Gerdzhikov împotriva Bulgariei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 4364/04 de Dimitar Angelov GERDZHIKOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 31 martie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Rait Maruste, Președintele, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazareva Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 6 ianuarie 2004, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Cauza a fost originară într-o cerere depusă la Curte la 6 ianuarie 2004 de dl Dimitar Angelov Gerdjikov, un național bulgar care s-a născut în 1933 și trăiește în Plovdiv. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Stefanova și dl M. Ekimdzhiev, avocați care practică în Plovdiv.

Guvernul respondent au fost reprezentați de agentii lor, dna M. Dimova și dna S. Atanasova, din Ministerul Justiției. La 15 ianuarie 2008, Curtea a comunicat cererea cu plângerile sale privind presupusa lungime excesivă și lipsa unor remedii eficace în ceea ce privește o procedură de partiție de proprietate care a început la 14 decembrie 1994 și, în măsura în care Curtea a fost informată, erau încă în așteptare, la a doua etapă, la 24 noiembrie 2003, în fața Curții de District Peshtera. La 20 februarie și 12 decembrie 2008, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 3,500 de euro (EUR).

Această sumă, care ar acoperi 3000 EUR în ceea ce privește orice prejudiciu moral, precum și 500 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile, ar fi convertită în levii bulgare la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Toată suma ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.

Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În ceea ce privește preferanța exprimată de reclamant în ceea ce privește repartiția sumei care urmează să fie plătite de Guvern între el și reprezentanții săi, Curtea consideră că aceaceasta este o chestiune internă între ei. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să scoateți cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri.

Claudia Westerdiek Rait Maruste Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 4364/04 by Dimitar Angelov GERDZHIKOV against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 31 March 2009 as a Chamber composed of: Rait Maruste, President, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 6 January 2004, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The case originated in an application lodged with the Court on 6 January 2004 by Mr Dimitar Angelov Gerdjikov, a Bulgarian national who was born in 1933 and lives in Plovdiv. He was represented before the Court by Ms S. Stefanova and Mr M. Ekimdzhiev, lawyers practising in Plovdiv.

The respondent Government were represented by their Agents, Ms M. Dimova and Ms S. Atanasova, of the Ministry of Justice. On 15 January 2008 the Court communicated the application with its complaints about the alleged excessive length and the lack of effective remedies in respect of a partition-of-property proceedings that had began on 14 December 1994 and, in so far as the Court had been informed, were still pending, at their second phase, on 24 November 2003 before the Peshtera District Court. On 20 February and 12 December 2008 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Bulgaria in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 3,500 euros (EUR).

This sum, which would cover EUR 3,000 in respect of any non-pecuniary damage as well as EUR 500 for costs and expenses, would be converted into Bulgarian levs at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. The whole sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment would constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). As to an expressed preference by the applicant concerning the repartition of the amount to be paid by the Government between him and his legal representatives, the Court considers this to be an internal matter between them. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Rait Maruste Registrar President