Peichinov împotriva Bulgariei

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 50596/99 prezentată de Avgustin Viktorov PEICHINOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 9 iunie 2005 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen mes Vajić Botomarova Kovler Steiner, hagiyev, judecători și domnii S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 22 iulie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 11 martie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, emite următoarea decizie: De fapt, reclamantul, dl Avgustin Viktorov Peichinov, este un resortisant bulgar, născut în 1946 și rezident în Sofia.

El este reprezentat în fața Curții de către dl Diamantis, avocat în baroul din Paris. Guvernul pârât este reprezentat de co-agentul său, dl Kotzeva, de la Ministerul Justiției. Reclamantul, în calitate de comerciant înscris în registrul comerțului, ocupa ca chiriaș un local comercial, proprietate a orașului Sofia. La 5 mai 1995, acesta sesizează Consiliul Municipal din Sofia cu privire la o cerere de răscumpărare a localului închiriat, în conformitate cu Legea din 1992 privind transformarea și privatizarea întreprinderilor care aparțin statului și municipalităților. Această lege prevedea, în anumite condiții, o procedură simplificată de privatizare pentru chiriașii de bunuri imobile. Întrucât reclamantul nu a primit un răspuns, a introdus o acțiune împotriva deciziei implicite de respingere a Consiliului municipal.

Prin hotărârea din 5 noiembrie 1996, Tribunalul orașului Sofia a anulat decizia implicită de respingere și a returnat cazul Consiliului Municipal pentru a se pronunța. Într-o primă etapă, demersurile și acțiunile reclamantului în fața Consiliului Municipal, a Agenției pentru privatizare și a instanțelor administrative s-au dovedit a fi ineficiente. Cu toate acestea, potrivit informațiilor furnizate de guvern în observațiile sale, la 26 iunie 2000, a fost inițiată o procedură de privatizare, iar la 25 septembrie 2000, a fost încheiat un contract de vânzare între orașul Sofia și reclamant.

1 și art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul administrației de a-i ceda proprietatea imobiliară în litigiu și de a se conforma hotărârii Tribunalului din orașul Sofia din 5 noiembrie 1996. PROCEDURA Cererea a fost depusă la 22 iulie 1998 și înregistrată la 26 august 1999. La 11 martie 2004, Curtea a decis să aducă la cunoștința guvernului obiecțiunile formulate la articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 și a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. Guvernul și-a prezentat observațiile la 11 octombrie 2004. Observațiile guvernului au fost comunicate avocatului reclamantului la 26 octombrie 2004 și acesta a fost invitat să prezinte observații ca răspuns.

La 25 ianuarie 2005, traducerea observațiilor guvernului i-a fost comunicată prin poștă și fax și a fost acordat un nou termen. Deoarece reclamantul nu a prezentat observații în termen și nici nu a solicitat prelungirea termenului respectiv, la 3 mai 2005 a fost adresată o scrisoare de rechemare avocatului său, recomandând cu confirmare de primire. Cu această ocazie, atenția sa a fost atrasă asupra posibilității de eliminare a rolului prevăzut la art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție.

Această scrisoare a revenit la gref cu mențiunea: nu locuiește la adresa indicată ÎN DREPT Curtea constată că reclamantul, invitat să își prezinte observațiile în răspuns, nu a dat curs scrisorilor adresate avocatului său la 26 octombrie 2004, la 25 ianuarie 2005 și la 3 mai 2005. În special, nu a fost solicitată nicio prelungire a termenelor de prezentare a observațiilor și nici avocatul, nici reclamantul nu au comunicat Curții o nouă adresă de corespondență în conformitate cu art. 47 alineatul (6) din Regulamentul de procedură. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție.

