CINTIMEA SECȚIUNE PARTICIPALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 4108/04 de Dimitar Iliev GERDJIKOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quinta Secțiune), ședința la 6 ianuarie 2009 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, Secțiune Reistrar Având în vedere cererea depusă la 9 noiembrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Dl Dimitar Iliev Gerdjikov, este un național bulgar care s-a născut în 1957 și locuiește în satul Rosen. El este reprezentat în fața Curții de către dna P. Gosteva, avocat care practică în Pazardzhik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: în 1992, reclamantul a acționat ca lichidator al unui co-operator agricol din satul Rosen. În 1993 a fost deschisă o anchetă preliminară privind managementul necorespunzător între aprilie și decembrie 1992 împotriva lui de către poliția din Pazardzhik. A fost interogat cu cel puțin o ocazie. Februarie 1993 poliția și-a confiscat pașaportul. La 29 iunie 1994, procurorul regional de la Pazardzhik și-a înființat o procedură penală oficială împotriva reclamantului pentru mal administrarea activelor cooperative, provocând astfel prejudiciu material substanțiale. După deschiderea procedurii penale, nu au fost luate măsuri de investigare suplimentare, iar reclamantul nu a fost niciodată acuzat sau inculpat oficial. La o dată neespecificată în 1994, investigatorul la care a fost atribuit cazul a impus o interdicție pentru reclamantul de a părăsi țara. Interdicția a fost înregistrată în departamentul de emitere a pașaportului poliției Pazardzhik la 12 octombrie 1994. Reclamantul susține că a formulat mai multe cereri ofițerului de anchetă pentru accelerarea procedurii. La 2 iulie 2004, procedurile penale împotriva reclamantului au fost încheiate de procurorul public regional Pazardzhik, care a constatat că perioada de prelungire de cinci ani pentru urmărirea penală a infracțiunii respective a expirat deja. Până la sfârșitul anului 2004 sau la începutul anului 2005, poliția a ridicat interdicția de călătorie impusă reclamantului. La 1 iunie 2005, reclamantul a solicitat procurorul public regional de la Pazardzhik să-i furnizeze o copie a dosarului în legătură cu prezenta cerere. Într-o scrisoare din aceeași zi, reclamantul a fost informat că a trebuit să arate ce plângeri a formulat și ce documente are nevoie pentru a-i susține. Prezentul formular de cerere este susținut de documentele referitoare la principalele evoluții ale procedurii împotriva reclamantului. 2. În plus, el s-a plâns în conformitate cu art. 2 § 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția că era interzis ilegal să părăsească țara. 3. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în conformitate cu art. 13 din Convenție, că nu avea niciun remediu eficace în ceea ce privește durata procedurii și interdicția de a părăsi țara. 4. El s-a plâns că refuzând să-i furnizeze o copie a dosarului pe care autoritățile fiscale le-au interzis în dreptul de a depune o cerere în temeiul art. 34 din Convenție. 1. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii penale și cu lipsa oricărui remediu eficace în această privință. Reclamațiile se referă, respectiv, la examinarea în conformitate cu art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 spune: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. (2) Curtea a examinat restul plângerilor reclamantei, astfel cum a fost depusă de el. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, Curtea constată că nu au dezvăluit nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la durata procedurii penale și lipsa oricărei soluții eficace în acest sens; restul cererii este inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului
Application no. 41008/04
by Dimitar Iliev GERDJIKOV
against Bulgaria
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 6
January 2009 as a Chamber composed of:
Peer Lorenzen,
President,
Rait Maruste,
Karel Jungwiert,
Renate Jaeger,
Mark Villiger,
Isabelle Berro-Lefèvre,
Zdravka Kalaydjieva,
judges,
and Claudia Westerdiek,
Section Reistrar
,
Having regard to the above application lodged on 9 November 2004,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Dimitar Iliev Gerdjikov, is a Bulgarian national who was born in 1957 and lives in the village of Rosen. He is represented before the Court by Ms P. Gosteva, a lawyer practising in Pazardzhik.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
In 1992 the applicant was acting as a liquidator of an agricultural co
‑
operative in the village of Rosen.
In 1993 a preliminary inquiry for mismanagement committed between April and December 1992 was opened against him by the police in Pazardzhik. He was questioned on at least one occasion. On 2
February 1993 the police confiscated his passport.
On 29 June 1994 the Pazardzhik regional public prosecutor's office instituted formal criminal proceedings against the applicant for mismanaging the assets of the co-operative thus causing it substantial pecuniary damage.
No further investigative steps were taken after the opening of the criminal proceedings and the applicant was never formally charged or indicted.
On an unspecified date in 1994 the investigator to whom the case had been assigned imposed a prohibition for the applicant to leave the country. The prohibition was registered with the passport issuing department of the Pazardzhik police on 12 October 1994. The applicant submits that he made several requests to the investigation officer for the acceleration of the proceedings.
On 2 July 2004 the criminal proceedings against the applicant were terminated by the Pazardzhik regional public prosecutor's office, which found that the five-year limitation period for prosecution of the respective offence had already expired.
Towards the end of 2004 or at the beginning of 2005 the police lifted the travel ban imposed on the applicant.
On 1 June 2005 the applicant requested the Pazardzhik regional public prosecutor's office to provide him with a copy of the case file in relation to the present application. In a letter of the same day the applicant was informed that he had to show what complaints he had raised and what documents he needed in order to support them.
The present application form is supported by documents concerning the main developments in the proceedings against the applicant.
1.The applicant complained, relying on Articles 3, 6 § 1, 8 and 17 of the Convention, that the criminal proceedings against him had lasted unreasonably long.
2.He further complained under Article 2 § 2 of Protocol No. 4 to the Convention that he had been unlawfully prohibited from leaving the country.
3.The applicant also complained under Article 13 of the Convention that he had had no effective remedy regarding the length of the proceedings and the ban to leave the country.
4.He complained that by refusing to provide him with a copy of the case file the prosecution authorities had interfered with his right to file an application under Article 34 of the Convention.
1.The applicant complained about the length of the criminal proceedings and about the lack of any effective remedy in that regard. The complaints fall, respectively, to be examined under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention.
Article 6 § 1, in so far as relevant, reads:
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
Article 13 reads:
“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
2.The Court has examined the remainder of the applicant's complaints as submitted by him. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they did not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicant's complaints concerning the length of the criminal proceedings and the lack of any effective remedy in that regard;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Registrar
President