AFFAIRE BECK, COPP ET BAZELEY CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2003)128 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 octombrie 2002 (definită la 22 ianuarie 2003) în cauza Beck, Copp și Bazeley împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003, cu ocazia celei de-a 847-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost reținută prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "nr. 11"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 22 octombrie 2002 în cauza Beck, Copp și Bazeley și a fost transmis definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află trei hotărâri ( 48535/99, 48536/99 și 48537/99) îndreptate împotriva Regatului Unit, introduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 11, 12 și 11 ianuarie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenție, de domnul John Beck, de domnul Howard Copp și, respectiv, de domnul Kevin Bazeley, trei resortisanți britanici, și că Curtea a declarat admisibile obiecțiunile privind o încălcare discriminatorie a dreptului reclamanților la respectarea vieții lor private și de familie din cauza investigațiilor privind homosexualitatea și revocarea lor ulterioară a Royal Air Force (Dl Beck și dl Bazeley) și a Royal Army Medical Corps (Dl Copp) în aplicarea politicii de interdicție absolută, în momentul faptelor, a homosexualilor în forțele armate, precum și absența unei căi de atac efective în dreptul intern, având în vedere că, în Hotărârea sa din 22 octombrie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție a spus că nicio chestiune separată nu a avut loc pe teren în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 8 a spus că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a spus că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție că guvernul statului pârât trebuie să plătească primului reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire sterline la data regulamentului : 30 300 EUR pentru prejudicii morale, 131 400 EUR pentru prejudicii materiale, 783 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii interne și 5 600 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața organelor convenției și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească celui de-al doilea reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire sterline la data regulamentului : 30 300 EUR pentru prejudicii morale, 87 300 EUR pentru prejudicii materiale, 1 444 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii interne și 6 100 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața organelor convenției și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească celui de-al treilea reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire sterline la data regulamentului : 30 300 EUR pentru prejudicii morale, 145 100 EUR pentru prejudicii materiale, 1 632 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii interne și 7 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața organelor convenției și că aceste sume ar fi majorate cu un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile reclamanților în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului statului pârât la data de 22 octombrie 2002, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv o declarație de principiu referitoare la un Cod de conduită socială în forțele armate care ridică dreptul de a servi în armata care îi afecta până în prezent pe homosexuali (a se vedea rezoluțiile ResDH(2002)34 în cauza Lustig-Pream și Beckett și ResDH(2002)35 în cauza Smith și Grady), și a indicat că hotărârea Curții Europene a fost transmisă autorităților direct vizate. În acest sens, autoritățile franceze au susținut că, în conformitate cu art. 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, ajutorul de stat este compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Regatului Unit, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)128

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 22 octobre 2002 (définitif le 22 janvier 2003)

dans l’affaire Beck, Copp et Bazeley contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2003,

lors de la 847e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 22 octobre 2002 dans l’affaire Beck,

Copp

et Bazeley et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent trois requêtes (n°s 48535/99, 48536/99 et 48537/99) dirigées contre le Royaume-Uni, introduites devant la Cour européenne des Droits de l’Homme respectivement les 11, 12 et 11 janvier 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention, par M.

John

Beck, M.

Howard

Copp et M.

Kevin

Bazeley, trois ressortissants britanniques, et que la Cour a déclaré recevables les griefs concernant une atteinte discriminatoire au droit des requérants au respect de leur vie privée et familiale en raison d’enquêtes menées sur leur homosexualité et de leur révocation subséquente de la

Royal Air Force

(M. Beck et M. Bazeley) et de la

Royal Army Medical Corps

(M. Copp)

en application de la politique d’interdiction absolue, au moment des faits, des homosexuels dans les forces armées, ainsi que l’absence de recours effectif en droit interne à ce titre

;

Considérant que dans son arrêt du 22 octobre 2002 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 8 de la Convention

;

-

a dit qu'aucune question distincte ne se posait sur le terrain de l'article 14 de la Convention combiné avec l'article 8

;

-

a dit qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 3 de la Convention, pris isolément ou combiné avec l’article

14

;

-

a dit qu’il n’y avait pas lieu d’examiner les griefs des requérants sous l’angle de l’article 10 de la Convention pris isolément ou combiné avec l’article

14

;

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 13 de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au premier requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, les sommes suivantes à convertir en livres sterling à la date du règlement

: 30 300 euros pour préjudice moral, 131 400 euros pour préjudice matériel, 783 euros au titre des frais et dépens de la procédure interne et 5 600 euros au titre des frais et dépens de la procédure devant les organes de la Convention et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au deuxième requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, les sommes suivantes à convertir en livres sterling à la date du règlement

: 30 300 euros pour préjudice moral, 87 300 euros pour préjudice matériel, 1 444 euros au titre des frais et dépens de la procédure interne et 6 100 euros au titre des frais et dépens de la procédure devant les organes de la Convention et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au troisième requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, les sommes suivantes à convertir en livres sterling à la date du règlement

: 30 300 euros pour préjudice moral, 145 100 euros pour préjudice matériel, 1 632 euros au titre des frais et dépens de la procédure interne et 7 000 euros au titre des frais et dépens de la procédure devant les organes de la Convention et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement

;

-

a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 22

octobre 2002, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe

1, de la Convention

;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans la présente affaire, avec notamment une déclaration de principe relative à un Code de conduite sociale dans les forces armées levant l’interdiction de servir dans l’armée qui frappait jusque-là les homosexuels (voir les Résolutions ResDH(2002)34 dans l’affaire Lustig-Pream et Beckett et ResDH(2002)35 dans l’affaire Smith et Grady), et a indiqué que l’arrêt de la Cour européenne avait été transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 8 avril 2003 l’avocat des requérants a confirmé que, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt du 22

octobre

2002,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.