Perevoznikova împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 6706/01 de Valentina Pavlovna PEREVOZNIKOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 30 august 2005 în calitate de Cameră compusă de Președintele C.L. Rozakis Lorenzen Doamna Vajić dna Botoucharova Kovler Hajiyev Spielmann, judecători și dl S. Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2000, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Valentina Pavlovna Perevoznikova, este un național rus, născut în 1944 și locuiește în regiunea Bataysk, Rostov. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, Reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a primit o pensie de vârstă. Începând cu 1 februarie 1998, pensia ei a fost calculată în temeiul Legii privind calculul și actualizarea pensiilor de stat. Legea a introdus o nouă metodă de calcul al pensiilor. Această metodă, „multiplicatorul individual al pensionarului” a fost menită să lege pensia pensionarului cu veniturile sale cu viața de muncă. Autoritatea responsabilă cu pensia reclamantului, Serviciul de Securitate Socială din Bataysk, a stabilit multiplicatorul reclamantului la 0,483. Reclamantul a considerat că serviciul a citit greșit legea și că multiplicatorul ei ar trebui să fie mai mare.

La 30 august 1999, ea a contestat hotărârea serviciului într-o instanță. Cazul a venit în fața Tribunalului de Oraș Bataysk. La 1 decembrie 1999, Curtea a deținut pentru reclamant. Acesta a constatat că serviciul a înțeles greșit legea și că multiplicatorul ar trebui să fie 0.7. Întrucât serviciul nu a făcut apel, hotărârea a intrat în vigoare la 12 decembrie 1999. La o dată neespecificată, serviciul a cerut instanței să redeschidă judecata din cauza descoperirii unor noi circumstanțe. Serviciul a afirmat că la 29 Decembrie 1999 Ministerul Muncii și Dezvoltării Sociale a adoptat Instrucțiunea privind Aplicarea Limitațiilor stabilită de Legea privind Calcularea și actualizarea pensiilor de stat.

Instrucțiunea a clarificat modul de aplicare a legii. Serviciul a susținut că, deoarece nu știa despre instrucțiuni până după litigiu și că acest caz ar trebui reconsiderat. La 5 septembrie 2000, instanța a acordat cererea serviciului și a redeschis hotărârea. După reconsiderarea cazului, la 12 octombrie 2000, instanța a stat împotriva reclamantului. Curtea a auzit cazul în absența reclamantului pentru că nu a participat la audiere. Hotărârea a fost judecată la 28 noiembrie 2000. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că redeschiderea hotărârii a fost abuzivă deoarece instrucția nu a fost o circumstanță nou descoperită. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 din Convenție, că hotărârea din 12 octombrie 2000 este incorectă, că instanța a auzit cazul în absența ei și că nu a putut face apel împotriva hotărârii, deoarece aceaceasta a fost servită pe ea după termenul de recurs.

Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 că hotărârea din 12 octombrie 2000 a privat-o de dreptul de a primi pensia dorită. Răspunsuri pentru DECIZIE La 2 aprilie 2004, Curtea a invitat Guvernul să prezinte observații cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Guvernul a făcut acest lucru la 20 iulie 2004. Curtea a invitat reclamantul să își prezinte observațiile în răspuns până la 7 noiembrie 2004. Reclamantul nu a reușit să facă acest lucru, Curtea a reamintit reclamantului prin scrisoarea înregistrată că observațiile sale au fost obligatorii. La 2 iunie 2005, scrisoarea a revenit Curții: serviciul de poștă nu a putut să-l servească pe reclamant pentru că s-a mutat.

Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, aceasta poate elimina o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care reclamantul nu intenționează să-l urmărească. În acest caz, Curtea reamintește că reclamantul nu a prezentat observații în răspunsul celor prezentate de Guvern. În plus, Curtea constată că reclamantul nu a deplasat, cu toate acestea, în acest sens, informații care nu sunt cunoscute în acest sens. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că nu intenționează să-și continue cererea și că cazul ar trebui să fie eliminat din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 67006/01 by Valentina Pavlovna PEREVOZNIKOVA against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 30 August 2005 as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mrs S. Botoucharova , Mr A. Kovler , Mr K. Hajiyev , Mr D. Spielmann, judges , and Mr S. Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 14 December 2000, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Valentina Pavlovna Perevoznikova, is a Russian national, who was born in 1944 and used to live in Bataysk, Rostov Region. The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant received an old-age pension. From 1 February 1998, her pension was to be calculated under the Law on Calculating and Upgrading State Pensions. The law introduced a new method of calculating pensions. This method, “a pensioner’s individual multiplier” was meant to link the pensioner’s pension to his or her work-life earnings. The authority in charge of the applicant’s pension, the Social Security Service of Bataysk, fixed the applicant’s multiplier at 0.483. The applicant considered that the service had misread the law, and that her multiplier should be higher. On 30 August 1999, she challenged the service’s decision in a court.

The case came before the Bataysk Town Court. On 1 December 1999, the court held for the applicant. It found that the service had misread the law, and that the multiplier should be 0.7. As the service had failed to appeal, the judgment came into force on 12 December 1999. On an unspecified date, the service asked the court to reopen the judgment due to discovery of new circumstances. The service asserted that on 29 December 1999 the Ministry of Labour and Social Development had passed the Instruction on the Application of Limitations Established by the Law on Calculating and Upgrading State Pensions. The instruction clarified how to apply the law. The service argued that since it had not known about the instruction until after the litigation, and that the case should therefore be reconsidered.

On 5 September 2000, the court granted the service’s request and reopened the judgment. Having reconsidered the case, on 12 October 2000 the court held against the applicant. The court heard the case in the applicant’s absence because she had failed to attend the hearing. The judgment was served on the applicant on 28 November 2000. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 of the Convention that the reopening of the judgment was abusive because the instruction was not a newly discovered circumstance. 2. The applicant complained under Article 6 of the Convention that the judgment of 12 October 2000 was incorrect, that the court had heard the case in her absence, and that she had been unable to appeal against the judgment because it had been served on her after the time-limit for appeal.

3. The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 that the judgment of 12 October 2000 had deprived her of the right to receive the desired pension.

REASONS FOR THE DECISION

On 2 April 2004, the Court invited the Government to submit observations on the admissibility and merits of the application. The Government did so on 20 July 2004. The Court invited the applicant to submit her observations in reply by 7 November 2004. The applicant having failed to do so, the Court reminded the applicant by registered letter that her observations were due. On 2 June 2005, the letter returned to the Court: the mail service had been unable to serve it on the applicant because she had moved. The Court recalls that under Article 37 § 1 (a) of the Convention it may strike an application out of its list of cases if the applicant does not intend to pursue it. In the present case the Court recalls that the applicant failed to submit observations in reply to those submitted by the Government.

Furthermore, the Court notes that the applicant has moved without, however, submitting information to that effect. Her present whereabouts are accordingly unknown to the Court. In these circumstances the Court concludes that she does not intend to pursue her application, and that the case should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President