CASE OF LULIC AND BECKER v. CROATIA

Reclamanții s-au născut în 1954 și, respectiv, 1979, și trăiesc în Suhopolje, Croația. La 18 ianuarie 1992, casa reclamanților din Suhopolje a fost explodată de necunoscuti perpetratori. La 17 martie 1995, reclamanții au instituit proceduri civile împotriva statului în Curtea Municipală de Virovitica (Općinski sud u Virovitici) cerând daune. La 14 decembrie 1995, Curtea Municipală a hotărât respingerea cererii pe fondul său. 11. La 18 decembrie 1995, reclamanții au apelat la Curtea de judecată Bjelovar (Županijski sud u Bjelovaru). 12. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile („Amendamentul din 1996”), care prevede că toate procedurile privind acțiunile legate de daunele cauzate de actele teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații cu privire la acest subiect. 13. La 29 februarie 1996, Curtea Județeană a continuat procedurile în temeiul Amendamentului din 1996. 14. La 14 iulie 2003, Parlamentul a introdus Legea privind răspunderea pentru prejudicii cauzate de actele teroriste și de demonstrații publice („Legea privind răspunderea din 2003”). Se pare că procedura a reluat la 3 octombrie 2003, în conformitate cu Legea privind răspunderea din 2003. 16. La 4 decembrie 2003, cauza a fost transferată Curtei de județ Virovitica (Županijski sud u Virovitici) ca instanță de apel, din cauza modificărilor de competență. Se pare că procedura este încă în așteptare. 17. Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile (Zakon o obveznim odnosima, Gazette Oficial nr. 53/1991, 73/1991, 3/1994, 7/1996 și 112/1999) prevăzute după cum urmează: „Libilitatea pierderii cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de daune sau distrugerea proprietății altor persoane, atunci când rezultă de acte de violență sau de teroare sau de manifestații publice sau de manifestări, se află la ... autoritatea a căror ofițeri au fost sub datorie, în conformitate cu legile în vigoare, pentru a preveni această pierdere.” 18. Partea relevantă a Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima, Gazettea Oficială nr. 7/1996) („Amendamentul din 1996”) se citește după cum urmează: „art. 180 din Legea privind obligațiile civile (Joznalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă”. „Procedurile privind daunele instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile se menționează. Procedura menționată la secțiunea 1 din prezentul articol se reluează după adoptarea legislației speciale care reglementează răspunderea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” Prezenta lege a intrat în vigoare la 3 februarie 1996. 19. Partea relevantă a Legii de procedură civilă (Zakon o parničnom postupku, Gazette Oficial nr. 53/91, 91/92, 58/93, 112/99, 88/01) prevede: „Procedurile vor fi menținute: ... (6) în cazul în care un alt statut prescrie astfel.” 20. Actul privind răspunderea pentru prejudiciul rezultat din Actele Teroristice și Demonstrații Publice (Zakon odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih adata i javnih demontracija, Gazette Oficial nr. 117/2003) („Legea privind răspunderea din 2003”) prevede, printre altele, că statul trebuie să compenseze numai daunele cauzate de leziuni corporale, de afectare a sănătății sau de moarte. Toate compensațiile pentru daunele la bunuri trebuie solicitate în temeiul Legii de Reconstrucție. Secțiunea 10 prevede că toate procedurile rămase în conformitate cu Amendamentul din 1996 trebuie reluate. Această Lege a intrat în vigoare la 31 iulie 2003. 21. Partea relevantă a Legii de Reconstrucție (Zakon o obnovi, Gazette Oficiale nr. 24/1996, 54/1996, 87/1996 și 57/2000) prevede, printre altele, că statul acordă, în anumite condiții, asistență de reconstrucție proprietăților de proprietăți ale proprietăților de proprietate (folii și casele de familie) care au fost deteriorate în timpul războiului. Cererea trebuie depusă ministerului competent. 22. Partea relevantă a articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Rebublike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/02) („Legea Curții Constituționale”) se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă sau nu toate măsurile legale au fost epuizate în cazul în care instanța jurisdicțională nu decide o cerere cu privire la drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva ei într-un timp rezonabil ... (2) În cazul în care o plângere constituțională ... În conformitate cu alin. (1) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța jurisdicțională trebuie să decidă cazul în fond... (3) Într-o hotărâre emisă în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională evaluează compensarea corespunzătoare pentru reclamant pentru încălcarea drepturilor sale constituționale... Compensarea este plătită din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.” 23. art. 29 § 1 din Constituție (Ustav Rebublike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 41/01) citește următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de către o instanță independentă și imparțială înființată prin lege.” 24. La 24 martie 2004, Curtea Constituțională a dat hotărâre nu. U-III-829/2004, în cazul dlui N., care a depus o plângere constituțională în temeiul articolului 63 din Legea Curții Constituționale, care susține o încălcare a articolului 29 § 1 din Constituție. El se plângea de lungimea procedurii și de lipsa accesului la o instanță, deoarece acțiunea sa în instanța internă a fost păstrată de statut pentru o perioadă lungă de timp. În decizia sa, Curtea Constituțională a susținut că au existat o încălcare a drepturilor constituționale la un proces într-un termen rezonabil și de acces la o instanță. Curtea în cauză a ordonat să ia o decizie în cazul dlui N. în termen de un an și i-a acordat compensații.