Sevinç și alții împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE SEV ȘI ALȚII v. TÜRK İYE (Aplicații nr. 63634/16 și 134 altele a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 18 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Sevinç și alții v. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda , Președinte, Jovan Ilievski Diana Sârcu , judecători și Dorothee von Arnim , secretar adjunct al secțiunii , având în vedere: cererile împotriva Republicii Türkiye depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de o sută și treizeci și cinci de resortisanți turci, ale căror detalii relevante sunt enumerate în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a notifica plângerile privind licența și durata deținerii preventive și presupusa lipsă de suspiciuni rezonabile în ceea ce privește comisia unei infracțiuni, lipsa presupusă de informații prompte a motivelor de arestare a reclamanților și a oricărei acuzații împotriva acestora, precum și ineficacitatea revizuirii judiciare a licenței deținerii, absența unui remediu de obținere a compensației și licenței cercetărilor efectuate de autoritățile guvernului turc („Guvernul”) reprezentat de agentul lor, Hacı Ali Açıkgül, șeful Departamentului Drepturilor Omului Ministerului Justiției Republicii Türkiye, și de a declara inadmisibil restul cererilor; Observațiile părților;

decizia de a respinge obiecția Guvernului față de examinarea cererilor de către un comitet; după deliberarea în particular la 27 septembrie 2022, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Prezenta cerere se referă în principal la arestarea și detenția anterioară a reclamanților în urma încercării de lovitură de stat din 15 iulie 2016, cu suspiciune de aderarea acestora la o organizație descrisă de autoritățile turce ca „Fetullahist Terror Organization / Parallel State Structure” (Fetullahçı Terör Örgütü / Paralel Devlet Yapılanması , denumită în continuare „FETÖ/PDY”, care a fost considerată în spatele încercării de lovitură de stat (cu alte informații referitoare la evenimentele care s-au desfășurat după încercarea de lovitură, inclusiv detaliile privind starea de urgență declarată de guvernul contestat și a anunțului de derogare ulterior acordat secretarului general al Consiliului Europei, precum și evoluțiile legislative care au urmat declarației de stat de urgență, pot fi găsite în cazul Baș v. Turcia , nr. 66448/17, §§ 14 și § 109-10, 3 martie 2020 . Toate reclamanții erau judecători sau procurori obișnuiți la diferite tipuri și/sau niveluri de instanță, sub rezerva Legii nr. 2802 privind judecătorii și procurorii („Legea nr. 2802”) (a se vedea Baș , citat mai sus §§ 66-67), la momentul material.

La 16 iulie 2016 , procurorul public principal din Ankara a inițiat o anchetă penală, interalios , membrii suspecti de FETÖ/PDY în cadrul justiției în conformitate cu dispozițiile dreptului obișnuit , pe motiv că a existat un caz de descoperire în flagrant delicto se încadrează în jurisdicția instanțelor de mărire (informații suplimentare privind ordinele emise de procurorul principal în cadrul acestei anchete, precum și suspendările și concedierea în urma acestora a judecătorilor și procurorilor suspectați de a fi membri ai FETÖ/PDY, pot fi găsite în Baș, citat mai sus, §§ 9-10 și 15-21).

După arestarea și detenția lor în custodie de poliție, în conformitate cu ordinele birourilor procurorilor regionale și provinciale, reclamanții au fost plasați în detenție preliminară la diferite date, în principal pe suspiciune de aderare la organizația FETÖ/PDY, o infracțiune pedepsită în temeiul articolului 314 din Codul Penal (a se vedea Baș, citat mai sus, § 58). Deciziile de detenție preliminară au fost emise de instanțele magistratelor situate la locurile respective ale arestării reclamanților.

În majoritatea deciziilor, s-a remarcat în mod specific că ancheta penală a fost reglementată de normele obișnuite, având în vedere că infracțiunile a căror suspecți au fost acuzați, și anume membrii unei organizații teroriste armate, au fost o „infracție continuă” și că există un caz de descoperire în flagrante delicte reglementate de dispozițiile relevante ale dreptului intern (a se vedea Baș) Potrivit celor mai recente informații furnizate de părți, majoritatea reclamanților au fost condamnați pentru aderarea la o organizație teroristă de către instanțele de primă instanță și câțiva au fost achitați.

Între timp, reclamanții au depus cereri individuale la Curtea Constituțională în ceea ce privește, printre altele, , presupusa încălcare a dreptului lor la libertate și securitate în diverse conturi, inclusiv presupusa ilegalitate a deținerii lor din cauza lipsei de garanții procedurale acordate membrilor justiției în dreptul intern, toate ale căror cont au fost declarate inadmisibile (compară și Turcan și alții c. Turcia , nr. 75805/16 și 426 altele §§§ 26-27, 23 noiembrie 2021). EVALUAREA TRIBUNALULUI DE DECLARAȚII având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o hotărâre unică.

Reclamanții au plâns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că au fost plasate în detenție preliminară în încălcarea legii interne care reglementează arestarea și detenția anterioară a membrilor judecătorilor și au contestat faptul că a existat un caz de descoperire în delictul flagrant în sensul articolului 94 din Legea nr. 2802 (a se vedea Baș, citat mai sus, § 67). Guvernul a invitat Curtea să declare această plângere inadmisibilă din motivele pe care le-au susținut în cazul Turan și alții De asemenea, au adăugat că una dintre reclamante (depunerea nr. 38986/19) a fost acordată o anumită compensație de către Curtea Constituțională, care a constatat că detenția acesteia nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă.

Curtea constată că obiecțiile similare formulate de Guvern au fost deja respinse în cazul Turan și alții (menționate mai sus, §§§) 57-64) și nu vede niciun motiv să se depărteze de aceste concluzii în acest caz. Aceasta observă, în special, absența oricărei constatări în ceea ce privește reclamantul în cererea nr. 38986/19 constituie un recunoaștement că plasarea sa în detenție preliminară nu a fost în conformitate cu o procedură prevăzută de lege și, prin urmare, îndepărtarea statutului de victimă în acest sens. Curtea consideră că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § (a) din Convenție sau inadmisibil pentru orice alt motiv, prin urmare, trebuie declarat admisibil.

Curtea consideră în continuare, având în vedere concluziile sale în cazul Baș și Turan și alții (ambele menționate mai sus, §§ 143-58 și §§§ 79-92, respectiv), că detenția preliminară a reclamanților nu a avut loc în conformitate cu o procedură prevăzută de lege în sensul articolului 5 § 1 din convenție și că, prin urmare, s-a încălcat art. 5 § 1 din cauza ilegalității detenției inițiale anterioare ale reclamanților.

În plus, în timp ce reclamanții au fost reținuți la scurt timp după încercarea de lovitură – adică, evenimentul care a provocat declarația statului de urgență și notificarea derogării de către Türkiye –, care este fără îndoială un factor contextual care ar trebui luat în considerare pe deplin în interpretarea și aplicarea articolului 5 din Convenția în acest caz, măsura în cauză nu poate fi afirmată că a fost strict necesară de către exigențele situației (comparerea situației) Baș, citat mai sus, §§ 115-16 și 159 62 și Turan și alții , citat mai sus § 91 . ALTE COMPLAINTE 10. În ceea ce privește orice plângeri rămase în temeiul articolului 5 § 1, 2, 3, 4 și al articolului 8 din Convenție, Curtea hotărăște să nu le examineze, având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 5 § 1 de mai sus și considerațiile sale în cazul Turan și alții (citate mai sus § 98). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 11. Reclamanții au solicitat compensații în sume diferite în ceea ce privește prejudiciile morale.

Majoritatea reclamanților au solicitat, de asemenea, prejudicii materiale, corespunzător în principal pierderii lor de venituri rezultate din concedierea lor, precum și costurile și cheltuielile juridice suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 12. Guvernul a contestat afirmațiile reclamanților ca fiind nefondate și excesive. 13. Din motivele prezentate în Turan și alții (citate mai sus, §§ 102 07), Curtea respinge orice reclamație pentru prejudicii materiale și acordă fiecăruia dintre reclamanți o sumă forfetară de 5.000 euro (EUR), care acoperă daune și cheltuieli nepecuniare, precum și orice impozit care poate fi impugnabil pe această sumă.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerea în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție privind legalitatea detenției preliminare inițiale ale reclamanților admisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție din cauza ilegalității detenției preliminare inițiale ale reclamanților; că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor reclamațiilor rămase ale reclamanților în temeiul articolelor 5 și 8 din convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre reclamanții, în termen de trei luni, 5.000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile nepecuniare, precum și orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă, care va fi transformat în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

Dorothee von Arnim Branko Lubarda Președintele adjunct al Registrului APENDIX Lista cazurilor: nr. cerere nr. Denumirea cauzei Lodged la solicitant Data nașterii reprezentată de 63634/16 Sevinç v. Türkiye 27/10/2016 Șamil SEVİNÇ 05/01/1973 14439/17 Özalp v. Türkiye 12/01/2017 Faruk ÖZALP 10/11/1984 Mesut BAȘOL 14942/17 Ulak v. Türkiye 05/01/2017 Mustafa Yener ULAK 11/05/1969 14976/17 Altun v. Türkiye 11/01/2017 Mustafa ALTUN 29/01/1979 İrem TATLIDEDE 3403/17 Sarı v. Türkiye 10/03/2017 Mehmet SARI 01/01/1971 İrem TATLIDEDE 4017/17 Bekri v. Türkiye 16/01/2017 Muhammet Nedim BEKRİ/10/1979 Tülin BEKRİ 41766/17 Çakır v. Türkiye 12/05/2017 Abdulkadir ÇAKIR 20/03/1971 Zehra KILI 41864/17 Üșümez v. Türkiye 28/04/2017 İzzettin ÜȘÜMEZ 30/03/1974 Șefik KARAKIȘ 43739/17 Acu v. Türkiye 04/04/2017 Nedim ACU 01/07/1974 İrem TATLIDEDE 45034/17 Balık v. Türkiye 05/05/2017 İbrahim BALIK 02/07/1973 Doğan Güney YILMAZ 488010/17 Çakmak v. Türkiye 23/06/2017 Seyfullah ÇAKMAK 22/03/1971 Gökhan DİRİCAN 49244/17 Us v. Türkiye 29/03/2017 Nihal US 02/07/1969 Mehmet ÖNCÜ 58673/17 Okkiur v. Türye 20/07/2017 Orhan Yavuz OKUR 14/02/1989 62627/17 Karaduman v. Türkiye 15/06/2017 Mehmet KARADUMAN 01/10/1991 Sevgi KOÇER VAROL 62735/17 Dede v. Türkiye 24/01/2017 Hakan DEDE 12/06/1968 Elkan ALBAYRAK 63197/17 Binici v. Türkiye 26/05/2017 Burhan BİNİCİ 26/01/1973 Büșra BİNİNİ 63650/17 Kandemir v. Türkiye 15/02/2017

Osman KANDEMİR 07/02/1974 Ahmet Can DEMİRCİ 66402/17 Babayğit v. Türkiye 16/01/2017 Mustafa BABAY İδİT 01/10/1978 Tarık Said GÜLDİBİ 67340/17 Ünal v. Türkiye 17/08/2017 Kamber ÜNAL 01/12/1968 68205/17 Kayın v. Türkiye 13/01/2017 Mustafa KAYIN 24/12/1968 M. Aytaç POYRAZ 69728/17 Mercimek v. Türkiye 03/08/2017 Hamza MERCIİMEK 20/11/1976 Memnune AKYLDIZ 79642/17 Kartal v. Türkiye 27/10/2017 Kadir KARTAL 29/07/1981 80957/17 Șen v. Türkiye 06/11/2017 Yavuz ȘEN 03/03/1979 Elif Nurbanu OR 6919/18 Çelik v. Türkiye 19/01/2018 Adem ÇELİK 29/09/1980 Muhammed ÇELİK 16155/18 Özkan v. Türkiye 14/03/2018 Ercan ÖZKAN 04/04/1976 Tarık Said GÜLDİBİ 23455/18 Demir v. Türkiye 30/04/2018 İbrahim DEMİR 24/03/1974 25201/18 Günal v. Türkiye 26/05/2018 Erol GÜNAL 29/08/1978 Muhammet Talha BOL 2993/18 Yıldız v. Türkiye 29/05/2018 Serkan YILDIZ 15/10/1983 356/18 Demir v. Türkiye 13/07/2018 İlhami DEMİR 15/06/1983 Cihat ÇITIR 43696/18 İ.Ö.

v. Türkiye 11/09/2018 İ.Ö. 05/1988 Asım Burak GÜNEȘ 11854/19 Bektaș v. Türkiye 04/02/2019 Hakan BEKTAȘ 01/03/1986 İlhan YILDIZ 13857/19 Sayılgan v. Türkiye 08/03/2019 Cengiz OYLGAN 01/01/1969 Menekșe Merve TEKTEN 14274/19 Șayık v. Türye 28/02/2019 Hüsnü Sidal ȘAYIK 19/06/19881/19 Akbaba v. Türkiye 07/03/2019 İlhami AKBABABA 21/08/1985 Mehmet ÖNCÜ 15995/19 Uzun v. Türkiye 03/01/2019 Selim UZUN 28/11/1982 Tufan YILMAZ 162113/19 Dağlı v. Türkiye 21/11/2018 Neslihan DAδLI 04/06/1981 16424/19 Yediyıldız v. Türkiye 28/02/2019 Ali Cihan YEDİYLDIZ 25/11/1983 Tarık Said GÜLDİBİ 17501/19 Benli v. Türkiye 11/03/2019 Salih BENLÈ 10/10/1976 Çağrı Seyfettin GÖKENMİR 17527/19 Altbey v. Türkiye 18/03/2019 Sameddin ALTUNBEY 01/07/1980 17548/19 Kesim v. Türkiye 13/03/2019 Yahya KESİM 20/11/191780/19 Kaya v. Türkiye 18/03/2019 Salih KAYA 10/04/1967 Barıș BAYHAN 18787/19 Canoğlu v. Türkiye 19/03/2019 Bülent CANOLU 01/03/1974 Vedi YÜCETAȘ 19743/19 A.B.

v. Türkiye 29/03/2019 A.B.

07/01/1984 Cihat ÇITIR 20067/19 Uzun v. Türkie 30/03/2019 Mehmet Burak UZUN 24/06/1981 20293/19 Acar v. Türkiye 29/03/2019 Metin ACAR 02/03/1981 Serdar Numan BAȘARAN 20749/19 Dalkılıç v. Türkiye 01/04/2019 Süleyman DALKILIÇ 06/11/1989 Meryem YAȘAR 21017/19 Kaya v. Türkiye 02/04/2019 Ahmet KAYA 24/07/1966 Afra Ece KAYA 21248/19 Gürpınar v. Türkiye 05/04/2019 Mehmet Hakkı GÜRPINAR 18/12/1972 İlyas TEKİN 2126/19 Kartal v. Türkiye 12/04/2019 Adem KARTAL 01/01/1972 Kamile KILANDAN 21968/19 Arı v. Türkiye 19/04/2019 Vahpi ARI 10/06/1981 Hasan AδIRTAȘ 22462/19 İnce v. Türkiye 17/04/2019 Süleyman İNCE 15/12/1969 22482/19 Pehlivan v. Türkiye 12/04/2019 İlyas PELLİVAN 27/08/1973 22731/19 Bulut v. Türkiye 09/04/2019 Nurettin BULUT 25/05/1978 Ayșe Sibel TORUN 22734/19 Öztürk v. Türkiye 17/04/2019 Hakan ÖZTÜRK 03/03/1974 Zülal ÜNSAL 234383/19 Yıldırımer v. Türkiye 26/04/2019 Engin YILDIRIMER 20/01/1984 23673/19 Ayanoğlu v. Türkiye 24/04/2019 Hüseyin AYANOδLU 20/11/1972 İhsan MAKAS 23953/19 Arslan v. Türkiye 24/04/2019 Murat ARSLAN 30/07/1977 24366/19 Aksakal v. Türkiye 17/04/2019 Taner AKSAKAL 13/09/1970 Ebubekir RENK 24387/19 Çavdar v. Türkiye 24/04/2019 Kemal ÇAVDAR 09/09/1982 Mustafa ÇAVDAR 24668/19 Yenitepe v. Türkiye 29/04/2019 Zafer YEN INTEPE 04/12/1970 Abdullah YALIN KAYA 24755/19 Sırıklıgil v. Türkiye 03/05/2019 Ali SIRIKLIGİL 01/10/1980 İhsan MAKAS 24760/19 Ovacıkı v. Türkiye

