BIJELIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
BIJELIC v. CROATIA (CtEDO, 2005)
Reclamanții, dl Dragoljub Bijelić și dna Barbara Bijelić, sunt cetățeni croați, născuți în 1933 și în 1942 și locuiesc în Karlovac. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl N. Mamula, avocat practicant în Karlovac. Guvernul contestat sunt reprezentate de agentii lor, dna L. Lukina-Karajković și ulterior de dna Š Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 februarie 1993, casa reclamanților din Turanj, Croația a fost explodată de infractori necunoscuti. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile („Amendamentul din 1996”), care prevede că toate procedurile privind acțiunile legate de daunele cauzate de actele teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații, iar noua legislație trebuie să fie promulgată în termen de șase luni. La 15 decembrie 2000, reclamanții au inaunțat o procedură civilă în Curtea Municipală Karlovac (Općinski sud u Karlovcu) cerând daune pentru proprietatea lor distrusă din stat. În cadrul unei audieri din 19 martie 2002, Curtea Municipală a hotărât să rămână în cadrul procedurii în temeiul legislației de mai sus. Se pare că instanța a continuat totuși procedura. La 11 octombrie 2002, Curtea Municipală a pronunțat hotărârea respingerii cererii ca fiind interzisă în timp. În urma unui recurs, Tribunalul județului Karlovac (Županijski sud u Karlovcu) a susținut hotărârea de primă instanță. Reclamanții au depus o cerere de revizuire la punctele de drept și procedurile par să fie încă în așteptare în fața Curții Supreme (Vrhovni sud Republike Hrvatske). Între timp, la 14 iulie 2003, Parlamentul a introdus Actul privind răspunderea pentru prejudicii provocate de actele teroriste și de demonstrații publice („Legea privind răspunderea din 2003”). Partea relevantă a Legii privind obligațiile civile (Zakon o obveznim odnosima – Journal Oficial, nr. 53/91, 73/91, 3/94, 7/96 și 112/99) prevăzute după cum urmează: „Libilitatea pierderii cauzate de moarte sau de leziuni corporale sau de daune sau distrugere a proprietății altor persoane, atunci când rezultă de acte de violență sau de teroare sau de manifestații publice sau de manifestări, ... autoritatea a căror ofițeri au fost supuși unei obligații, în conformitate cu legile în vigoare, pentru a preveni această pierdere.” Partea relevantă a Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zakon o izmjeni Zakona o obveznim odnosima – Gazette Oficial nr. 7/96; „Amendamentul din 1996”) se citește după cum urmează: „Secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile (Joznalul Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă.” „Se menționează obligațiile civile pentru daune instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile. Procedura menționată la secțiunea 1 din prezenta secțiune se reluează după adoptarea legislației speciale care reglementează răspunderea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” Partea relevantă a articolului 63 din Actul Constituțional privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/02; „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională chiar înainte de a fi epuizate toate măsurile legale în cazurile în care o instanță competentă nu a decis într-un timp rezonabil o cerere cu privire la drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia ... (2) În cazul în care plângerea constituțională ... În temeiul alin. (1) din prezenta secțiune este acceptat, Curtea Constituțională stabilește un termen în care o instanță competentă hotărăște cazul în fond... (3) Într-o decizie în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește compensarea corespunzătoare pentru reclamant în ceea ce privește încălcarea constatată cu privire la drepturile sale constituționale... Compensarea se plătește din bugetul de stat într-un termen de trei luni de la data în care partea a depus o cerere de plată.” art. 29 § 1 din Constituție (Ustav Rebublike Hrvatske, Jurnalul Oficial nr. 41/01) citește următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege.” Actul privind răspunderea pentru prejudicii care rezultă din actele teroriste și de demonstrații publice (Zakon o odgovornosti za štetu nastalu uslijed terarističkih akata i javnih demontracija – Gazette oficială nr. 117/03; „Legea privind răspunderea din 2003” prevede că trebuie reluate toate compensațiile pentru daunele la bunuri rezultate din actele teroriste în temeiul Legii privind reconstrucția. Secțiunea 10 prevede că toate procedurile rămase în temeiul Amendamentului din 1996 trebuie reluate.Legea privind reconstrucția (Zakon o obnovi – Gazette Oficial nr. 24/96, 54/96, 87/96 și 57/00) prevede că statul acordă asistență de reconstrucție proprietăților bunurilor deteriorate în timpul războiului. Orice cerere în acest sens trebuie depusă la autoritatea administrativă competentă. În decizia sa nr. Rev 86/02-2 Curtea Supremă a hotărât că procedurile privind daunele pentru acte teroriste, instituite după intrarea în vigoare a amendamentului din 1996, nu trebuie să rămână.