DOĞAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
DOĞAN v. TURKEY (CtEDO, 2005)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 67214/01, de Abidin DOVĂAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 octombrie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Türmen Traja Garlicki Mijović, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii inițiale având în vedere cererea depusă la 2 noiembrie 2000, având în vedere decizia parțială din 7 iunie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Abidin Doğan, este un cetățen turc născut în 1972 și locuiește în Elazığ. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Tuncer și dl C. Güngördü, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 februarie 1995, reclamantul a fost arestat și arestat în custodie de poliție sub suspiciune de a fi membru al PKK. La 17 februarie a fost eliberat. La 15 iunie 1995, procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus o declarație de acuzare a reclamantului în temeiul art. 168 § 2 din Codul Penal cu aderarea la PKK. La 24 septembrie 1995, reclamantul a fost arestat și luat în custodie de poliție. La 5 octombrie 1995, el a fost înarmat în custodie. La 22 octombrie 1998, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul ca fiind acuzat. Această hotărâre a fost anulată de Curtea de Casație la 13 mai 1999. În urma promulgării Legii nr. 4390 din 22 iunie 1999 judecătorul militar care stătea pe banca Curții de Securitate de Stat din Istanbul a fost înlocuit de un judecător civil. La 31 august 2000, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a ordonat eliberarea reclamantului în așteptarea procesului. La 7 februarie 2002, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul ca fiind acuzat. Această hotărâre a fost anulată de Curtea de Casație la 9 octombrie 2002. La 9 martie 2004, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul ca acuzat și l-a condamnat la 12 ani și șase luni de închisoare. Această hotărâre a fost susținută de Curtea de Casație la 6 decembrie 2004. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la lungimea rezidenției sale în custodie. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ 1, 2 și 3 din Convenție că i s-a refuzat o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial și că instanța de primă instanță și-a întemeiat hotărârea pe acuzațiile forțelor de securitate și a ignorat argumentele sale. De asemenea, reclamantul s-a plâns că nu a fost informat cu privire la acuzațiile împotriva lui, că nu are asistență juridică în timpul anchetei și că a fost privat de dreptul său de a avea timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale. HOTĂRÂREA La 20 iunie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex gratie 5.000 EUR (cincă mii de euro) dlui Abidin Doğan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 67214/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Se plătește în euro unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 15 mai 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-grația suma de 5.000 EUR (cincă mii de euro) către dl Abidin Doğan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 67214/01. Această sumă acoperă orice pecuniar și orice neîntreprins prejudiciu material, precum și costuri. Am remarcat, de asemenea, că suma indicată va fi plătită, în euro și fără taxe și taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive care justifică examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri.