CtEDO 13.09.2023 Auto

ÇETIN v. TÜRKİYE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.09.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ÇETIN v. TÜRKİYE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

Publicat la 2 octombrie 2023 SECȚIUNE Cererea nr. 35454/19 Emre ÇETIN împotriva Türkiye depusă la 28 mai 2019 comunicată la 13 septembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la arestarea și detenția reclamantului cu suspiciune de a fi comis un jaf armat. Reclamantul a fost minor la momentul material. Decembrie 2016, reclamantul a fost plasat în detenție preliminară în contextul unei anchete penale inițiate împotriva lui și al unei co-acusări. Obiecțiile depuse de reclamant la ordinul de detenție și detenția sa continuată au fost respinse de către instanțele competente. În acest sens, autoritățile judiciare competente au luat în considerare următoarele factori: suspiciunile puternice împotriva lui; natura presupusei infracțiuni și faptul că a fost printre infracțiunile enumerate la art. 100 § 3 din Codul de Procedură Penală („CPC”) – așa-numitele „infracțiuni catalogetice”. La 8 Februarie 2017, reclamantul a depus o cerere individuală la Curtea Constituțională. La 20 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a declarat cererea sa inadmisibilă. În ceea ce privește plângerea privind legalitatea ordinului de detenție și prelungirea deținutului reclamantului, Curtea Constituțională a susținut că având în vedere declarațiile formulate de reclamant, faptul că telefonul care a fost obiectul crimei a fost confiscat de la solicitant, raportul forense privind una dintre victimele și declarațiile victimelor, detenția anterioară a acestuia în legătură cu un jaf nu a fost nejustificată. Prin urmare, Curtea Constituțională a declarat că aceste factori constituie motive suficiente pentru o suspiciune puternică de faptul că reclamantul a comis o infracțiune. Curtea Constituțională a declarat că nu a putut concluziona că detenția reclamantului a fost disproporționată și arbitrară, în special având în vedere raționarea instanțelor interne și procesul de detenție. Reclamantul se plânge în principal de lipsa unor motive relevante și suficiente pentru justificarea detenției anterioare și de faptul că nu au fost luate măsuri alternative în ciuda faptului că este minor, precum și de durata de detenție anterioară. (a) Judecătorii care au ordonat detenția inițială anterioară a reclamantului și prelungirea detenției sale și care au examinat obiecțiile depuse împotriva acestor decizii își îndeplinesc obligația de a furniza motive relevante și suficiente pentru privarea libertății în cauză (a se vedea, în special, Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 102, 5 Iulie 2016)? Având în vedere în special faptul că reclamantul a fost minor la momentul material, instanțele interne au considerat măsuri alternative pentru detenția reclamantului? (b) durata deținerii preliminare a reclamantului în încălcarea cerinței de „tempo rațional” în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (în special, Nart c. Turcia, nr. 20817/04, §§ 29-34, 6 Mai 2008)? Părțile sunt invitate să furnizeze copii ale tuturor documentelor referitoare la deciziile de prelungire a detenției reclamantului, inclusiv toate apelurile împotriva acestor decizii și toate cererile care solicită eliberarea reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă