- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 mai 2005
- Stat pârât
- HRV
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Debelic împotriva Croației
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1939 și trăiește în Rab. La 10 iunie 1996, o societate J. („societatea”) a instituit o procedură civilă împotriva reclamantului în cadrul Curții Comerciale Rijeka (Trgovački sud u Rijeci) în căutarea de restituire a sediilor de afaceri în posesia și plata chiriei reclamantului. La 7 august 1996, reclamantul a depus o reclamație împotriva societății care solicită plata anumitor sume de bani pe baza investițiilor sale în sediul de afaceri. Cele două cauze au fost aderate. La 2 octombrie 1996, Curtea Comercială Rijeka a decis în favoarea companiei. În același timp, reclamantul a respins cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă deoarece între timp societatea a falimentat și reclamantul nu a raportat reclamația sa în faliment.
Reclamantul a contestat această decizie. La 11 februarie 1997, Tribunalul Comercial Înalt (Visoki trgovački sud Republike Hrvatske) a susținut hotărârea de primă instanță. 10. La 27 martie 1997, reclamantul a depus o cerere de revizuire a punctelor de drept (revizija) la Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske). 11. La 11 decembrie 2001, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului în ceea ce privește fondul său. Această decizie nu a fost depusă reclamantului până la 6 mai 2002. 12. Între timp, la 22 martie 2002, a intrat în vigoare un nou articol 59 litera (a), care a devenit ulterior art. 63 din Legea Curții Constituționale, introducend un recurs intern pentru lungimea procedurilor sub forma unei plângeri constituționale.
13. În conformitate cu noua legislație, la 11 aprilie 2002, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) plângând de durata procedurii. 14. La 2 octombrie 2002, Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului deoarece, între timp, Curtea Supremă și-a hotărât cazul. 15. art. 29 din Constituție garantează, printre altele, dreptul la o instanță care decide asupra drepturilor și obligațiilor unei persoane într-un timp rezonabil. 16. Partea relevantă a articolului 62 din Actul Constituțional privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/2002, din 3 mai 2002; „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „1.
Oricine poate depune o plângere constituțională la Curtea Constituțională dacă consideră că actul individual al unui organism de stat, al unui organism local și regional de autogovernare sau al unei persoane juridice cu autoritatea publică, care a decis în legătură cu drepturile și obligațiile sale, sau cu suspiciunile sau acuzațiile pentru un act penal, a încălcat drepturile sale omului sau libertățile fundamentale garantate de Constituție sau dreptul său la autogovernul local și regional garantat de Constituție (denumit în continuare: dreptul constituțional)... În cazul în care este permisă o altă soluție juridică împotriva încălcării drepturilor constituționale [reclamate], plângerea constituțională nu poate fi depusă decât după epuizarea acestui remediu.
În cazurile în care se permite o acțiune administrativă sau, în proceduri civile și necontențioase, o revizuire a punctelor de drept, remediile sunt epuizate numai după decizia privind aceste remedii legale.” 17. Partea relevantă a articolului 63 din Legea Curții Constituționale se spune după cum urmează: „1. Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă sau nu toate remediile legale au fost epuizate în cazul în care instanța jurisdicțională nu decide o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva ei într-un timp rezonabil ... Dacă o plângere constituțională ... În conformitate cu alin. (1) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța jurisdicțională trebuie să decidă cazul în fond...
Într-o decizie emisă în temeiul alin. (2) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională evaluează compensarea corespunzătoare pentru reclamant pentru încălcarea drepturilor sale constituționale... Compensarea se plătește din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.” Partea relevantă a Legii de procedură civilă (Zakon o parničnom postupku, Gazettea Oficial nr. 53/91, 91/92, 58/93, 112/99, 88/01) în partea relevantă se citește după cum urmează: Secțiunea 382 prevede că o cerere de revizuire a punctelor de drept poate fi depusă împotriva hotărârii de a doua instanță în termen de 30 de zile de la serviciul său pe parte. De asemenea, se enumera cazuri în care o astfel de cerere este permisă.
Secțiunile 395 și 396 prevăd că Curtea Supremă, în cazul în care constată o cerere de revizuire a punctelor de drept bine fondate, poate anula hotărârea a doua instanță și remite cazul sau, în anumite cazuri, poate, de asemenea, să anuleze hotărârea a doua instanță.
4. The applicant was born in 1939 and lives in Rab.
On 10 June 1996 a company J. (“the company”) instituted civil proceedings against the applicant in the Rijeka Commercial Court (Trgovački sud u Rijeci) seeking restitution of business premises in the applicant's possession and payment of rent.
On 7 August 1996 the applicant filed a counterclaim against the company seeking payment of a certain amount of money on the basis of his investments in the business premises.
The two cases were joined.
On 2 October 1996 the Rijeka Commercial Court decided in the company's favour. At the same time it dismissed the applicant's claim as inadmissible because the company had meanwhile gone bankrupt and the applicant failed to report his claim in bankruptcy.
The applicant appealed against that decision. On 11 February 1997 the High Commercial Court (Visoki trgovački sud Republike Hrvatske) upheld the first instance judgment.
On 27 March 1997 the applicant filed a request for revision on points of law (revizija) with the Supreme Court (Vrhovni sud Republike Hrvatske).
On 11 December 2001 the Supreme Court dismissed the applicant's request on its merits. That decision was not served on the applicant until 6 May 2002.
Meanwhile, on 22 March 2002 a new section 59 (a), which subsequently became section 63 of the Constitutional Court Act entered into force, introducing a domestic remedy for length of proceedings in form of a constitutional complaint.
In line with the new legislation, on 11 April 2002 the applicant filed a constitutional complaint with the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske) complaining about the length of the proceedings.
On 2 October 2002 the Constitutional Court dismissed the applicant's complaint because the Supreme Court had meanwhile decided his case.
Article 29 of the Constitution guarantees, inter alia, the right to a court which shall decide on an individual's rights and obligations within a reasonable time.
The relevant part of section 62 of the Constitutional Act on the Constitutional Court (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Official Gazette no. 49/2002, of 3 May 2002; “the Constitutional Court Act”) reads as follows: “1. Everyone may lodge a constitutional complaint with the Constitutional Court if he or she deems that the individual act of a state body, a body of local and regional self-government, or a legal person with public authority, which decided about his or her rights and obligations, or about suspicion or accusation for a criminal act, has violated his or her human rights or fundamental freedoms guaranteed by the Constitution, or his or her right to local and regional self-government guaranteed by the Constitution (hereinafter: constitutional right)... 2. If another legal remedy is allowed against the violation of the constitutional rights [complained of], the constitutional complaint may be lodged only after this remedy has been exhausted. 3. In matters in which an administrative action or, in civil and non-contentious proceedings, a revision on points of law are allowed, remedies are exhausted only after the decision on these legal remedies has been given.”
The relevant part of section 63 of the Constitutional Court Act reads as follows: “1. The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint whether or not all legal remedies have been exhausted if the court with jurisdiction fails to decide a claim concerning the applicant's rights and obligations or a criminal charge against him or her within a reasonable time ... 2. If a constitutional complaint ... under paragraph 1 of this section is upheld, the Constitutional Court shall set a time-limit within which the court with jurisdiction must decide the case on the merits... 3. In a decision issued under paragraph 2 of this section, the Constitutional Court shall assess appropriate compensation for the applicant for the violation of his or her constitutional rights ... The compensation shall be paid out of the State budget within three months from the date a request for payment is lodged.” The relevant part of the Civil Procedure Act (Zakon o parničnom postupku, Official Gazette nos. 53/91, 91/92, 58/93, 112/99, 88/01) in the relevant part reads as follows: Section 382 provides that a request for revision on points of law may be filed against the second instance judgment within 30 days following its service on the party. It also enumerates cases in which such a request is allowed. Sections 395 and 396 provide that the Supreme Court, in case it finds a request for revision on points of law well-founded, may quash the second instance judgment and remit the case or, in certain cases, it may also reverse the second instance judgment.