Elahi și Lewis împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2010)136 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Elahi și Lewis împotriva Regatului Unit (Elahi, Cerere nr. 30034/04, Hotărârea din 20 iunie 2006, definitivă la 20 septembrie 2006; Lewis, Cerere nr. 1303/02, Hotărârea din 25 noiembrie 2003, definitivă la 25 februarie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc încălcarea dreptului la confidențialitate în măsura în care înregistrările convorbirilor obținute prin intermediul mijloacelor de supraveghere ascunse în casele celor care nu au fost obținute în conformitate cu modalitățile prevăzute de lege (încălcarea art. 8) și în cauza Lewis, lipsa unei căi de atac efective în această privință (violarea art. 13) (a se vedea detaliile în acest sens) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție,

care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) și având în vedere decizia în cauza Lewis luată în cadrul celei de-a 879-a reuniuni (DH) a Delegaților Miniștrilor (22 aprilie 2004), pe care a îndeplinit-o în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: la examen.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)136 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Elahi și Lewis împotriva Regatului Unit Rezumat introductiv al cauzelor Lalahi se referă la încălcarea dreptului la viața privată al reclamantului, în măsura în care înregistrările convorbirilor reclamantului, realizate în 1996 prin intermediul mijloacelor de supraveghere ascunse în locuința sa și utilizate ca mijloc de probă împotriva sa, nu au fost obținute în conformitate cu modalitățile prevăzute de lege.

Dispozițiile aplicabile în momentul faptelor (the Home Office Guidelines din 1984 . . . au fost nici obligatorii, nici accesibile publicului (încălcarea articolului 8). În 1997, Curtea Europeană a considerat că o astfel de interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată nu era prevăzută de lege deoarece, la momentul respectiv, dispozițiile aplicabile (The Home Office Guidelines) din 1984) nu erau nici obligatorii, nici accesibile publicului.

În consecință, nu exista nici o lege în dreptul intern care să reglementeze utilizarea de către poliție a unor astfel de dispozitive (violarea art. 8). La cazul se referă, de asemenea, la lipsa unei căi de atac efective în această privință (violarea art. 13). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Pagube materiale Pagubă morală Costuri și cheltuieli totale Elahi 30034/04 000 EUR Plătit la 03/07/2007 cu dobânzi de întârziere Lewis 1303/02 Nicio satisfacție echitabilă alocată. b) Măsuri individuale În cauza Elahi, trebuie remarcat faptul că înregistrările constituiau o dovadă admisibilă pentru procesul reclamantului.

Curtea Europeană a arătat că utilizarea în timpul procesului de informare obținută prin mijloace de supraveghere ascunse nu contracarează cerințele de echitate garantate prin art. 6 alineatul (1). Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării articolului 8 constituie o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. Autoritățile din Regatul Unit au raportat că poliția din West Yorkshire a confirmat că încă mai are înregistrările într-un loc sigur. În cauza Lewis, Curtea Europeană a declarat inadmisibile obiecțiile reclamantului cu privire la art. 6. Reclamantul nu a depus o cerere privind satisfacția echitabilă la timp, iar cererea depusă în afara termenelor era incompletă.

În aceste circumstanțe, Curtea Europeană nu a acordat nici o satisfacție echitabilă. În consecință, nu pare necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Supravegherea secretă în cauză în aceste afaceri nu a fost prevăzută de lege, deoarece normele care se referă la acest tip de supraveghere la momentul respectiv ( Home Office Guidelines Nu au fost nici obligatorii din punct de vedere juridic, nici publice. Încălcarea articolului 13, constatată în cauza Lewis, a fost cauzată de lipsa unei căi de atac efective în această privință, deoarece sistemul de informare a plângerilor nu a fost adecvat pentru protecția împotriva abuzului de autoritate. Aceste cauze sunt de a apropia de cauza Govell (solicitarea n 27237/95, Hotărârea din 19/02/1999), pentru care au fost adoptate deja măsuri generale, precum și alte 5 cauze similare (Khan, P.G.

și J.H., Armstrong, Chalkley și Hewitson, Hotărârile din 12/05/2000, 25/09/2001, 16/07/2002, 12/06/2003 și, respectiv, 27/05/2003) au fost închise prin Rezoluția ResDH(2005)68 adoptată de Comitetul de Miniștri în cadrul celei de a 933-a ședințe (iulie 2005). În ceea ce privește încălcările articolului 8 din convenție, ca urmare a constatării încălcărilor în cauza Govell, la 22 februarie 1999, partea relevantă a Legii nr. 1997 (Partea nr. 3) a intrat în vigoare, împreună cu Codul Practicii privind Supravegherea Interzivă. La 25 septembrie 2000, partea relevantă a Legii privind Autoritatea de Supraveghere din 2000 (partea n 2) a intrat, de asemenea, în vigoare. L a instala sisteme secrete de ascultare la domiciliu și la locul de muncă este reglementat acum de cele două legi menționate anterior și de Codul de Practice, care este obligatoriu din punct de vedere juridic și accesibil publicului.

În ceea ce privește încălcarea articolului 13 din Convenție, partea nr. 4 din Regulation of Investigatory Powers Act 2000 prevede un control independent al competențelor poliției de către un Chief Surveillance Commissioner și instituie o instanță independentă pentru a examina plângerile privind utilizarea competențelor de supraveghere după intrarea în vigoare a Actului Human Rights În 2000, încălcările Convenției pot fi considerate ilegale în legislația britanică și contestate în fața instanțelor interne. Lacul Elahi a fost publicat în All England Reports [2006] All ER (D) 201, European Human Rights Reports 2007 44 EHRR 30 și în Times Law Reports (21 iulie 2006). III.

Concluziile statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)136 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Elahi et Lewis contre le Royaume-Uni (Elahi, Requête n o 30034/04, arrêt du 20 juin 2006, définitif le 20 septembre 2006; Lewis, Requête n o 1303/02, arrêt du 25 novembre 2003, définitif le 25 février 2004) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent la violation du droit à la vie privée dans la mesure où les enregistrements des conversations obtenus au moyen d’appareils de surveillance dissimulés dans les domiciles des requérants n’avaient pas été obtenus selon les modalités « prévues par la loi » (violations de l’article 8), et dans l’affaire Lewis, l’absence de recours effectif à cet égard (violation de l’article 13) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46,

paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision dans l’affaire Lewis prise lors de la 879e réunion (DH) des Délégués des Ministres (22 avril 2004), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)136 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Elahi et Lewis contre le Royaume-Uni Résumé introductif des affaires L’affaire Elahi concerne la violation du droit à la vie privée du requérant dans la mesure où les enregistrements des conversations du requérant, faits en 1996 au moyen d’appareils de surveillance dissimulés dans son domicile et utilisés comme moyen de preuves à son encontre, n’avaient pas été obtenus selon les modalités « prévues par la loi ». Les dispositions applicables au moment des faits (the Home Office Guidelines de 1984 ) n’étaient ni contraignantes, ni accessibles au public (violation de l’article 8). L’affaire Lewis concerne l’utilisation de dispositifs d’écoute cachés par la police au domicile du requérant en 1997 pour enregistrer ses conversations.

La Cour européenne a estimé qu’une telle ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée n’était pas prévue par la loi car, à l’époque des faits, les dispositions applicables ( the Home Office Guidelines de 1984) n’étaient ni contraignantes, ni accessibles au public. En conséquence, il n’existait pas de loi en droit interne réglementant l’usage par la police de tels dispositifs (violation de l’article 8). L’affaire concerne également l’absence de recours effectif à cet égard (violation de l’article 13). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Elahi n o 30034/04 -- -- 6 000 EUR 6 000 EUR Payé le 03/07/2007 avec les intérêts de retard Lewis n o 1303/02 -- -- -- -- Aucune satisfaction équitable allouée.

b) Mesures individuelles Dans l’affaire Elahi, il convient de noter que les enregistrements constituaient une preuve recevable au procès du requérant. La Cour européenne a indiqué que l’utilisation lors du procès d’informations obtenues au moyen d’appareils de surveillance dissimulés ne contrevenait pas aux exigences d’équité garanties par l’article 6, paragraphe 1. La Cour européenne a estimé que le constat de violation de l’article 8 constituait une satisfaction équitable suffisante au titre du préjudice moral. Les autorités du Royaume-Uni ont indiqué que la police de West Yorkshire a confirmé qu’elle détenait encore les enregistrements dans un lieu sécurisé. Dans l’affaire Lewis, la Cour européenne a déclaré irrecevables les griefs du requérant concernant l’article 6. Le requérant n’avait pas soumis de demande concernant la satisfaction équitable dans les délais, et le demande soumise en dehors des délais était incomplète.

Dans ces circonstances, la Cour européenne n’a alloué aucune satisfaction équitable. En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire. II. Mesures générales La surveillance secrète en cause dans ces affaires n’était pas prévue par la loi, parce que les règles qui s’appliquaient à ce type de surveillance à l’époque (les Home Office Guidelines ) n’étaient ni juridiquement contraignantes, ni publiques. La violation de l’article 13, constatée dans l’affaire Lewis, était due à l’absence de recours effectif à cet égard, parce que le système d’instruction des plaintes n’était pas adéquat pour la protection contre l’abus de l’autorité. Ces affaires sont à rapprocher de l’affaire Govell (requête n o 27237/95, arrêt du 19/02/1999) pour laquelle des mesures générales ont déjà été adoptées.

Cette affaire, ainsi que 5 autres affaires similaires (Khan, P.G. et J.H., Armstrong, Chalkley et Hewitson, arrêts des 12/05/2000, 25/09/2001, 16/07/2002, 12/06/2003 et 27/05/2003 respectivement) ont été closes par la Résolution ResDH(2005)68 adoptée par le Comité des Ministres lors de sa 933e réunion (juillet 2005). En ce qui concerne les violations de l’article 8 de la Convention, suite au constat des violations dans l’affaire Govell, le 22 février 1999, la partie pertinente du Police Act 1997 (partie n o 3) est entrée en vigueur, avec le Code of Practice on Intrusive Surveillance Work. Le 25 septembre 2000, la partie pertinente de la Regulation of Investigatory Powers Act 2000 (partie n o 2) est également entrée en vigueur.

L’installation des systèmes d’écoutes secrètes aux domiciles des particuliers et sur les lieux de travail est désormais régie par les deux lois précitées et par le Code of Practice, mécanisme qui est juridiquement contraignant et accessible au public. En ce qui concerne la violation de l’article 13 de la Convention, la partie n o 4 de Regulation of Investigatory Powers Act 2000 prévoit un contrôle indépendant des pouvoirs de la police par un Chief Surveillance Commissioner et crée un tribunal indépendant pour examiner les plaintes concernant l’utilisation des compétences de surveillance . Suite à l’entrée en vigueur du Human Rights Act en 2000, les violations de la Convention peuvent être considérées illégales en droit britannique et contestées devant les tribunaux internes.

L’arrêt Elahi a été publié dans les All England Reports [2006] All ER (D) 201, les European Human Rights Reports 2007 44 EHRR 30, et dans les Times Law Reports (21 juillet 2006). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.