29/04/2019 Sadullah OVACIKLI 18/12/1979 24939/19 Bayır v. Türkiye 24/04/2019 Can BAYIR 16/04/1976 25151/19 Bayman v. Türkiye 22/04/2019 İbrahim BAYMAN 21/08/1969 25409/19 Kavak v. Türkiye 03/05/2019 Durdu KAVAK 02/06/1965 Hidayet Elif VURAL 25701/19 Kılıç v. Türkiye 30/04/2019 Eyüp KILÇ 02/06/1979 Enes Malik KILIÇ 25759/19 Varol v. Türkiye 24/04/2019 Esra VAROL 05/04/1982 İlyas TEKİN 25777/19 Tekkoyun v. Türkiye 02/05/2019 Mehmet TEKKOYUN 05/09/1978 İbrahim KOCAO Özdemir v. Türkiye 17/04/2019 Hasan ÖZDEMİR 14/05/1973 Tarık Said GÜLDİBİ 25912/19 Tombak v. Türkiye 19/04/2019 Eren TOMBAK 01/06/1989 Tufan YILMAZ 260/19 Öztürk v. Türkiye 08/05/2019 Veysi ÖZTÜRK 12/10/1984 30/04/2019 Eslem AYAZ 05/02/82 26378/19 Bağırcı v. Türkiye 14/05/2019 Hasan Tarık BAHIRCI 18/08/1990 Muhammet GÜNEY 26525/19 Etöz v. Türkiye 02/05/2019 İsmail ETÖZ 04/06/1990 26769/19 Özcan v. Türkiye 20/04/2019 Musa ÖZCAN 16/09/1985 Sabahattin GÖÇMEN 27075/19 Yıldırım v. Türkiye 30/04/2019 Mükremin YILDIRIM 01/03/1981 Mumet GÜNEY 27141/19 Öcal v. Türkiye 09/05/2019 Ziya ÖCAL 16/02/1979 Kazım KASA 27501/19 Çelik v. Türkiye 15/05/2019 İsa ÇELİK 02/06/1974 Kamile KILDAN 27577/19 Kavak v. Türkiye 26/04/2019 Tarık KALVAK 02/04/1976 Güntaç DEδER 27686/19 Arslan v. Türkie 29/04/2019 Mustafa ARSLAN 08/04/1988 27739/19 Özçelik v. Türkiye 30/04/2019 İlkay ÖZÇELİK 12/01/1979 28703/19 Yethișgen v. Türkiye 03/05/2019 Resul

YETİȘGEN 01/04/1974 Ahmet OKU 28935/1919 Toltar v. Türkiye 07/05/2019 Yusuf TOLTAR 11/02/1988 Emre AKARYILDIZ 28963/19 Șenses v. Türkiye 15/05/2019 Ümit ȘENSES 21/06/1984 Sinan KARAHAN 29438/19 Aydın v. Türkiye 10/05/2019 Aykut AYDIN 22/12/1990 30478/19 Oruç v. Türkiye 27/05/2019 Bahadır ORUÇ 01/04/1980 Cengiz BALCI 30481/19 Önder v. Türkiye 27/05/2019 Yusuf ÖNDER 20/02/1974 Celal SÖYLEMEZ 30485/19 Dal v. Türkiye 10/05/2019 Hasan Tahsin DAL 01/01/1981 Nurhan ÖZDURAN 30865/19 Ocak v. Türkiye 29/05/2019 Ümit OCAK 30/10/1974 Kamile KILDAN 31626/19 Uysal v. Türkiye 20/05/2019 Ömer UYSAL 16/06/1969 32316/19 Bozkurt v. Türkiye 10/06/2019 Yeliz BOZKURT 01/03/1978 Muhterem OWAN 32943/19 Aydın v. Türkiye 29/05/2019 Uğur AYDIN 08/06/1984 33224/19 Acar v. Türkiye 07/06/2019 Bilal ACAR 13/01/1981 34173/19 Yurt v. Türkiye 17/06/2019 Bahattin YURT 01/07/1975 İrem TATLIDEDE 35008/19 Kayalar v. Türkiye 02/07/2019 Yasin KAYALAR 12/10/1983 Engin KARA 35059/19 Aydın v. Türkiye 02/07/2019 Adem AYDIN 22/05/1988 Fatma Serpil AYDIN 35075/19 Yücel v. Türkiye 02/07/2019 Sırrı YÜCEL 17/02/1971 Mehmet ÇAVDAR 35089/19 Arslan v. Türkiye 14/06/2019 Mahmut ARSLAN 15/01/1978 İhsan MAKAS 35107//19 Devran v. Türkiye 28/06/2019 Talha DEVRAN 25/10/1990 Sultan TEKE SOYDİNÇ 35366/19 Bozoğlu v. Türkiye 17/06/2019 Ömer BOZO îiUI 18/01/1980 Mehmet ÇAVDAR 35588/19 Alıcı v. Türkiye 25/06/2019 Cebrail Cem ALICI

10/01/1973 Sefanur BOZGÖZ 35824/19 Gemici v. Türkiye 31/05/2019 Remzi GEMİCİ 02/08/1969 Tarık Said GÜLDİBİ 35885/19 Demir v. Türki 18/06/2019 Timur DEMİR 24/09/1977 Handan CAN 35891/19 Özdemir v. Türkiye 17/06/2019 Ali ÖZDEMİR 04/04/1976 Fatma KOCAEL 36055/19 Gökgöz v. Türkiye 27/06/2019 Mustafa GÖKGÖZ 01/05/1965 Tarık Said GÜLDİBİ 36208/19 Doğan v. Türkiye 21/06/2019 Erdem DOδAN 06/08/1977 Muhammet GÜNEY 36383/19 Yalçınkaya v. Türkiye 27/06/2019 Mehmet Arif YALÇIN KAYA 17/11/1983 Mehmet ÖNCÜ 36783/19 Demirel v. Türkiye 28/06/2019 İrfan DemİREL 20/03/1974 Oktay BİLGhen 36828/19 Aydın v. Türkiye 01/07/2019 Emin AYDIN 15/08/1979 Mehmet AKÇAKOCA 36871/19 Ejder v. Türkiye 01/07/2019 Muhammet Emre EJDER 06/04/1974 Özcan AKINCI 37238/19 Aytaç v. Türkiye 03/07/2019 İsmail AYTAÇ 01/08/1973 Emin BAYRAM 37749/19 Eröz v. Türkiye 18/06/2019 İsmail Hakkı ERÖZ 22/02/1969 Leman TALASLIO 16/09/1972 T. Mertcan SEYMEN 38449/19 Çabuk v. Türkiye 05/07/2019 Mehmet ÇABUK 01/03/1972 38528/19 Ayan v. Türkiye 04/07/2019 Mahmut AYAN 05/01/1981 38986/19 Demir v. Türkiye 09/07/2019 Nuran DEMİR 10/03/1979 39217/19 Tanrıöver v. Türkiye 10/07/2019 Mehmet TANRIÖVER 30/07/1985 Veysel MALKOÇ 39485/19 Kara v. Türkiye 12/07/2019 Engin KARA 09/09/1985 Onur GÜNDEM 39599/19 Yılmaz v. Türkiye 09/07/2019 Mustafa YILMAZ 09/10/1969 Mustafa Emre ȘAHİN 39778/19 Doğan v. Türkiye 19/07/2019 Lokman DO AN 13/08/1971 40949/19

Yavuz v. Türkiye 17/07/2019 Hüseyin Yavuz 10/08/1980 Ahmet ÇEVİK 41060/19 Baki v. Türkiye 20/07/2019 Bülent BAKİ 19/12/1974 Elkan ALBAYRAK 41129/19 Gürsoy Fırat v. Türkiye 22/07/2019 Gülüzar GÜRSOY FIRAT 12/04/1972 İrem TATLIDEDE 41261/19 Kuvel v. Türkiye 22/07/2019 İlyas KUVELELEL 01/11/1974 Emre AKARYILDIZ 41667/19 Gürel Aygün v. Türkiye 29/05/2019 Nur GÜREL AYGÜN 28/07/1988 Yasemin BAL 42065/19 R.M. v. Türkiye 22/07/2019 R.M.

09/04/1969 Mehmet ÖNCÜ 42479/19 Er v. Türkiye 29/07/2019 Fatih ER 29/03/1975 Bekir DÖNMEZ 42974/19 Șengül v. Türkiye 29/07/2019 Ömer ȘENGÜL 22/01/1978 Mahmut ÇİFTÇİ 43617/19 Özçik v. Türkiye 01/07/2019 Yusuf ÖZÇELİK 14/07/1983 Adnan ZEYBEK 44708/19 Akyol v. Türkiye 09/08/2019 Ramazan AKYOL 15/11/1970 Yakup TAȘCI 47050/19 Sarıkaya v. Türkiye 28/08/2019 Ramazan SARIKAYA 15/07/1982 Mahmut ÇİFTÇİ 48100/19 Nas v. Türkiye 24/08/2019 Mehmet Raștit NAS 11/12/1983 Mehmet Akif CANPOLAT 51627/19 Șahin v. Türkiye 27/08/2019 İbrahim ȘAHİN 05/12/1980 Ömer Faruk ERGÜN 51686/19 Çivi v. Türkiye 01/10/2019 Erdinç ÇİVİVİ 29/08/1974/2019 ÖHEN

SECOND SECTION

CASE OF SEVİNÇ AND OTHERS v. TÜRKİYE (Applications nos. 63634/16 and 134 others see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 18 October 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Sevinç and Others v. Türkiye, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Branko Lubarda , President, Jovan Ilievski , Diana Sârcu , judges, and Dorothee von Arnim, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against the Republic of Türkiye lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by one hundred and thirty-five Turkish nationals, whose relevant details are listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the complaints concerning the lawfulness and length of pre-trial detention and the alleged lack of reasonable suspicion regarding the commission of an offence, the alleged lack of prompt information of the reasons for the applicants’ arrest and of any charge against them, as well as the ineffectiveness of judicial review of the lawfulness of detention, the absence of a remedy to obtain compensation and the lawfulness of the searches conducted by the authorities to the Turkish Government (“the Government”) represented by their Agent, Mr Hacı Ali Açıkgül, Head of the Department of Human Rights of the Ministry of Justice of the Republic of Türkiye, and to declare inadmissible the remainder of the applications; the parties’ observations;

the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee; Having deliberated in private on 27 September 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The present applications mainly concern the arrest and pre-trial detention of the applicants in the aftermath of the coup attempt of 15 July 2016, on suspicion of their membership of an organisation described by the Turkish authorities as the “Fetullahist Terror Organisation / Parallel State Structure” ( Fetullahçı Terör Örgütü / Paralel Devlet Yapılanması , hereinafter referred to as “FETÖ/PDY”), which was considered by the authorities to be behind the coup attempt (further information regarding the events that unfolded after the coup attempt, including the details of the state of emergency declared by the respondent Government and the ensuing notice of derogation given to the Secretary General of the Council of Europe, as well as the legislative developments that followed the declaration of the state of emergency, may be found in the case of Baș v. Turkey , no. 66448/17, §§ 6 ‑ 14 and §§ 109-10, 3 March 2020). All of the applicants were serving as ordinary judges or prosecutors at different types and/or levels of court, subject to Law no. 2802 on judges and prosecutors (“Law no. 2802”) (see Baș , cited above, §§ 66-67), at the material time.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

5 § 1 OF THE CONVENTION

7. The applicants complained under Article 5 § 1 of the Convention that they had been placed in pre-trial detention in breach of the domestic laws governing the arrest and pre-trial detention of the members of the judiciary and disputed that there had been a case of discovery in flagrante delicto for the purposes of section 94 of Law no. 2802 (see Baș , cited above, § 67).

OTHER COMPLAINTS

10. As regards any remaining complaints under Article 5 §§ 1, 2, 3, 4 and 5 and Article 8 of the Convention, the Court decides not to examine them, in view of its findings under Article 5 § 1 above and its considerations in the case of Turan and Others (cited above, § 98).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

11. The applicants requested compensation in varying amounts in respect of non ‑ pecuniary damage. Most of the applicants also claimed pecuniary damage, corresponding mainly to their loss of earnings resulting from their dismissal, as well as the legal costs and expenses incurred before the domestic courts and the Court.