KALAJZIC v. CROATIA

Reclamantul, dl Davor Kalajžić, este un național croat născut în 1950 și trăiește în Split. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl T. Vukičević, un avocat practicant în Split. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În martie 1991, reclamantul a fost respins de la locul de muncă. În mai 1991, reclamantul a instituit o procedură civilă care a contestat decizia privind concedierea sa. El a solicitat reintegrarea, compensarea salariului și pierderea salariului. La 26 noiembrie 1997, Curtea Municipală Split (Općinski sud u Splitu) a pronunțat o hotărâre parțială de reintegrare a reclamantului și de acordare a compensației salariale. Hotărârea a afirmat, de asemenea, că compensarea pentru veniturile pierdute și costurile litigiilor urma să fie decisă mai târziu. La apelul angajatorului, la 14 noiembrie 1998, Curtea Split County Court (Županijski sud u Splitu) a susținut hotărârea de primă instanță în parte privind reintegrarea reclamantului. A anulat și a remis în parte decizia privind compensarea salariului. La 11 ianuarie 1999, angajatorul a depus o cerere de revizuire asupra punctelor de drept (revizija) împotriva acestei decizii. La 11 septembrie 2002, Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske) a respins această cerere. Curtea de primă instanță, care nu a decis o parte din cererea sa, a depus la 18 noiembrie 2002 o plângere constituțională cu privire la durata procedurii. La 26 aprilie 2004, Curtea Municipală Split a avut o audiere. În cursul următoarei audiere care s-a desfășurat la 1 aprilie 2005, a adoptat o hotărâre din nerespectare. La 27 aprilie 2005, acuzatul a plătit reclamantului suma ordonată de hotărâre. La 4 mai 2005, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) a constatat că dreptul reclamantului la o determinare a cererii sale civile într-un timp rezonabil a fost încălcat și i-a acordat 8.200 Kuna croate (HRK) ca satisfacție echitabilă. Partea relevantă a articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Rebublike Hrvatske –Gazette oficială nr. 49/2002 din 3 mai 2002; „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „(1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională chiar înainte de a fi epuizate toate măsurile legale în cazurile în care o instanță competentă nu a hotărât într-un timp rezonabil o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia ... (2) În cazul în care plângerea constituțională ... în temeiul alineatului (1) din prezenta secțiune este acceptată, Curtea Constituțională stabilește un termen în care o instanță competentă hotărăște cazul cu privire la fondul... (3) Într-o hotărâre în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește compensarea adecvată pentru reclamant în ceea ce privește încălcarea constatată cu privire la drepturile sale constituționale ... Compensația se plătește din bugetul de stat într-un termen de trei luni de la data în care partea a depus o cerere

The applicant, Mr Davor Kalajžić, is a Croatian national who was born in 1950 and lives in Split. He was represented before the Court by Mr T. Vukičević, a lawyer practising in Split. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In March 1991 the applicant was dismissed from work. In May 1991 the applicant instituted civil proceedings challenging the decision on his dismissal. He sought reinstatement, compensation of salary and lost earnings. Following two remittals, on 26 November 1997 the Split Municipal Court (Općinski sud u Splitu) gave a partial judgment ordering the applicant’s reinstatement and awarding him compensation of salary. The judgment also stated that the compensation for lost earnings and the litigation costs were to be decided on later. On appeal by the employer, on 14 November 1998 the Split County Court (Županijski sud u Splitu) upheld the first instance judgment in part concerning the applicant’s reinstatement. It quashed and remitted in part the decision on compensation for salary. On 11 January 1999 the employer filed a request for revision on points of law (revizija) against that decision. On 11 September 2002 the Supreme Court (Vrhovni sud Republike Hrvatske) dismissed that request. The first instance court not having decided a part of his claim, on 18 November 2002 the applicant filed a constitutional complaint concerning the length of the proceedings. On 26 April 2004 the Split Municipal Court held a hearing. During the next hearing held on 1 April 2005 it adopted a judgment by default. On 27 April 2005 the defendant paid the applicant the sum ordered by the judgment. On 4 May 2005 the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske) found that the applicant’s right to a determination of his civil claim within a reasonable time had been violated and awarded him 8,200 Croatian Kunas (HRK) as just satisfaction. The relevant part of section 63 of the Constitutional Act on the Constitutional Court (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske –Official Gazette no. 49/2002 of 3 May 2002; “the Constitutional Court Act”) reads as follows: “(1) The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint even before all legal remedies have been exhausted in cases when a competent court has not decided within a reasonable time a claim concerning the applicant’s rights and obligations or a criminal charge against him ... (2) If the constitutional complaint ... under paragraph 1 of this Section is accepted, the Constitutional Court shall determine a time-limit within which a competent court shall decide the case on the merits... (3) In a decision under paragraph 2 of this Article, the Constitutional Court shall fix appropriate compensation for the applicant in respect of the violation found concerning his constitutional rights ... The compensation shall be paid from the State budget within a term of three months from the date when the party lodged a request