KOVTUN c. UKRAINE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 7499/03 prezentată de Anatoliy Mitrofanovich KOVTUN împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 31 mai 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze, judecătorii mei Fura-Sandström, judecătorii și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 februarie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Anatoly Mitrofanovich Kovtun, este un resortisant ucrainean, născut în 1937 și rezident în Oleksandiya, Ucraina. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: Prin două hotărâri din 17 noiembrie 2000 și 6 martie 2002, tribunalul din Oleksandriya a acceptat cererile reclamantului și a dispus societății holding de three mail Oleksandriyavougillya, să îi plătească suma de 1 967,48 UAH și respectiv de 4 105,58 UAH [1] (hyvnyas ucraineans) pentru salariile restante. Aceste hotărâri rămase neexecutate, reclamantul s-a adresat Departamentului local al Ministerului Justiției, care, printr-o scrisoare din 13 februarie 2003, a informat că pretențiile creditorilor erau tratate în ordine prealabilă pe măsură ce contul societății debitoare era alimentat. În plus, scrisoarea făcea referire la legea Ucrainei n 2864-III mai târziu, cu privire la introducerea moratorului privind vânzarea forțată a proprietății (în vigoare de la 26 decembrie 2001) care interzicea vânzarea proprietății companiilor, dintre care 25% din acțiuni aparțineau statului, pentru a rambursa datoriile. Potrivit guvernului pârât, între 2000 și 2002, societatea debitoare plătea în tranșe sumele datorate în temeiul acestor hotărâri. În iulie 2003 și, respectiv, la 17 mai 2004, hotărârile pronunțate în favoarea reclamantului au fost executate în întregime. GRIEFS Ca urmare a neexecutării hotărârilor pronunțate în favoarea sa, reclamantul a considerat că a fost victima unei încălcări a dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantate prin art. 1 din Protocolul nr. Invocând art. 13 din Convenție, acesta se plângea de lipsa unei căi de atac eficiente pentru a-și exercita dreptul la executarea hotărârilor în cauză. Reclamantul considera că imposibilitatea de a obține salariul și faptul de a fi obligat, din acest motiv, să sesizeze instanța se examinau prin încălcarea drepturilor sale garantate prin articolele 1, 3, 4, 5 și 8 din convenție. ÎN DREPT la 21 iunie 2004, Curtea a decis să prezinte cererea guvernului pârât. Guvernul și-a prezentat observațiile la 27 septembrie 2004. La 28 octombrie 2004, observațiile guvernului pârât au fost comunicate reclamantului pentru ca acesta din urmă să își poată prezenta observațiile înainte de 3 decembrie 2004. Având în vedere lipsa unui răspuns din partea reclamantului, grefa Curții i-a trimis, la 17 februarie 2005, o scrisoare recomandată, care îl informează că, în lipsa unui răspuns din partea sa înainte de 24 martie 2005, Curtea ar putea considera că nu mai intenționează să își mențină cererea și să decidă să o elimine din rol. La 28 februarie 2005, reclamantul a primit scrisoarea din data de 17 februarie 2005, În februarie 2005, nu s-a dat niciun răspuns acestei scrisori. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, Comisia consideră că nicio circumstanță specială privind respectarea drepturilor garantate de Convenție nu impune continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 alin. (1) în fine din Convenție. Prin urmare, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție trebuie să înceteze. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Dolle J.-P. Costa Module Președinte Aproximativ 316,5 euro și 660,6 euro.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

7499/03

présentée par Anatoliy Mitrofanovich KOVTUN

contre l'Ukraine

La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 31 mai 2005 en une chambre composée de

:

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

A.B.

Baka

,

R.

Türmen

,

K.

Jungwiert

,

V.

Butkevych

,

M.

Ugrekhelidze,

M

mes

E.

Fura-Sandström,

juges

,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 13 février 2003,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Anatoliy Mitrofanovich Kovtun, est un ressortissant ukrainien, né en 1937 et résidant à Oleksandiya, Ukraine.

Les circonstances de l'espèce

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Par deux jugements des 17 novembre 2000 et 6 mars 2002, le tribunal d'Oleksandriya fit droit aux demandes du requérant et ordonna à la société holding d'Etat « Oleksandriyavougillya

» de lui payer respectivement les sommes de 1 967,48 UAH et de 4 105,58 UAH

[1]

(hryvnyas ukrainiennes) au titre des arriérés de salaires.

Ces jugements restant inexécutés, le requérant s'adressa au département local du ministère de la Justice qui, par une lettre du 13 février 2003, l'informa que les prétentions des créanciers étaient traitées par ordre de précédence au fur et à mesure de l'alimentation du compte de la société débitrice. En outre, la lettre faisait la référence à la loi de l'Ukraine n

o

2864-III « Sur l'introduction du moratoire sur la vente forcée de la propriété » (en vigueur depuis le 26 décembre 2001) interdisant la vente de la propriété des compagnies, dont 25

% des actions ou plus appartenaient à l'Etat, pour rembourser des dettes.

Selon le gouvernement défendeur, entre 2000 et 2002, la société débitrice versait par tranches les sommes dues en vertu de ces jugements. Le 15

juillet 2003 et le 17 mai 2004 respectivement, les jugements rendus en faveur du requérant furent entièrement exécutés.

GRIEFS

Du fait de l'inexécution des jugements rendus en sa faveur, le requérant s'estimait victime d'une violation de son droit au respect de ses biens, garanti par l'article 1 du Protocole n

o

1.

Invoquant l'article 13 de la Convention, il se plaignait de l'absence d'un recours efficace pour faire valoir son droit à l'exécution des jugements en cause.

Le requérant estimait que l'impossibilité d'obtenir son salaire et le fait d'être obligé, pour cette raison, de saisir le tribunal s'analysaient en une violation de ses droits garantis par les articles 1, 3, 4, 5 et 8 de la Convention.

EN DROIT

Le 21 juin 2004, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur. Le gouvernement a présenté ses observations le 27 septembre 2004. Le 28 octobre 2004, les observations du gouvernement défendeur ont été communiquées au requérant afin que ce dernier puisse présenter, à son tour, ses observations avant le 3 décembre 2004.

Du fait de l'absence de réponse de la part du requérant, le greffe de la Cour lui a envoyé, le 17 février 2005, une lettre recommandée, l'informant de ce que, en l'absence de réponse de sa part avant le 24 mars 2005, la Cour pourrait estimer qu'il n'entendait plus maintenir sa requête et décider de la rayer du rôle. Le 28 février 2005, le requérant a reçu la lettre du greffe du 17

février 2005. Aucune réponse n'a été donnée à ce courrier.

La Cour en conclut que le requérant n'entend plus maintenir sa requête, au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n'exige la poursuite de l'examen de la requête, au sens de l'article 37 § 1 in fine de la Convention. Il convient donc de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Greffière

Président

1.

Environ 316,5 euros et 660,6 euros.