Pe de altă parte, Curtea consideră că nici o circumstanță specială privind respectarea drepturilor garantate de Convenție nu impune continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 alin. (1) in fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 50596/99 présentée par Avgustin Viktorov PEICHINOV contre la Bulgarie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 9 juin 2005 en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis , président , P. Lorenzen , M mes N. Vajić , S. Botoucharova , M. A. Kovler , M me E. Steiner, M. K. Hajiyev, juges , et de M. S. Nielsen, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 22 juillet 1998, Vu l'article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour du 11 mars 2004, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Avgustin Viktorov Peichinov, est un ressortissant bulgare, né en 1946 et résidant à Sofia.

Il est représenté devant la Cour par M e E. Diamantis, avocat au barreau de Paris. Le gouvernement défendeur est représenté par son coagent, M me M. Kotzeva, du ministère de la Justice. Le requérant, en sa qualité de commerçant inscrit au registre du commerce, occupait en tant que locataire un local commercial, propriété de la ville de Sofia. Le 5 mai 1995, il saisit le Conseil municipal de Sofia d'une demande de rachat du local loué, en application de la loi de 1992 relative à la transformation et à la privatisation des entreprises appartenant à l'Etat et aux communes. Cette loi prévoyait, sous certaines conditions, une procédure simplifiée de privatisation pour les locataires de biens immeubles.

N'ayant pas obtenu de réponse, le requérant introduisit un recours contre la décision implicite de rejet du Conseil municipal. Par un jugement du 5 novembre 1996, le tribunal de la ville de Sofia annula la décision implicite de rejet et retourna le dossier au Conseil municipal afin qu'il se prononce. Dans un premier temps, les démarches et les recours du requérant auprès du Conseil municipal, de l'Agence pour la privatisation et des juridictions administratives se révélèrent infructueux. Toutefois, d'après les éléments fournis par le Gouvernement dans ses observations, le 26 juin 2000, une procédure de privatisation fut ouverte et le 25 septembre 2000, un contrat de vente fut conclu entre la ville de Sofia et le requérant.

GRIEFS Invoquant l'article 1 du Protocole n o 1 et les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaint du refus de l'administration de lui céder le bien immobilier litigieux et de se conformer au jugement du tribunal de la ville de Sofia du 5 novembre 1996. PROCÉDURE La requête a été introduite le 22 juillet 1998 et enregistrée le 26 août 1999. Le 11 mars 2004, la Cour a décidé de porter à la connaissance du Gouvernement les griefs tirés des articles 6 § 1 et 13 de la Convention et de l'article 1 du Protocole n o 1 et a déclaré la requête irrecevable pour le surplus. Le Gouvernement a présenté ses observations le 11 octobre 2004. Les observations du Gouvernement ont été communiquées à l'avocat du requérant le 26 octobre 2004 et celui-ci a été invité à présenter des observations en réponse.

Le 25 janvier 2005, la traduction des observations du Gouvernement lui a été communiquée par courrier et télécopie et un nouveau délai a été imparti. Le requérant n'ayant pas présenté d'observations dans le délai, ni demandé de prorogation de ce délai, une lettre de rappel a été adressée à son avocat le 3 mai 2005 en recommandé avec accusé de réception. A cette occasion, son attention était attirée sur la possibilité de radiation du rôle prévue à l'article 37 § 1 a) de la Convention.

Cette lettre est revenue au greffe avec la mention « n'habite pas à l'adresse indiquée ». EN DROIT La Cour constate que le requérant, invité à présenter ses observations en réponse, n'a pas donné suite aux courriers qui ont été adressés à son avocat le 26 octobre 2004, le 25 janvier 2005 et le 3 mai 2005. En particulier, aucune prorogation des délais impartis pour la présentation des observations n'a été sollicitée et ni l'avocat, ni le requérant n'ont communiqué à la Cour une nouvelle adresse de correspondance conformément à l'article 47 alinéa 6 du règlement de la Cour. Dans ces circonstances, la Cour conclut que le requérant n'entend plus maintenir sa requête, au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, elle estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n'exige la poursuite de l'examen de la requête, au sens de l'article 37 § 1 in fine . Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Søren Nielsen Christos Rozakis Greffier Président