- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 noiembrie 2006
- Stat pârât
- HRV
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Excepție preliminară
- Încălcare — Articolul 6
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Sukobljevic împotriva Croației
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1944 și trăiește la Zagreb. La 24 martie 1993, reclamantul a adus o acțiune civilă împotriva companiei T. („angajatorul”) în Tribunalul Municipal Zagreb (Općinski sud u Zagreb) cerând daune pentru o leziune legată de muncă. La 3 februarie 1995, Curtea Municipală a pronunțat o hotărâre privind daunele acordate reclamantului în valoare de 31.780 kunas croate (HRK) și costurile litigiilor. La 21 mai 1996, angajatorul a apelat la Tribunalul județului Zagreb (Županijski sud u Zagabria). La 23 martie 1999, Curtea Județeană a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. În reluarea procedurii, Curtea Municipală a organizat o audiere la 7 decembrie 1999 la care a solicitat reclamantului să furnizeze procesul-verbal elaborat de inspectorul muncii cu privire la incidentul care a dus la prejudiciul său sau să indice o persoană sau o autoritate care a posedat acest document.
La 12 iunie 2000, Curtea a repetat cererea sa. 10. La 16 iunie 2000 și 3 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat instanței să invite angajatorului să prezinte dovezile de mai sus. La 26 iunie 2001, instanța a făcut-o. 11. La ședința din 14 decembrie 2001, instanța a hotărât să efectueze o inspecție in situ (očevid) la 15 februarie 2002, cu ajutorul unui expert, și a invitat reclamantul să avanseze costurile.
La 3 ianuarie 2002, Curtea Comercială din Zagreb (Trgovački sud u Zagrebu) a decis să deschidă procedurile de faliment împotriva angajatorului, invitând creditorii să raporteze cererile lor până la 28 februarie 2002 și au programat o audiere, la care ar trebui examinate cererile raportate, pentru 20 martie 2002. În conformitate cu Legea Bankruptcy, decizia a fost publicată în „Journalul Oficial” nr. 6/02 din 21 ianuarie 2002. 13. La 8 mai 2002, Curtea Municipală de Zagreb a invitat reclamantul să-i informeze dacă a fost deschisă procedura de faliment împotriva angajatorului. La 8 iunie 2002, reclamantul a răspuns afirmativ și a solicitat ca orice comunicare viitoare cu angajatorul să fie efectuată prin intermediul managerului său de faliment (stečajni upravitelj).
14. La 12 iunie 2002, Tribunalul Municipal a rămas în acțiunea din cauza procedurii de faliment în curs de faliment. 15. La 13 iunie 2002, reclamantul a raportat reclamația sa la Tribunalul Comercial din Zagreb. La 8 ianuarie 2004 și 30 iunie 2005, el a depus două note de urgență cu instanța care solicită transmiterea unei decizii cu privire la cererea sa. 16. La 20 martie 2006, Curtea Comercială, fără a emite o decizie oficială, a răspuns că în procedura de faliment împotriva angajatorului reclamantului nu a fost niciodată examinată. 17. În același timp, la 18 iunie 2002, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) care se plânge în legătură cu durata procedurii civile.
19. La 16 decembrie 2002, Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului. Acesta a examinat durata procedurii din partea lor în urma intrării în vigoare a Convenției în ceea ce privește Croația. Curtea Constituțională a susținut că întârzierea este atribuibilă complexității cauzei și comportamentului reclamantului. Acesta a constatat că reclamantul a contribuit la durata procedurii în sensul că nu a răspuns la cererea Tribunalului Municipal din 7 decembrie 1999 de mai mult de șase luni, că nu a avansat costurile de inspecție la timp și că nu a solicitat Curtea Municipală să invite managerul falimentului să preia procedurile civile care ar fi avut ca rezultat reluarea lor.
20. Partea relevantă a art. 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/2002 din 3 mai 2002 – „Legea Curții Constituționale”) se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională dacă sau nu toate măsurile legale au fost epuizate dacă instanța competentă nu decide o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia într-un timp rezonabil... (2) În cazul în care o plângere constituțională ... în temeiul alineatului (1) din prezenta secțiune este confirmată, Curtea Constituțională stabilește un termen în care instanța competentă trebuie să hotărească cazul cu privire la fondul...
(3) Într-o hotărâre emisă în temeiul alineatului (2) din prezenta secțiune, Curtea Constituțională evaluează compensația adecvată pentru reclamantul pentru încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensarea se plătește din bugetul de stat în termen de trei luni de la data depunerii unei cereri de plată.” 21. Legea de procedură civilă (Zakon o parničnom postupku, Gazettele Oficiale nr. 53/91, 91/92, 58/93, 112/99, 88/01 și 117/03) în partea relevantă prevede următoarele: 22. Secțiunea 212 alineatul (1) prevede că procedurile se suspendă, printre altele, în cazul în care se deschid procedurile de faliment (contra una sau ambele părți). 23. Secțiunea 215 alineatul (1) prevede că procedurile se reluă atunci când administratorul de faliment preluează procedurile sau atunci când instanța, de propunere sau de inițiativă a părții opuse, invită administratorul de faliment să facă acest lucru.
24. Legea Bankrupt (Stečajni zakon, Gazette Oficiale nr. 44/96, 29/99, 129/00, 123/03, 197/03, 187/04 și 82/06) prevede următoarele elemente: 25. Secțiunea 7 alineatul (2) prevede urgența procedurii de faliment. 26. Secțiunea 55 alineatul (1) prevede că, în decizia de deschidere a procedurii de faliment, instanța stabilește o dată pentru ședința de examinare (ispitno ročište) care trebuie programată în termen de două luni de la expirarea termenului lăsat creditorilor pentru a raporta creanțele lor administratorului falimentului. 27. Secțiunea 96 prevede că creditorii își realizează creanțele împotriva falimentului numai în cadrul procedurii de faliment. 28. Secțiunea 173 alineatul (1) prevede că creditorii își raportează în scris creanțele împotriva falimentului administratorului falimentului, indicând baza și valoarea acestora.
29. Secțiunea 175 prevede o ședință de examinare în fața instanței comerciale competente la care administratorul falimentului acceptă sau se opun fiecărei creanțe raportate. De asemenea, un creditor se poate opune creanței raportate de un alt creditor. 30. Secțiunea 176 alineatul (2) prevede că creanțele raportate în termen de trei luni de la prima audiere de examinare pot fi examinate la una sau mai multe audieri de examinare separate. Aceste audieri sunt programate de instanță la propunerea creditorilor care nu și-au raportat creanțele în timp util și cu condiția ca acestea să avanseze costurile. În cazul în care costurile nu sunt avansate, audierea separată nu se desfășoară și rapoartele tardive sunt declarate inadmisibile.
31. Secțiunea 176(4-6) prevede că instanța declară inadmisibilă rapoartele prezentate după expirarea termenului prevăzut la alineatul (2). Creatorul care a prezentat raportul are dreptul de a face apel împotriva deciziei respective. 32. Secțiunea 177 prevede că reclamația este considerată acceptată în cazul în care nici managerul falimentului sau alt creditor nu au formulat nicio obiecție. Curtea comercială pregătește un program al cererilor examinate pe baza căruia va emite o decizie (rješenje) care să demonstreze care au fost acceptate și care au fost opuse, în timp ce stabilește cuantumul și prioritatea fiecărui credit. 33. Secțiunea 179 alin. (1) prevede că procedurile civile care se referă la o cerere raportată administratorului falimentului și care erau în așteptare la momentul deschiderii procedurii falimentului se reluă prin preluarea acestor proceduri (de către o persoană autorizată în numele falimentului).
Motivarea de reluare a procedurii civile poate fi formulată de reclamantul a cărui cerere a fost opusă în faliment sau, în numele falimentului, de managerul falimentului sau de un alt creditor care s-a opus cererii reclamantului. 34. Secțiunea 181 alineatul (1) prevede că o decizie finală de stabilire a cererii și a priorității sale, sau de stabilire a faptului că o creanță nu există, este eficace împotriva falimentului și a tuturor creditorilor săi.
4. The applicant was born in 1944 and lives in Zagreb.
On 24 March 1993 the applicant brought a civil action against the company T. (“the employer”) in the Zagreb Municipal Court (Općinski sud u Zagrebu) seeking damages for a work-related injury.
On 3 February 1995 the Municipal Court gave judgment awarding damages to the applicant in the amount of 31,780 Croatian kunas (HRK) and the litigation costs.
On 21 May 1996 the employer appealed to the Zagreb County Court (Županijski sud u Zagrebu).
On 23 March 1999 the County Court quashed the first-instance judgment and remitted the case.
In the resumed proceedings, the Municipal Court held a hearing on 7 December 1999 at which it requested the applicant to provide the minutes drawn up by the labour inspectorate concerning the incident resulting in his injury or to indicate a person or authority who possessed that document. On 12 June 2000 the court repeated its request.
On 16 June 2000 and 3 January 2001 the applicant requested the court to invite the employer to produce the above evidence. On 26 June 2001 the court did so.
At the hearing held on 14 December 2001 the court decided to effect an in situ inspection (očevid) on 15 February 2002 with the assistance of an expert, and invited the applicant to advance the costs. Since the applicant did so only on 19 February 2002, the inspection did not take place.
On 3 January 2002 the Zagreb Commercial Court (Trgovački sud u Zagrebu) decided to open bankruptcy proceedings against the employer. It invited the creditors to report their claims by 28 February 2002 and scheduled a hearing, at which the reported claims were to be examined, for 20 March 2002. In accordance with the Bankruptcy Act, the decision was published in the “Official Gazette” no. 6/02 of 21 January 2002.
On 8 May 2002 the Zagreb Municipal Court invited the applicant to inform it whether the bankruptcy proceedings had been opened against the employer. On 8 June 2002 the applicant replied in the affirmative and requested that any future communication with the employer be conducted through its bankruptcy manager (stečajni upravitelj).
On 12 June 2002 the Municipal Court stayed the proceedings on account of the pending bankruptcy proceedings.
On 13 June 2002 the applicant reported his claim to the Zagreb Commercial Court. On 8 January 2004 and 30 June 2005 he filed two rush notes with that court urging the delivery of a decision on his claim.
On 20 March 2006 the Commercial Court, without issuing a formal decision, replied that in the bankruptcy proceedings against the employer the applicant’s claim had never been examined.
It would appear that both the civil and the bankruptcy proceedings are formally still pending.
Meanwhile, on 18 June 2002 the applicant lodged a constitutional complaint with the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske) complaining about the length of the civil proceedings.
On 16 December 2002 the Constitutional Court dismissed the applicant’s complaint. It examined the length of the proceedings in their part following the Convention’s entry into force with respect to Croatia. The Constitutional Court held that the delay was attributable to the complexity of the case and the applicant’s conduct. It found that the applicant had contributed to the length of the proceedings in that he had not responded to the Municipal Court’s request of 7 December 1999 for more than six months, that he had failed to advance the inspection costs in due time and that he had failed to request the Municipal Court to invite the bankruptcy manager to take over the civil proceedings which would have resulted in their resumption.
The relevant part of section 63 of the Constitutional Act on the Constitutional Court (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Official Gazette no. 49/2002 of 3 May 2002 – “the Constitutional Court Act”) reads as follows: “(1) The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint whether or not all legal remedies have been exhausted if the competent court fails to decide a claim concerning the applicant’s rights and obligations or a criminal charge against him or her within a reasonable time ... (2) If a constitutional complaint ... under paragraph 1 of this section is upheld, the Constitutional Court shall set a time-limit within which the competent court must decide the case on the merits... (3) In a decision issued under paragraph 2 of this section, the Constitutional Court shall assess appropriate compensation for the applicant for the violation of his or her constitutional rights ... The compensation shall be paid out of the State budget within three months from the date a request for payment is lodged.”
The Civil Procedure Act (Zakon o parničnom postupku, Official Gazette nos. 53/91, 91/92, 58/93, 112/99, 88/01 and 117/03) in the relevant part provides as follows:
Section 212(1) provides that proceedings shall be stayed, inter alia, if bankruptcy proceedings are opened (against one or both of the parties).
Section 215(1) provides that proceedings shall resume when the bankruptcy manager takes over the proceedings or when the court, of its own motion or at the initiative of the opposite party, invites the bankruptcy manager to do so.
The Bankruptcy Act (Stečajni zakon, Official Gazette nos. 44/96, 29/99, 129/00, 123/03, 197/03, 187/04 and 82/06) in the relevant part provides as follows:
Section 7(2) provides that bankruptcy proceedings are urgent.
Section 55(1) provides that in its decision to open the bankruptcy proceedings the court shall set a date for the examination hearing (ispitno ročište) which shall be scheduled within two months after the lapse of the time-limit left to the creditors to report their claims to the bankruptcy manager.
Section 96 provides that creditors shall realise their claims against the bankrupt only in bankruptcy proceedings.
Section 173(1) provides that creditors shall report their claims against the bankrupt to the bankruptcy manager in writing, stating the basis and the amount thereof.
Section 175 provides for an examination hearing before the competent commercial court at which the bankruptcy manager shall either accept or oppose each of the reported claims. Likewise, a creditor can oppose the claim reported by another creditor.
Section 176(2) provides that the claims reported within three months after the first examination hearing may be examined at one or more separate examination hearings. Those hearings shall be scheduled by the court at the proposal of the creditors who failed to report their claims in due time, and under the condition that they advance the costs. If the costs are not advanced, the separate hearing shall not be held and the belated reports shall be declared inadmissible.
Section 176(4-6) provides that the court shall declare inadmissible the reports submitted after the expiry of the time-limit set forth in paragraph 2. The creditor which submitted the report shall have a right to appeal against that decision.
Section 177 provides that the claim is deemed to have been accepted if no objection has been raised by either the bankruptcy manager or another creditor. The commercial court shall prepare a schedule of examined claims on the basis of which it shall issue a decision (rješenje) showing which claims have been accepted and which were opposed, while setting out the amount and priority of each claim.
Section 179(1) provides that civil proceedings that concern a claim reported to the bankruptcy manager and that were pending at the moment of the opening of bankruptcy proceedings, shall be resumed by taking over of these proceedings (by an authorised person in the name of the bankrupt). The motion to resume the civil proceedings can be made by the plaintiff whose claim has been opposed in bankruptcy or, in the name of the bankrupt, the bankruptcy manager or another creditor that opposed the plaintiff’s claim.
Section 181(1) provides that a final decision establishing the claim and its priority, or establishing that a claim does not exist, shall be effective against the bankrupt and all its creditors.