CASE OF SAVITCHI v. MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

11.10.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 10;Pecuniary damage - financial award;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF SAVITCHI v. MOLDOVA (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

Reclamantul, dna Julieta Savițchi, este un național moldovenesc născut în 1970 și locuiește în Chișinău. Ea este jurnalistă. La 2 octombrie 1999, ziarul rus “Noul Ordin” a publicat un articol intitulat „Poliția Trafică – Starul Meu” semnat de solicitant. Articolul a afirmat, printre altele, că: „... aceaceasta este o poveste destul de banală pentru noi cetățenii obișnuiți, și un fenomen normal pentru inspectorii de trafic. În orice caz, servește ca un bun exemplu al „sindromului stelei” suferit de inspectorii de trafic. O persoană conducea Moskvitch său pe strada Stefan cel Mare. Să-l numim „Victor”. Când s-a apropiat de încrucișarea lui Stefan Cel Mare și Tighina, luminile de trafic s-au transformat în roșu și, ca orice persoană normală, Victor a apăsat frânele. Dar oamenii care respectă regulile nu sunt întotdeauna norocoși. Un Opel de viteză luxos a fugit în vechiul Moskvitch. Ambele mașini au fost deteriorate, dar Moskvitch a fost deteriorat mai mult. Victor a stat la locul accidentului, cum orice om care crede în strictitatea legii ar face, aștepta sosirea poliției și verdictul înțelept și echitabil. Deși, proprietarul „Opel”, conștient de vina sa, a lovit gazul și a dispărut. Înainte de mult timp un sergent al poliției de trafic a sosit și a început să ia măsurători și să investigheze, facând notă într-o carte de note. La înălțimea anchetei a sosit proprietarul Opel, dar fără mașina sa. A așteptat până când poliția și-a terminat munca, apoi a spus că va merge la Centrul de Poliție Municipală pentru a rezolva problema. La Centrul de Poliție a Trânzului Municipal, cei doi proprietari de mașini și poliția au fost primiți de o persoană de o vârstă venerabilă cu epauletele unui sergent-Major (mai târziu am aflat că a lucrat în departamentul de urgență). Proprietarul Opel l-a adresat într-un mod foarte prietenos, numind-l „Jora”. Sergentul-maior Jora s-a apropiat de tânărul sergent, care a investigat accidentul, și l-a întrebat într-un fel mai mult ca un ordin decât o întrebare: „Câți ani ai lucrat pentru poliția de trafic?” – Doi ani... „Dar am lucrat timp de douăzeci de ani; de aceea, ar trebui să mă asculți. Nu scrie nimic, lasă oamenii să vină la un acord înșiși și cel vinovat (adică. proprietarul Opelului plătește la al doilea, aproximativ 30 Moldoveni Lei (MDL). În orice caz, masina sa este o pușcă, și nu este nevoie de a face o mulțime de agitație.” proprietarul ‘flea-pit’, care nu poate fi considerat un om bogat, aproape a pierdut puterea de vorbire atunci când a auzit asta. Cum a fost posibil să-i ofere o sumă atât de mică pentru mașina sa grav deteriorată? Din moment ce victima nu ar fi fost de acord, sergentul-Major Jora și proprietarul Opel au crescut oarecare sumă, negocierea pentru fiecare leu. Teamă că nu va primi nimic, Victor a fost de acord cu suma de MDL 75. Mai târziu a avut masina fixată de unele cunoștințe, care a râs de el pentru că a fost păcălit ca un băiat. Victor a cheltuit un pic mai mult decât MDL 200 pentru reparație – o sumă care ar putea părea ridicolă pentru unii inspectori de trafic. Totuși, pentru Victor, acest lucru este într-adevăr bani mari. Dar nu sunt banii, că el este îngrijorat, dar modul în care el a fost tratat la Centrul de Poliție de Trafic, în special acest sergent-Major Jora, care l-a tratat ca un om din stratele cele mai mici, aproape ca o neentitate. După câteva zile, Victor s-a dus la Jora și a cerut permisul de conducere înapoi. Sergentul-Major a promis să returneze permisul de conducere, dar numai cu condiția ca Victor să plătească o amendă de MDL 18. Victor a fost prost. – „De ce ar trebui să plătesc o amendă? Ce am făcut?” Sergentul-Major, a răspuns foarte furios: „Odată ce spun că ar trebui să plătească, atunci ar trebui să plătească, fără a pune întrebări.” Victor, care a fost foarte supărat în legătură cu absurditatea situației, a avertizat poliția că se va plânge la superiorii lui. Sergent-Major, înțelegând că nu a existat nici o modalitate pentru el de a prevalea, literalmente a mers balistic. El a aruncat permisul de șofer în fata lui Victor, strigând ca un nebun. - "El ar plânge! Cine sunt voi? Ia documentele și ieși de aici, și rugați-vă lui Dumnezeu să nu se întoarcă la poliție de trafic, pentru că altfel veți obține în mare probleme. "Omul ia permisul de șofer și a părăsit sediul de poliție, meditat pe ceea ce Jora ar putea face dacă s-ar întoarce vreodată ... " 10. La o dată neespecificată în 1999, un polițist numit G.R. a depus o acțiune civilă de difamare împotriva reclamantului și a biroului de publicare al ziarului la Curtea de District Centru. Considerând articolele 7 și 7/1 din Codul Civil, reclamantul a afirmat că articolul conține declarații care erau difamatorii ale lui. 11. Între ianuarie și martie 2000 au fost desfășurate mai multe audieri orale și au fost auzite mai multe martori. Reclamantul și ziarul au declarat că faptele prezentate în articolul au fost o reproducere simplă a poveștii relatate de Victor, victima accidentului rutier. Victor a dat dovezi în acest sens. Acestea au afirmat, de asemenea, că informațiile conținute în articolul nu erau de natură difamatorie și nu puteau afecta în niciun fel reputația reclamantului, în special deoarece nu conținea numele său complet, ci doar un diminutiv al prenumelui său. 12. Prin hotărârea sa din 14 martie 2000, Curtea de District Centru a constatat că informațiile conținute în articolul era difamatorie a G.R. În departamentul de urgență al Poliției Municipale de Trânz a existat un singur sergent-maior Jora și, prin urmare, el a fost ușor identificabil. În special, instanța a citat următoarele extracte din articol ca fiind difamator: „... acest sergent-maior Jora, care l-a tratat ca un om din cele mai mici strate, aproape ca o neentitate.” 13. Curtea a constatat că această declarație a transmis ideea „că „Jora” este un polițist care nu se poată comporta cu alți oameni și care nu este o persoană foarte pozitivă”. „Sergentul-maior, a promis să returneze permisul de conducere, dar numai cu condiția ca Victor să plătească o amendă de MDL 18”. 14. Curtea a constatat că această declarație nu corespunde la realitate, deoarece Victor a uitat să ia permisul de conducere. În plus, Victor nu a putut dovedi că a fost solicitat să plătească o amendă. "A aruncat permisul de conducere în fața lui Victor, strigând ca un nebun." "Ia documentele și pleacă de aici, și rugă-te lui Dumnezeu să nu se întoarcă la Poliția de Trânz, pentru că altfel veți intra în mari necazuri." 15. Curtea a constatat că aceste declarații erau difamatorii de la G.R., deoarece l-au caracterizat ca o persoană brutală, amenințată și răzbunătoare. În plus, reclamantul nu a adus nici o dovadă în sprijinul acestor declarații. Curtea nu a făcut nici o notă a mărturiei lui Victor în hotărârea sa. 16. Curtea a ordonat reclamantului și ziarului să plătească reclamantului prejudiciu moral de 180 MDL (echivalentul de 14,4 euro (EUR) la momentul respectiv) și, respectiv, 1 800 MDL (echivalent de 147 EUR la momentul respectiv). La 30 mai 2000, Curtea Regională Chișinău a respins recursul din cauza faptului că reclamanta nu a dovedit adevărul declarațiilor sale. 19. Ziarul a depus un recurs în casă împotriva hotărârii Curții Regionale. Reclamantul nu a depus nici un recurs în casă, nici nu a fost subscris la cel depus de ziar. 20. La 24 octombrie 2000, Curtea de Apel a susținut recursul în casă și a anulat hotărârile Curții de District Centru și ale Curții Regionale Chișinău în ceea ce privește ziarul și reclamantul. A emis o nouă hotărâre, în care s-a constatat în favoarea G.R. În hotărârea sa, Curtea a constatat că doar următoarele declarații erau difamatoare și nu corespundea realității: „... acest sergent-maior Jora, care l-a tratat ca un om din stratele cele mai mici, aproape ca o neentitate.” “A aruncat licența de conducere în fața lui Novac, strigând ca un nebun.” Acesta a ordonat ca ziarul să publice o negare a declarațiilor de mai sus în termen de 15 zile. Acesta a ordonat reclamantului și ziarul să plătească reclamantului prejudiciu moral ale MDL 180 și, respectiv, 1.800 MDL. De asemenea, acesta a ordonat atât reclamantului, cât și ziarul să plătească taxele de judecată ale MDL 90. 22. Dispozițiile relevante ale Codului Civil în vigoare la timpul material citit: art. 7. Protecția onoarei și demnității „(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să se aplice instanțelor pentru a solicita retragerea declarațiilor care sunt dăunătoare onorării și demnității sale și care nu corespund realității, precum și declarațiile care nu sunt dăunătoare onorării și demnității, dar care nu corespund realității. (2) În cazul în care organismul de presă care a distribuit astfel de declarații nu este capabil de a dovedi că aceste declarații corespund realității, instanța obligă biroul de publicare al organismului de presă să publice, cel târziu 15 zile după intrarea în vigoare a deciziei judiciare, o retragere a declarațiilor în același rubric, în aceeași pagină sau în același program sau în același serie de transmisii.” art. 7/1. Recompensarea daunelor morale „(1) Daunele morale cauzate unei persoane ca urmare a circulației prin mass media sau de către organizații sau persoanele de declarații care nu corespund realității, precum și declarațiile referitoare la viața sa privată sau de familie fără consimțământul său, sunt compensate printr-un premiu pecuniar. Valoarea atribuirii este determinată de instanță. (2) Suma atribuirii este determinată de instanță în fiecare caz ca valoare egală cu între 75 și 200 salarii minimi dacă informațiile au fost distribuite de o persoană juridică și între 10 și 100 dacă informațiile au fost distribuite de o persoană fizică.”

The applicant, Ms Julieta Savițchi, is a Moldovan national who was born in 1970 and lives in Chișinău. She is a journalist. 9. On 2 October 1999 the Russian language newspaper “The New Order” published an article entitled “Traffic Police – My Star” signed by the applicant. The article stated inter alia that: “...This is quite a banal story for us regular citizens, and a normal phenomenon for the traffic inspectors. In any event, it serves as a good example of the ‘star syndrome’ suffered by the traffic inspectors. A person was driving his Moskvitch on Stefan cel Mare Street. Let us call him ‘Victor’. When he approached the Stefan cel Mare and Tighina crossroads, the traffic lights turned red and, like any normal person, Victor pressed the brakes. But people who abide by the rules are not always lucky. A luxurious speeding Opel ran into the old Moskvitch. Both cars were damaged, but the Moskvitch was damaged more. Victor stayed at the place of the accident, as any man believing in the strictness of the law would do, awaiting the arrival of the police and their wise and fair verdict. The owner of the ‘Opel’ though, aware of his guilt, hit the gas and disappeared. Before long a Sergeant of the traffic police arrived and began to take measurements and investigate, making notes in a note book. At the height of the investigation the owner of the Opel arrived, but without his car. He waited until the policeman finished his work, and then said that he would go to the Municipal Traffic Police Centre to solve the problem. At the Municipal Traffic Police Centre the two car owners and the policeman were received by a person of a venerable age with the epaulets of a Sergeant-Major (later we found out that he worked in the emergency department). The owner of the Opel addressed him in a very friendly way, calling him ‘Jora’. The Sergeant-major Jora approached the young Sergeant, who investigated the accident, and asked him in a way more like an order than a question: ‘How many years have you been working for the Traffic Police?’ – Two years... ‘But I worked for twenty years; therefore you should listen to me. Don’t write anything, let the people come to an agreement themselves and the guilty one (i.e. the owner of the Opel) pay to the second one approximately 30 Moldovan Lei (MDL). In any event his car is a flea-pit, and there is no need to make a lot of fuss.’ The owner of the ‘flea-pit’, who cannot be considered a wealthy man, almost lost the power of speech when he heard that. How was it possible to offer him such a petty sum for his severely damaged car? Since the victim would not agree, Sergeant-Major Jora and the owner of the Opel increased somewhat the amount, bargaining for each leu. Afraid that he would not get anything, Victor agreed to the sum of MDL 75. He later had his car fixed by some acquaintances, who laughed at him for being fooled like a boy. Victor spent a little bit more than MDL 200 for the repair – a sum that might seem ridiculous to some traffic inspectors. For Victor though, this is really big money. But it is not the money, that he’s worried about, but the way he was treated at the Traffic Police Centre, in particular this Sergeant-Major Jora, who treated him as a man from the lowest strata, almost as a nonentity. After a few days Victor went to Jora and asked for his driver’s licence back. The Sergeant-Major promised to return the driver’s licence, but only on condition that Victor paid a fine of MDL 18. Victor was dumbfounded. – ‘Why should I pay a fine? What did I do?’ The Sergeant-Major, answered very furiously: ‘Once I say that you should pay, then you should pay, without asking any questions.’ Victor, who was very upset about the absurdity of the situation, warned the policeman that he would complain to his superiors. The Sergeant-Major, understanding that there was no way for him to prevail, literally went ballistic. He threw the driver’s licence in Victor’s face, shouting like a madman. - ‘He would complain! Who are you? Take your documents and get out of here, and pray God not to come back to the Traffic Police, because otherwise you’ll get into big trouble.’ The man took his driver’s licence and left the Police Station, meditating on what Jora could possibly do to him if ever he came back...” 10. On an unspecified date in 1999 a policeman named G.R. lodged a civil action for defamation against the applicant and the publishing office of the newspaper with the Centru District Court. Relying on Articles 7 and 7/1 of the Civil Code, the complainant alleged that the article contained statements which were defamatory of him. 11. Between January and March 2000 several oral hearings were held and several witnesses were heard. The applicant and the newspaper stated that the facts presented in the article were a simple reproduction of the story told by Victor, the victim of the road accident. Victor gave evidence to that effect. They further stated that the information contained in the article was not of a defamatory nature and could not harm in any way the reputation of the complainant, particularly since it did not contain his full name, but only a diminutive of his first name. 12. By its judgment of 14 March 2000, the Centru District Court found that the information contained in the article was defamatory of G.R. and did not correspond to reality. It argued that in the emergency department of the Municipal Traffic Police there was only one Sergeant-Major Jora, and that he was therefore easily identifiable. In particular, the court quoted the following extracts from the article as being defamatory: “...this sergeant-major Jora, who treated him as a man from the lowest strata, almost as a nonentity.” 