SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 58619/00 prezentată de Maria Todorova SAVOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 13 octombrie 2005 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen mes Vajić Bototarova Kovler Steiner, judecătorii S. NIELSEN, grefierul secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 2 martie 2000, Având în vedere decizia Curții din 29 octombrie 2004 de a comunica cererea guvernului pârât și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei în temeiul art. 29 alin. (3) din Convenție, După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, Maria Todorova Savova, este cetățean bulgar, născut în 1934 și rezident în Sofia. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul K. Petrov, avocat în Sofia. Guvernul pârât a fost reprezentat de co-agentul său, dl Kotzeva, de la Ministerul Justiției. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La data de 20 iunie 1989, fratele recurentei a prezentat în fața Tribunalului Districtual Sofia (софийски районен съд) o cerere de partajare judiciară a unui bun imobil constituit dintr-o casă și dintr-un teren adiacent, dintre care el și cele două surori moșteniseră de la părinții lor. Printr-o hotărâre din 22 mai 1997, Tribunalul a admis împărțirea primului etaj al casei și al terenului și a stabilit cotele părților respective ale copartenenților. El a considerat că al doilea etaj era proprietatea exclusivă a reclamantei. Prin hotărârea din 26 februarie 1999, Tribunalul orașului Sofia (софийски градски съд) infirmă parțial prima hotărâre, a primit cererea fratelui recurentei în vederea reducerii donației efectuate în beneficiul acesteia din urmă și a admis partajarea întregii case prin modificarea cotelor-părți în consecință. Prin hotărârea din 28 decembrie 1999, Curtea Supremă de Casație a anulat hotărârea Tribunalului orașului Sofia din diferite motive procedurale și a trimis cauza Tribunalului de Primă Instanță. Potrivit ultimelor elemente furnizate, a fost stabilită o ședință în fața Tribunalului de District până la 31 mai 2000. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata excesivă a procedurii civile. PROCEDURE Cererea a fost introdusă la 2 martie 2000 și înregistrată la 30 iunie 2000. La 29 octombrie 2004, Curtea a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât. Prin scrisorile din 3 și 4 mai 2005, recurenta a fost invitată să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii, precum și la cererile sale de satisfacție echitabilă. Întrucât reclamanta nu a prezentat o scrisoare de rechemare în termenul stabilit și nici nu a solicitat o prelungire, la 13 iulie 2005 a fost adresată o scrisoare de rechemare avocatului său, recomandând cu confirmare de primire. Cu această ocazie, atenția sa a fost atrasă asupra posibilității de eliminare a rolului prevăzut la art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Această scrisoare a revenit la gref cu mențiunea nu se află în afara adresei indicate în Õ Curtea constată că recurenta, invitată să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii, nu a dat curs scrisorilor adresate avocatului său la 3 mai 2005, 4 mai 2005 și 13 iulie 2005. În special, nu s-a solicitat nicio prelungire a termenelor pentru prezentarea observațiilor și nici la avocat, nici la reclamantă nu au comunicat o nouă adresă de corespondență în conformitate cu art. 47 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Curții. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină pledoaria, în sensul articolului 37 alineatul (1) în fine În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (a). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.
Requête n
o
58619/00
présentée par Maria Todorova SAVOVA
contre la Bulgarie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 octobre 2005 en une chambre composée de
:
MM.
C.L.
Rozakis
,
président
,
P.
Lorenzen
,
M
mes
N.
Vajić
,
S.
Botoucharova
,
M.
A.
Kovler
,
M
me
E.
Steiner,
MM.
K.
Hajiyev,
juges
,
et
de
M.
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 2 mars 2000,
Vu la décision de la Cour en date du 29 octobre 2004 de communiquer la requête au gouvernement défendeur et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire en vertu de l’article 29 § 3 de la Convention,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Maria Todorova Savova, est une ressortissante bulgare, née en 1934 et résidant à Sofia. Elle est représentée devant la Cour par M
e
me
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 20 juin 1989, le frère de la requérante introduisit devant le tribunal de district de Sofia (софийски районен съд) une demande en partage judiciaire d’un bien immobilier constitué d’une maison et du terrain adjacent, dont lui et ses deux sœurs avaient hérité de leurs parents.
Par un jugement du 22 mai 1997, le tribunal admit le partage du premier étage de la maison et du terrain et fixa les quotes-parts respectives des copartageants. Il considéra que le deuxième étage était la propriété exclusive de la requérante.
Le frère de la requérante interjeta appel. Par un jugement du 26 février 1999, le tribunal de la ville de Sofia (софийски градски съд) infirma partiellement le premier jugement, fit droit à la demande du frère de la requérante en vue de réduction de la donation effectuée au profit de cette dernière et admit le partage de la totalité de la maison en modifiant les quotes-parts en conséquence.
Les trois parties formèrent des pourvois en cassation. Par un arrêt du 28
décembre 1999, la Cour suprême de cassation annula le jugement du tribunal de la ville de Sofia pour différents motifs procéduraux. Elle renvoya l’affaire au tribunal de première instance.
Selon les derniers éléments fournis, une audience fut fixée devant le tribunal de district pour le 31 mai 2000.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée excessive de la procédure civile.
La requête a été introduite le 2 mars 2000 et enregistrée le 30 juin 2000.
La 29 octobre 2004, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur.
Le Gouvernement n’a pas présenté d’observations dans le délai imparti.
Par des lettres en date des 3 et 4 mai 2005, la requérante a été invitée à présenter ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête, ainsi que ses demandes de satisfaction équitable.
La requérante n’ayant pas présenté d’observations dans le délai imparti, ni demandé de prorogation, une lettre de rappel a été adressée à son avocat le 13 juillet 2005 en recommandé avec accusé de réception. A cette occasion, son attention était attirée sur la possibilité de radiation du rôle prévue à l’article 37 § 1 a) de la Convention. Cette lettre est revenue au greffe avec la mention «
n’habite pas à l’adresse indiquée
».
La Cour constate que la requérante, invitée à présenter ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête, n’a pas donné suite aux courriers qui ont été adressés à son avocat le 3 mai 2005, le 4 mai 2005 et le 13 juillet 2005.
En particulier, aucune prorogation des délais impartis pour la présentation des observations n’a été sollicitée et ni l’avocat, ni la requérante n’ont communiqué une nouvelle adresse de correspondance conformément à l’article 47 alinéa 6 du règlement de la Cour.
Dans ces circonstances, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1
in fine
.
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 §
1 a).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Søren
Nielsen
Christos
Rozakis
Greffier
Président