BIJELIC v. CROATIA

Reclamanții, dl Dragoljub Bijelić și dna Barbara Bijelić, sunt cetățeni croați, născuți în 1933 și în 1942 și locuiesc în Karlovac. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl N. Mamula, avocat practicant în Karlovac. Guvernul contestat sunt reprezentate de agentii lor, dna L. Lukina-Karajković și ulterior de dna Š Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 februarie 1993, casa reclamanților din Turanj, Croația a fost explodată de infractori necunoscuti. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile („Amendamentul din 1996”), care prevede că toate procedurile privind acțiunile legate de daunele cauzate de actele teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații, iar noua legislație trebuie să fie promulgată în termen de șase luni. La 15 decembrie 2000, reclamanții au inaunțat o procedură civilă în Curtea Municipală Karlovac (Općinski sud u Karlovcu) cerând daune pentru proprietatea lor distrusă din stat. În cadrul unei audieri din 19 martie 2002, Curtea Municipală a hotărât să rămână în cadrul procedurii în temeiul legislației de mai sus. Se pare că instanța a continuat totuși procedura. La 11 octombrie 2002, Curtea Municipală a pronunțat hotărârea respingerii cererii ca fiind interzisă în timp. În urma unui recurs, Tribunalul județului Karlovac (Županijski sud u Karlovcu) a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamanții au depus o cerere de revizuire la punctele de drept și procedurile par să fie încă în așteptare în fața Curții Supreme (Vrhovni sud Republike Hrvatske). Între timp, la 14 iulie 2003, Parlamentul a introdus Actul privind răspunderea pentru prejudicii provocate de actele teroriste și de demonstrații publice („Legea privind răspunderea din 2003”). Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile (Zakon o obveznim odnosima – Journal Oficial, nr. 53/91, 73/91, 3/94, 7/96 și 112/99) prevăzute după cum urmează: „Libilitatea pierderii cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de daune sau distrugere a proprietății altor persoane, atunci când rezultă de acte de violență sau de teroare sau de manifestații publice sau de manifestări, ... autoritatea a căror ofițeri au fost supuși unei obligații, în conformitate cu legile în vigoare, pentru a preveni această pierdere.” Partea relevantă a Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima – Gazette Oficial nr. 7/96; „Amendamentul din 1996”) se citește după cum urmează: „Secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile (Joznalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă.” „Se menționează obligațiile civile pentru daune instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile. Procedura menționată la secțiunea 1 din prezenta secțiune se reluează după adoptarea legislației speciale care reglementează răspunderea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a articolului 63 din Actul Constituțional privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/02; „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională chiar înainte de a fi epuizate toate măsurile legale în cazurile în care o instanță competentă nu a decis într-un timp rezonabil o cerere cu privire la drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia ... (2) În cazul în care plângerea constituțională ... În temeiul alin. (1) din prezenta secțiune este acceptat, Curtea Constituțională stabilește un termen în care o instanță competentă hotărăște cazul în fond... (3) Într-o decizie în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește compensarea corespunzătoare pentru reclamant în ceea ce privește încălcarea constatată cu privire la drepturile sale constituționale... Compensarea se plătește din bugetul de stat într-un termen de trei luni de la data în care partea a depus o cerere de plată.” art. 29 § 1 din Constituție (Ustav Rebublike Hrvatske, Jurnalul Oficial nr. 41/01) citește următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege.” Actul privind răspunderea pentru prejudicii care rezultă din actele teroriste și de demonstrații publice (Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terarističkih akata i javnih demontracija – Gazette oficială nr. 117/03; „Legea privind răspunderea din 2003” prevede că trebuie reluate toate compensațiile pentru daunele la bunuri rezultate din actele teroriste în temeiul Legii privind reconstrucția. Secțiunea 10 prevede că toate procedurile rămase în temeiul Amendamentului din 1996 trebuie reluate.Legea privind reconstrucția (Zakon o obnovi – Gazette Oficial nr. 24/96, 54/96, 87/96 și 57/00) prevede că statul acordă asistență de reconstrucție proprietăților bunurilor deteriorate în timpul războiului. Orice cerere în acest sens trebuie depusă la autoritatea administrativă competentă. În decizia sa nr. Rev 86/02-2 Curtea Supremă a hotărât că procedurile privind daunele pentru acte teroriste, instituite după intrarea în vigoare a amendamentului din 1996, nu trebuie să rămână.

The applicants, Mr Dragoljub Bijelić and Ms Barbara Bijelić, are Croatian citizens, who were born in 1933 and 1942 espectively and live in Karlovac. They are represented before the Court by Mr N. Mamula, a lawyer practising in Karlovac. The respondent Government are represented by their Agents, Ms L. Lukina-Karajković and subsequently by Ms Š. Stažnik. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 25 February 1993 the applicants' house in Turanj, Croatia was blown up by unknown perpetrators. On 17 January 1996 Parliament introduced an amendment to the Civil Obligations Act (“the 1996 Amendment”) which provided that all proceedings concerning actions for damages resulting from terrorist acts were to be stayed pending the enactment of new legislation. The new legislation was to be enacted within six months. On 15 December 2000 the applicants instituted civil proceedings in the Karlovac Municipal Court (Općinski sud u Karlovcu) seeking damages for their destroyed property from the State. At a hearing held on 19 March 2002 the Municipal Court decided to stay the proceedings pursuant to the above legislation. It appears that the court nevertheless continued the proceedings. On 11 October 2002 the Municipal Court gave judgment dismissing the applicants' claim as time barred. Following an appeal, on 14 May 2004 the Karlovac County Court (Županijski sud u Karlovcu) upheld the first instance judgment. The applicants filed a request for revision on points of law and the proceedings still appear to be pending before the Supreme Court (Vrhovni sud Republike Hrvatske). Meanwhile, on 14 July 2003 Parliament introduced the Act on Liability for Damage Resulting from Terrorist Acts and Public Demonstrations (“the 2003 Liability Act”). The relevant part of the Civil Obligations Act (Zakon o obveznim odnosima – Official Gazette, nos. 53/91, 73/91, 3/94, 7/96 and 112/99) provided as follows: “Liability for loss caused by death or bodily injury or by damage or destruction of another's property, when it results from acts of violence or terror or from public demonstrations or manifestations, lies with the ... authority whose officers were under a duty, according to the laws in force, to prevent such loss.” The relevant part of the Act Amending the Civil Obligations Act (Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima – Official Gazette no. 7/96; “the 1996 Amendment”) reads as follows: “Section 180 of the Civil Obligations Act (the Official Gazette nos. 53/91, 73/91 and 3/94) shall be repealed.” “Proceedings for damages instituted under section 180 of the Civil Obligations Act shall be stayed. The proceedings referred to in sub-section 1 of this section shall be resumed after the enactment of special legislation governing liability for damage resulting from terrorist acts.” The relevant part of section 63 of the Constitutional Act on the Constitutional Court (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Official Gazette no. 49/02; “the Constitutional Court Act”) reads as follows: “(1) The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint even before all legal remedies have been exhausted in cases when a competent court has not decided within a reasonable time a claim concerning the applicant's rights and obligations or a criminal charge against him ... (2) If the constitutional complaint ... under paragraph 1 of this Section is accepted, the Constitutional Court shall determine a time-limit within which a competent court shall decide the case on the merits... (3) In a decision under paragraph 2 of this Article, the Constitutional Court shall fix appropriate compensation for the applicant in respect of the violation found concerning his constitutional rights ... The compensation shall be paid from the State budget within a term of three months from the date when the party lodged a request for its payment.” Article 29 § 1 of the Constitution (Ustav Republike Hrvatske, Official Gazette no. 41/01) reads as follows: “In the determination of his rights and obligations or of any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair hearing within a reasonable time by an independent and impartial court established by law.” The Act on Liability for Damage Resulting from Terrorist Acts and Public Demonstrations (Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terorističkih akata i javnih demonstracija – Official Gazette no. 117/03; “the 2003 Liability Act”) provides that all compensation for damage to property resulting from terrorist acts is to be sought under the Reconstruction Act. Section 10 provides that all proceedings stayed pursuant to the 1996 Amendment are to be resumed. The Reconstruction Act (Zakon o obnovi – Official Gazette nos. 24/96, 54/96, 87/96 and 57/00) provides that the State shall grant reconstruction assistance to the owners of property damaged during the war. Any requests in this respect are to be filed with the competent administrative authority. In its decision no. Rev 86/02-2 the Supreme Court ruled that proceedings concerning damages for terrorist acts, instituted after the 1996 Amendment entered into force, are not to be stayed.