SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 76395/01 prezentate de Petar KEZI grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 aprilie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul Petar Kezić, este un resortisant sloven, născut în 1962 și rezident în Jesenice. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, se pot rezuma după cum urmează. 1. Prima procedură La sfârșitul anilor 1980, în cursul unei proceduri inițiate de reclamant la municipalitatea din Jesenice, în vederea obținerii unui permis de construcție și a unui certificat de conformitate, dl Z. a depus o cerere de terță intervenție. În urma acordării unui permis de construcție și a unui certificat de conformitate în 1989, acesta a depus o cerere de redeschiderea procedurii pe care autoritatea administrativă de primă instanță a respins-o. Z.M. interjeta apel, care a fost respins de Ministerul Mediului și Spațiului la 30 martie 1993. La 17 mai 1993, domnul Z. a introdus o acțiune la Curtea Supremă, pe care a retras-o la 1 martie 1994. La 9 martie 1994, Curtea Supremă a încheiat această procedură. 2. La 29 septembrie 1993, dl Z. a depus o cerere de redeschidere a procedurii de obținere a permisului de construcție și a certificatului de conformitate de către solicitant. La 27 decembrie 1993, Z.M. și-a reiterat cererea de redeschidere a procedurii. La 2 noiembrie 1993, Ministerul și-a infirmat decizia din 30 martie 1993, având în vedere că o procedură în litigiu era pendinte. La 4 decembrie 1993, reclamantul a introdus o acțiune la Curtea Supremă împotriva Ministerului pentru a contesta decizia sa din 2 noiembrie 1993. La 29 martie 1995, Curtea Supremă a respins acțiunea reclamantului. În cele din urmă, unitatea administrativă a lui Jesenice, printr-o decizie din 12 noiembrie 2002, a respins cererile dlui Z. de redeschiderea procedurii din 29 septembrie și 27 decembrie 1993, pe motiv că nu avea dreptul să intervină în procedură. La 28 noiembrie 2002, dl Z. a făcut apel la această decizie. Procedura este, probabil, în curs de desfășurare. 3. La 16 noiembrie 1993, inspectoratul de urbanism de primă instanță a respins o altă cerere de intervenție formulată de M.Z. în cadrul unei noi proceduri. Cererea sa a fost respinsă la 10 noiembrie 1994 de către Inspectoratul de urbanism de a doua instanță. La 6 ianuarie 1997, M.Z. a introdus o acțiune la Curtea Supremă. Aceasta din urmă a respins-o la 29 mai 1997. 4. În 1992, reclamantul a solicitat comunei Jesenice să-i elibereze un alt certificat de conformitate, ceea ce a făcut la 8 decembrie 1994. M.Z., din nou, a interjetat împotriva acestei decizii la minister. La 21 noiembrie 1996, ministerul a fost parțial îndreptățit la apelul dlui Z. și a trimis această parte a cererii în fața autorității administrative de primă instanță. La 6 ianuarie 1997, M.Z. a formulat o acțiune la Tribunalul Administrativ, care a respins-o la 28 octombrie 1998. La 22 decembrie 1998, M.Z. a interjetat la Curtea Supremă. Aceasta din urmă, printr-o decizie din 15 iunie 2000, a infirmat hotărârea instanței administrative și a trimis cazul în fața primului judecător. Printr-o hotărâre din 21 martie 2001, Tribunalul Administrativ a acceptat cererea dlui Z., a infirmat decizia din 21 noiembrie 1996 și a trimis cazul la minister. 16 ianuarie 2002, acesta din urmă a infirmat decizia organismului administrativ de primă instanță din 8 decembrie 1994 și a trimis cazul înapoi. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurilor. ÎN DREPTul invocat la art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de durata celor patru proceduri. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea constată că prima procedură, începută în anii '80, s-a încheiat la 9 martie 1994, adică înainte de intrarea în vigoare a Convenției pentru Slovenia, la 28 iunie 1994; prin urmare, Curtea nu este competentă să raționalizeze timpul necesar pentru examinarea acestei proceduri. A doua procedură a fost deschisă ca urmare a cererilor de redeschidere a procedurii din 29 septembrie și 27 decembrie 1993 prezentate de M.Z. Având în vedere faptul că unitatea administrativă a decis la 12 noiembrie 2002 că domnul Z. nu are dreptul de a interveni în procedură, Curtea nu este competentă rațional personae în orice caz, Curtea reamintește jurisprudența sa constantă conform căreia Convenția nu garantează, ca atare, dreptul la revizuirea unui proces civil; prin urmare, Curtea constată că nu este competentă raționalizată în examinarea celei de-a doua proceduri (a se vedea Boczy c. Ungaria (dec.) n 70555/01, 21 septembrie 2004). Cea de-a treia procedură, deschisă la 16 noiembrie 1993, s-a încheiat la 29 mai 1997, cu mai mult de șase luni înainte de depunerea cererii, ceea ce înseamnă că partea din cererea privind primele trei proceduri trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. În ceea ce privește a patra procedură, inițiată în 1992, este încă în curs de desfășurare. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât, în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Amine examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata celei de-a patra proceduri Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Mark Villiger Lucius Caflisch Adjunct Președinte
de la requête n
o
76395/01
présentée par Petar KEZIĆ
contre la Slovénie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 5 avril 2005 en une chambre composée de
:
MM.
L.
Caflisch
,
président
,
B.M.
Zupančič
,
C.
Bîrsan
,
M
me
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
M.
V.
Zagrebelsky
,
M
me
A.
Gyulumyan,
M.
David Thór
Björgvinsson,
juges
,
et de M. Mark
Villiger,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 avril 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Petar Kezić, est un ressortissant slovène, né en 1962 et résidant à Jesenice.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
A la fin des années 1980, au cours d'une procédure commencée par le requérant auprès de la commune de Jesenice tendant à l'obtention d'un permis de construire et d'un certificat de conformité, M.Z. fit une demande de tierce intervention. Suite à l'octroi de permis de construire et de certificat de conformité en 1989, il fit une demande de
réouverture de la procédure que l'autorité administrative de première instance rejeta. Z.M. interjeta appel, lequel fut rejeté par le ministère de l'Environnement et de l'Espace le 30 mars 1993.
Le 17 mai 1993, M. Z. introduisit une action auprès de la Cour suprême, qu'il retira le 1
er
mars 1994. Le 9 mars 1994, la Cour suprême mit fin à cette procédure.
Le 29 septembre 1993, M.Z. fit une demande de réouverture de la procédure d'obtention du permis de construire et du certificat de conformité par le requérant. Le 27 décembre 1993, Z.M. réitéra sa demande de
réouverture de la procédure.
Le 2 novembre 1993, le ministère infirma sa décision du 30
mars
1993, étant donné qu'une procédure litigieuse était pendante.
Le 4 décembre 1993, le requérant introduisit une action auprès de la Cour suprême contre le ministère afin de contester sa décision du 2
novembre
1993.Le 29 mars 1995, la Cour suprême rejeta l'action du requérant.
Enfin, l'unité administrative de Jesenice, par une décision de 12
novembre 2002, rejeta les demandes de M.Z. de
réouverture de la procédure faites les 29 septembre et 27 décembre 1993, au motif qu'il n'avait pas le droit d'intervenir dans la procédure.
Le 28 novembre 2002, M.Z. interjeta appel contre cette décision. La procédure est probablement encore pendante.
Le 16 novembre 1993, l'Inspection d'urbanisme de première instance rejeta une autre demande d'intervention formulée par M.Z. dans le cadre d'une nouvelle procédure. Son appel fut rejeté le 10 novembre 1994 par l'Inspection d'urbanisme de deuxième instance. Le 6 janvier 1997, M.Z. introduisit une action auprès de la Cour suprême. Cette dernière la rejeta le 29 mai 1997.
En 1992, le requérant demanda à la commune de Jesenice de lui délivrer un autre certificat de conformité, ce qu'elle fit le 8 décembre 1994. M.Z., de nouveau, interjeta appel contre cette décision auprès du ministère.
Le 21 novembre 1996, le ministère fit en partie droit à l'appel de M.Z. et renvoya cette partie de demande devant l'autorité administrative de première instance. Il rejeta le reste.
Le 6 janvier 1997, M.Z. forma une action auprès du tribunal administratif, lequel la rejeta le 28 octobre 1998.
Le 22 décembre 1998, M.Z. interjeta appel auprès de la Cour suprême. Cette dernière, par une décision du 15 juin 2000, infirma le jugement du tribunal administratif et renvoya l'affaire devant le premier juge.
Par un jugement du 21 mars 2001, le tribunal administratif fit droit à la demande de M.Z., infirma la décision du 21 novembre 1996 et renvoya l'affaire devant le ministère.
Le
16 janvier 2002, ce dernier infirma la décision de l'organe administratif de première instance du 8 décembre 1994 et y renvoya l'affaire.
L'affaire est encore pendante.
GRIEF
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la violation de son droit à un procès équitable, en raison de la durée excessive des procédures.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée des quatre procédures.
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
La Cour constate que la première procédure, commencée dans les années 80, s'est terminée le 9 mars 1994, c'est-à-dire avant l'entrée en vigueur de la Convention pour la Slovénie, le 28 juin 1994. Il s'ensuit que la Cour n'est pas compétente
ratione temporis
pour examiner cette procédure.
La deuxième procédure a été ouverte suite aux demandes de réouverture de la procédure du 29 septembre et du 27 décembre 1993, présentées par M.Z. Eu égard au fait que l'unité administrative a décidé le 12 novembre 2002 que M.Z. n'avait pas le droit d'intervenir dans la procédure, la Cour n'est pas compétente
ratione personae
pour examiner cette procédure. En tout état de cause, la Cour rappelle sa jurisprudence constante selon laquelle la Convention ne garantit, comme tel, aucun droit à la révision d'un procès civil. Elle constate donc qu'elle n'est pas compétente
ratione materiae
pour examiner la deuxième procédure
(voir
Boczy c. Hongrie
(déc.) n
o
70555/01, 21
septembre 2004).
La troisième procédure, ouverte le 16 novembre 1993, s'est terminée le 29 mai 1997, ce qui est plus de six mois avant l'introduction de la requête.
Il s'ensuit que la partie de la requête relative aux trois premières procédures doit être rejetée en application de l'article
35
§
4 de la Convention.
Quant à la quatrième procédure, entamée en 1992, elle est toujours pendante. En l'état actuel du dossier, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur, conformément à l'article
54
§
3
b) de son règlement.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Ajourne
l'examen du grief du requérant relatif à la durée de la quatrième procédure
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Mark
Villiger
Lucius
Caflisch
Greffier adjoint
Président