KICHKOV v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KICHKOV v. BULGARIA (CtEDO, 2009)
A cincea secțiune decizia nr. 19190/04 de Dimitar Iliev KICHKOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 20 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 5 mai 2004, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Dimitar Iliev Kichkov, este un național bulgar care s-a născut în 1958 și locuiește în Kardzhali. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Ekimdzhiev și dna K. Boncheva, avocați care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna M. Dimova, al Ministerului Justiției. La 16 mai 2008, Curtea a comunicat guvernului bulgar plângerea privind eșecul statului, până în 2006, pentru a oferi reclamantului compensații pentru bunurile sale expropriate. Reclamantul s-a mai plâns cu privire la expropriarea proprietății sale efectuate în 1987. La 5 noiembrie 2008 și 2 septembrie 2009, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părți în conformitate cu termenii în care reclamantul a convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 7,500 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în levii bulgare la rata aplicabilă la data plății, și fără impozite aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile au convenit că această plată va constitui rezoluția finală a cazului. HOTĂRÂREA Curții ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, este necesar să se scoată cererea din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale. Stephen Phillips Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului