremă la 20 iulie 1995 și, ulterior, cazul a fost reînnoit la etapa investigației. La 14 august 1996, reclamantul a părăsit Bulgaria. El a rămas în Țările de Jos până în decembrie 1998. Între timp, procedurile penale împotriva reclamantului au continuat în absența sa. În 1997 Curtea regională a eliberat un ordin de arestare a reclamantului, deoarece nu a apărut și a indicat o schimbare de adresă. Prin hotărârea din 15 septembrie 1998 reclamantul a fost încă o dată achitat. La 14 octombrie 1998, procurorul a interzis apelul. La 25 decembrie 1998, la intrarea în Bulgaria, reclamantul a fost arestat și retras în custodie în conformitate cu ordonanța 1997 de arestare. La 30 decembrie 1998, el a interzis retragerea. La 8 ianuarie 1999, Curtea Regională a ordonat eliberarea reclamantului. El a fost eliberat în aceeași zi. La 25 februarie 1999, achitarea reclamantului a fost susținută de Curtea de Apelare Plovdiv. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 3 din Convenție că detenția sa a fost ilegală și că nu a fost adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. De asemenea, în temeiul articolului 3 din Convenție în ceea ce privește condițiile de detenție și în temeiul articolului 6 § 1 privind durata procedurii penale împotriva acestuia. HOTĂRÂREA La 18 noiembrie 2003, prin decizia Președintelui Camerei, a fost notificată guvernului contestat. Ei au fost invitați să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. În decembrie 2003, avocatul reclamantului a informat Curtea că reclamantul s-a mutat în SUA și că nu a putut să-l contacteze. Observațiile Guvernului au fost prezentate la 28 iunie 2004. În septembrie 2004, reclamantul a fost invitat să depună un răspuns înainte de 18 noiembrie 2004. Întrucât nu s-a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 3 decembrie 2004, primită de avocatul reclamantului la 9 decembrie 2004, reclamantul a fost avertizat că Curtea ar putea elimina cazul din lista sa. Având în vedere circumstanțele de mai sus, Curtea constată că reclamantul a pierdut interesul în urmărirea cererii sale. 1 a) din Convenție, Curtea consideră că cazul ar trebui să fie eliminat din lista cazurilor sale. Curtea nu constată motive speciale privind respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care ar necesita examinarea în continuare a prezentei cereri (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului