AFFAIRE PERKINS ET R. CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2003)129 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 octombrie 2002 (definită la 22 ianuarie 2003) în cauza Perkins și R. împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003, cu ocazia celei de-a 847-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 22 octombrie 2002 în cauza Perkins și R. și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află două cereri (nr. 43208/98 și nr. 448875/95) îndreptate împotriva Regatului Unit, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 iulie 15 Septembrie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Terence Perkins și de doamna R., doi resortisanți britanici, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11,

a declarat admisibile obiecțiunile privind o încălcare discriminatorie a dreptului reclamanților la respectarea vieții lor private și de familie din cauza investigațiilor privind homosexualitatea lor și a revocării ulterioare a Marinei Regale în conformitate cu politica de interzicere absolută, în momentul faptelor, a homosexualilor din forțele armate Având în vedere că, în hotărârea sa din 22 octombrie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție, a declarat că nu se pune nicio problemă separată pe teren în temeiul articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 8 a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească primului reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire sterline la data regulamentului : 30 300 EUR pentru daune morale și 4 300 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a spus că statul pârât trebuie să plătească celui de-al doilea reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă,

următoarele sume care urmează să fie convertite în lire sterline la data regulamentului: 30 300 EUR pentru prejudicii morale, 43 000 EUR pentru prejudicii materiale, 1 900 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii interne și 4 300 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii la nivelul organelor convenției și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile reclamanților în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului statului pârât la data de 22 octombrie 2002, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză,

inclusiv o declarație de principiu referitoare la un cod de conduită socială în forțele armate care ridicau dreptul la interdicie de a servi în armata care îi afecta până în prezent pe homosexuali (a se vedea Rezoluiile ResDH(2002)34 în cauza Lustig-Pream și Beckett și ResDH(2002)35 în cauza Smith și Grady), și a indicat că Hotărârea Curii a fost transmisă autorităilor direct vizate. În acest sens, autoritățile franceze au susținut că, în conformitate cu art. 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, ajutorul de stat este compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Regatului Unit, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)129 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 22 octobre 2002 (définitif le 22 janvier 2003) dans l’affaire Perkins et R. contre le Royaume-Uni (adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2003, lors de la 847e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 22 octobre 2002 dans l’affaire Perkins et R. et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent deux requêtes (n°s 43208/98 et 44875/98) dirigées contre le Royaume-Uni, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme les 13 juillet et 15 septembre 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Terence Perkins et Mme R., deux ressortissants britanniques, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11,

a déclaré recevables les griefs concernant une atteinte discriminatoire au droit des requérants au respect de leur vie privée et familiale en raison d’enquêtes menées sur leur homosexualité et de leur révocation subséquente de la Royal Navy en application de la politique d’interdiction absolue, au moment des faits, des homosexuels dans les forces armées ; Considérant que dans son arrêt du 22 octobre 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 8 de la Convention ; - a dit qu'aucune question distincte ne se posait sur le terrain de l'article 14 de la Convention combiné avec l'article 8 ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au premier requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, les sommes suivantes à convertir en livres sterling à la date du règlement : 30 300 euros pour préjudice moral et 4 300 euros au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a dit que l’Etat défendeur devait verser à la deuxième requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif,

les sommes suivantes à convertir en livres sterling à la date du règlement : 30 300 euros pour préjudice moral, 43 000 euros pour préjudice matériel, 1 900 euros au titre des frais et dépens de la procédure interne et 4 300 euros au titre des frais et dépens de la procédure au niveau des organes de la Convention et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 22 octobre 2002, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire,

avec notamment une déclaration de principe relative à un Code de conduite sociale dans les forces armées levant l’interdiction de servir dans l’armée qui frappait jusque-là les homosexuels (voir les Résolutions ResDH(2002)34 dans l’affaire Lustig-Pream et Beckett et ResDH(2002)35 dans l’affaire Smith et Grady), et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 11 avril 2003 l’avocat des requérants a confirmé que, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt du 22 octobre 2002, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.