CASE OF URUKALO AND NEMET v. CROATIA

Reclamanții (soț și soție) s-au născut în 1933 și, respectiv, 1953, și trăiesc în Virovitica, Croația. În timpul unei operații militare întreprinse în timpul Războiului Homeland de către armata croată, în august 1995, casa reclamanților din Karin Gornji, Croația a fost distrusă. La 10 septembrie 1998, reclamanții au inaunțat proceduri civile în Curtea Municipală Obrovac (Općinski sud u Obrovcu) împotriva statului care solicită daune pentru proprietatea lor distrusă. La 6 noiembrie 1999 au intrat în vigoare Modificările la Legea privind obligațiile civile („Modificările din 1999”). Legislația modificată prevede că toate procedurile intenționate împotriva statului pentru daune cauzate de membrii armatei croate și de poliție în îndeplinirea sarcinilor lor oficiale în timpul Războiului Intern din Croația ar trebui să fie păstrate. La 1 decembrie 1999, Curtea Municipală Obrovac a respins cererea reclamanților. La 8 martie 2000, Curtea județului Zadar (Županijski sud u Zadru) a returnat dosarul la instanța de primă instanță, cu o instruire de a rămâne procedurile în conformitate cu legislația de mai sus. 10. La 23 martie 2000, Curtea Municipală Obrovac a rămas la procedură. 11. La 31 iulie 2003, noua legislație privind răspunderea statului pentru daunele cauzate de membrii armatei croate și de poliție în îndeplinirea sarcinilor lor oficiale în timpul Războiului Intern („Legea privind răspunderea din 2003”) a intrat în vigoare. 12. Guvernul a susținut că procedurile reclamanților au reluat în conformitate cu legislația de mai sus și că sunt în prezent în așteptare în fața instanței de a doua instanță. Reclamanții au susținut că nu au primit nicio decizie de reluare a procedurii. 13. Secțiunea 184 litera (a) din Amendamentele la Legea privind obligațiile civile (Zakon o dopunama Zakona o obveznim odnosima, Gazette Oficial nr. 112/1999 din 29 octombrie 1999) („Amendamentele din 1999”) prevede că toate procedurile inițiate împotriva statului pentru daune cauzate de membrii armatei croate și de poliția în îndeplinirea sarcinilor oficiale în timpul războiului intern din Croația, de la 7 august 1990 la 30 iunie 1996, trebuie să rămână. Modificările din 1999 impun, de asemenea, guvernului obligația de a prezenta Parlamentului o legislație specială care reglementează răspunderea pentru aceste daune în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a Actului 14. Actul privind răspunderea Republicii Croației pentru daunele cauzate de membrii armatei și poliției croate atunci când acționează în calitate oficială în timpul războiului național (Zakon odgovornosti Republike Hrvatske za štetu uzrokovanu od primpadnika hrvatskih oružanih i redarstvenih snaga tijekom Domovinskog rata, Gazette Oficial nr. 117/2003 din 23 iulie 2003) („Legea privind răspunderea din 2003”) reglementează condițiile în care statul poate plăti compensarea pentru daunele cauzate de membrii armatei și poliției în timpul războiului intern. De asemenea, prevede că toate procedurile rămase în conformitate cu modificările din 1999 trebuie reluate. 15. Partea relevantă a articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Rebublike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/2002 din 3 mai 2002) („Legea Curții Constituționale”) se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă sau nu toate remediile legale au fost epuizate în cazul în care instanța jurisdicțională nu decide o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia într-un timp rezonabil... (2) În cazul în care se menține o plângere constituțională ... în conformitate cu alineatul (1) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța jurisdicțională trebuie să decidă cazul pe fond... (3) Într-o hotărâre emisă în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională evaluează compensarea corespunzătoare pentru reclamant pentru încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensația se plătește din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.” 16. art. 29 § 1 din Constituție (Ustav Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 41/2001 din 7 mai 2001) citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege.” 17. La 24 martie 2004, Curtea Constituțională a dat hotărârea nr. U-III-829/2004 în cazul dlui N., care a depus o plângere constituțională în temeiul art. 63 din Legea Curții Constituționale din 2002, care susține încălcarea art. 29 § 1 din Constituție. El s-a plâns de lungimea procedurilor și de lipsa accesului la o instanță deoarece acțiunea sa în instanța internă a fost păstrată de statut pentru o perioadă prelungită. În decizia sa, Curtea Constituțională a susținut că a existat o încălcare a drepturilor constituționale la proces într-un timp rezonabil și de acces la o instanță. Acesta a ordonat instanței în cauză să ia o decizie în cazul dlui N. în termen de un an și să-i acorde compensații.