13. The court found that this statement conveyed the idea “that ‘Jora’ was a policeman who could not behave with other people, and who was not a very positive person”. “The sergeant-major, promised to return the driver’s licence, but only on condition that Victor paid a fine of MDL 18.” 14. The court found that this statement did not correspond to reality since Victor forgot to take his driving licence. Moreover, Victor could not prove that he was requested to pay a fine. “He threw the driver’s licence in Victor’s face, shouting like a madman.” “Take your documents and get out of here, and pray God not to come back to the Traffic Police, because otherwise you’ll get into big trouble.” 15. The court found that these statements were defamatory of G.R. since they characterised him as a brutal, menacing and vindictive person. Moreover, the applicant did not bring any evidence in support of these statements. The court did not make any note of Victor’s testimony in its judgment. 16. The court ordered the applicant and the newspaper to pay the complainant non-pecuniary damages of MDL 180 (the equivalent of 14.4 euros (EUR) at the time) and MDL 1,800 (the equivalent of EUR 147 at the time) respectively. It also ordered them to publish a denial of the above statements. 17. Only the newspaper appealed against this judgment. The applicant lodged a request submitting that she fully agreed with the appeal and that she subscribed to it. 18. On 30 May 2000 the Chișinău Regional Court dismissed the appeal on the ground that the applicant had not proved the truth of her statements. 19. The newspaper lodged an appeal in cassation against the judgment of the Regional Court. The applicant neither lodged an appeal in cassation nor subscribed to the one lodged by the newspaper. 20. On 24 October 2000 the Court of Appeal upheld the appeal in cassation and quashed the judgments of the Centru District Court and of the Chișinău Regional Court in respect of both the newspaper and the applicant. It issued a new judgment, in which it found in favour of G.R.. In its judgment the court found that only the following statements were defamatory and did not correspond to reality: “...this sergeant-major Jora, who treated him as a man from the lowest strata, almost as a nonentity.” “He threw the driver’s licence in Novac’s face, shouting like a madman.” (Бросил Новаку водительские права в лицо, крича как помешанный) 21. It ordered the newspaper to publish a denial of the above statements within fifteen days. It ordered the applicant and the newspaper to pay the complainant non-pecuniary damages of MDL 180 and MDL 1,800 respectively. It also ordered both the applicant and the newspaper to pay the court fees of MDL 90. 22. The relevant provisions of the Civil Code in force at the material time read: Article 7. Protection of honour and dignity “(1) Any natural or legal person shall be entitled to apply to the courts to seek the withdrawal of statements which are damaging to his or her honour and dignity and do not correspond to reality, as well as statements which are not damaging to honour and dignity, but do not correspond to reality. (2) When the media body which circulated such statements is not capable of proving that these statements correspond to reality, the court shall compel the publishing office of the media body to publish, not later then 15 days after the entry into force of the judicial decision, a withdrawal of the statements in the same rubric, on the same page or in the same programme or series of broadcasts.” Article 7/1. Compensation for moral damage “(1) The moral damage caused to a person as a result of circulation through the mass media or by organisations or persons of statements which do not correspond to reality, as well as statements concerning his or her private or family life without his or her consent, shall be compensated by way of a pecuniary award. The amount of the award shall be determined by the court. (2) The amount of the award shall be determined by the court in each case as an amount equal to between 75 and 200 minimum wages if the information has been circulated by a legal person and between 10 and 100 if the information has been circulated by a natural person.”

§ Cauze similare