AFFAIRE GOVELL CONTRE LE ROYAUME-UNI ET 5 AUTRES AFFAIRES
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt et la décision du Comité des Ministres.
AFFAIRE GOVELL CONTRE LE ROYAUME-UNI ET 5 AUTRES AFFAIRES (CtEDO, 2005)
Rezoluția ResDH(2005)68 privind încălcarea dreptului la confidențialitate ca urmare a instalării de către poliție a unor sisteme secrete în Regatul Unit și a dreptului la o cale de atac eficientă (Govell împotriva Regatului Unit și a altor 5 cauze Comitetul miniștrilor, în temeiul art. 32 anterior și art. 46 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Acțiunea") Având în vedere decizia Comitetului adoptată la 10 iulie 1998 sub fostul articol 32 în cauza Govell împotriva Regatului Unit (a se vedea Rezoluția interimară DH(98)212) Având în vedere, de asemenea, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în alte 5 cauze (a se vedea anexa), transmise Comitetului miniștrilor odată definitive în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind faptul că, la originea tuturor acestor cauze, se află acțiuni îndreptate împotriva Regatului Unit (a se vedea anexa), introduse fie în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului în temeiul articolului 25, fie în fața Curții Europene în temeiul articolului 34, iar Comisia sau Curtea Europeană a declarat admisibile obiecțiile referitoare la supravegherea secretă a reședinței sau a locului de muncă al reclamanților și, în toate cazurile, cu excepția cauzei Hewitson, a absenței unei căi de atac efective în această privință Reamintind că Comitetul miniștrilor sau Curtea au spus - că au existat încălcări ale articolului 8 din Convenție în toate aceste cazuri, deoarece utilizarea sistemelor secrete de ascultare a informațiilor constituia o interferență în viața privată a reclamanților care nu era prevăzută de lege - că au existat, de asemenea, încălcări ale articolului 13 din Convenție în toate aceste cazuri, cu excepția cazului Hewitson, din cauza lipsei unei căi de atac eficiente care să permită contestarea la nivel intern a ingerinței în viața privată - că Regatul Unit trebuia să plătească reclamanților, în toate cazurile, cu excepția cazului în care cauza Armstrong, anumite sume pentru satisfacția echitabilă, pentru prejudicii morale și pentru cheltuieli (a se vedea anexa pentru detalii) Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care, prin decizia Comitetului miniștrilor, se aplică cauzelor sub vechiul articol Așteptând ca Comitetul miniștrilor să invite guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale și a prezentelor hotărâri ale Curții, având în vedere obligația pe care o are Regatul Unit de a se conforma în conformitate cu art. 32 alineatul (4) anterior și art. 46 din Convenție. Cu condiția ca la examinarea cauzei Govell de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate de Comitetul miniștrilor și de Curtea Europeană în aceste cazuri; aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție. În cazul în care statul membru în cauză nu a prezentat o cerere de plată a sumelor prevăzute în hotărârile Curții sau în decizia Comitetului de Miniștri, aceasta trebuie să fie informată cu privire la motivele care au stat la baza cererii. Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Regatului Unit, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul fostului articol 32 și al articolului 46 din convenție în prezentele cauze. Anexă la Rezoluția ResDH(2005)68 Informații furnizate de Guvernul Regatului Unit la examinarea cauzei Govell și a altor cauze de către Comitetul de Miniștri I. Plata satisfacției echitabile Afaceri nr. a cererii Hotărâri/decizii ale Comitetului miniștrilor Data limită de plată Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată Plata lui Govell Michael 27237/95 19/02/99 19/05/99 1 000 lire sterline 135 lire sterline 08/02/1999 Khan Sultan 35394/97 12/05/00 04/10/00 11 500 lire 25/09/01 25/12/01 000 lire sterline 19/02/2002 și 20/02/2002 Armstrong Mark 48521/99 16/07/02 16/10/02 niciun Chalkley Tony Michael 63831/00 12/06/03 12/09/03 800 EUR [1] 16/02/2004 dobânzi de întârziere plătite Hewitson James Roberts 50015/99 27/05/03 27/08/03 niciun 800 EUR 16/02/2004 dobânzi de întârziere plătite II. Măsuri generale Supravegherea secretă în cauză în aceste afaceri nu a fost prevăzută de lege, deoarece normele care se uimesc la acest tip de supraveghere la momentul respectiv ( Home Office Guidelines Nu au fost nici obligatorii din punct de vedere juridic, nici publice. Încălcarea articolului 13, constatată în toate cazurile, cu excepția cazului în care în cauza Hewitson, a fost cauzată de lipsa unei căi de atac efective în această privință, deoarece sistemul de reclamații nu a fost adecvat pentru protecția contra abuzului de autoritate. Ca urmare a constatării încălcărilor în cauza Govell, la 22 februarie 1999, partea relevantă a Legii privind poliția 1997 (partea 3) a intrat în vigoare, împreună cu Codul privind controlul intrării în vigoare a Legii privind Autoritatea de Supraveghere, care explică mai detaliat modul în care ar trebui aplicate dispozițiile legislației. (partea 2) a intrat, de asemenea, în vigoare. L mai multe sisteme secrete de interceptare la domiciliu și la locul de muncă sunt reglementate în prezent de cele două legi menționate anterior și de Codul Practicii , mecanism care este obligatoriu din punct de vedere juridic și accesibil publicului. În ceea ce privește încălcarea articolului 13 din convenție, partea 4 din convenție Regulation of Investigatory Powers Act 2000 prevede supravegherea independentă a competențelor poliției de către un Chief Surveillance Commissioner și instituie o instanță independentă pentru a examina plângerile privind utilizarea competențelor de supraveghere. În plus, ca urmare a intrării în vigoare a Actului Human Rights în 2000, încălcările Convenției pot fi considerate ilegale în legislația britanică și contestate în fața instanțelor interne. Guvernul Regatului Unit consideră că măsurile adoptate previn noi încălcări similare celor constatate în aceste cazuri. Prin urmare, guvernul consideră că Regatul Unit este conform cu obligațiile care îi revin în temeiul articolului 32 alineatul (4) anterior și al articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] A se converti în lire sterline la rata aplicabilă la data regulamentului.