MARINOVA AND RADEVA v. BULGARIA

CINTIMEA SECȚIUNE PARȚIONAL CU ADMINISIBILITATEA DECIZIE DE APLICARE Nr. 20568/02 de Raina Vasileva MARINOVA și Maria Stefanova RADEVA împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința la 25 septembrie 2007 ca Cameră compusă din: Președintele Lorenzova Botoucharova Jungwiert Butkevych Maruste dna Jaeger Villiger, judecători și grefierul Secțiunii C. Westerdiek Având în vedere cererea depusă la 23 mai 2002, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dna Raina Vasileva Marinova, și dna Maria Stefanova Radeva, sunt resortisanți bulgari născuți în 1925 și, respectiv, 1946 și trăiesc în Sofia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1959, dl M., soțul primului reclamant și tatăl celui de-al doilea reclamant, au cumpărat de la municipiul Sofia un apartament de patru camere care a fost nationalizat în 1948. El a efectuat o reducere de 40% și a plătit restul prețului în următorii ani. La 22 februarie 1993, moștenitorii proprietarului prenaționalizării apartamentului au interzis acuzațiile împotriva reclamanților în fața Curții de District din Sofia în temeiul art. 7 din Legea Restituirii. La 11 noiembrie 1997, Curtea de District din Sofia a respins acțiunea. Într-o hotărâre din 19 ianuarie 1999 Curtea de City din Sofia a susținut hotărârea instanței inferioare. În hotărârea din 19 octombrie 1999, Curtea Supremă de Cassare a anulat și a remis cazul la Curtea din Sofia. La 30 iunie 2000, Curtea din Sofia a pronunțat hotărârea. Curtea a constatat că, în momentul respectiv, familia de patru membri a reclamanților avea dreptul să cumpere un apartament de două camere și nu un apartament de patru camere. Reclamanții au achiziționat apartamentul în încălcare materială a reglementărilor substanțiale privind locuința și, prin urmare, vânzarea a fost declarată nulă și nulă. Reclamanții au fost condamnați să predea posesia apartamentului reclamanților. Singura ședință a avut loc în timp ce acest caz a fost suspendat în fața Curții Supreme de cassare a avut loc la 8 noiembrie 2001. Într-o hotărâre din 27 noiembrie 2001 Curtea Supremă de cassare a susținut hotărârea Curții Sofia City. Curtea a constatat că familia reclamantului are patru membri și că, în conformitate cu legea în vigoare, în timpul material, au avut dreptul să achiziționeze un apartament de două camere. În 2000, reclamanții au devenit posibili să obțină compensații parțiale din partea statului, sub formă de obligații care ar putea fi utilizate în licitații de privatizare sau care ar putea fi vândute brokerilor. Legea internă relevantă Faptele relevante și dreptul și practicile interne au fost rezumate în hotărârea Curții în cazul Velikovi și alții c. Bulgaria , nr. 43278/98, 45437/99, 48014/99, 48380/99, 51362/99, 53367/99, 60036/00, 73465/01 și 194/02, 15 martie 2007. 2. Reclamanții s-au plâns în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 că apartamentul lor a fost arbitrar expropriat de către stat fără o compensație rezonabilă legată de prețul imobiliar și că, ca urmare a expropriației, dreptul lor la o locuință în temeiul art. 8 a fost încălcat. 1. Reclamanții se plângeau în temeiul art. 6 § 1 că durata procedurii civile era excesivă și în temeiul art. 13 că nu aveau recours eficace. Articolele 6 § 1 și 13 din Convenție, în măsura în care era cazul, se citesc după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenția are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, cu toate că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 2. Reclamanții se plângeau în continuare că apartamentul lor a fost expropriat de către stat într-un mod arbitrar, fără compensare rezonabil legată de prețul imobiliar și că, ca urmare a expropriației, dreptul lor la un domiciliu a fost încălcat. Curtea consideră că această plângere este examinată în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea ținând seama de criteriile stabilite în hotărârea Velikovi și alții c. Bulgaria (citată mai sus), constată că plângerea de mai sus nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în convenție. Rezultă că restul cererii trebuie declarat inadmisibil, vădit nefondat, în temeiul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantelor cu privire la durata procedurii civile și la presupusa lipsă de remedii eficace legate de aceasta; restul cererii este inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului

FIFTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 20568/02

by Raina Vasileva MARINOVA and Maria Stefanova RADEVA

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 25

September 2007 as a Chamber composed of:

Mr

P.

Lorenzen

,

President

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mr

R.

Maruste

,

Mrs

R.

Jaeger

,

Mr

M.

Villiger,

judges

,

and Mrs C.

Westerdiek

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 23 May 2002,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mrs Raina Vasileva Marinova, and Mrs

Maria

Stefanova

Radeva, are Bulgarian nationals who were born in

1925 and 1946 respectively and live in Sofia.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

In 1959 Mr M., the first applicant’s husband and the second applicant’s father, bought from the Sofia municipality a four-room flat which had been nationalised in 1948. He made a 40% down-payment and paid the remainder of the price within the following years.

On 22 February 1993 the heirs of the pre-nationalisation owner of the apartment brought proceedings against the applicants before the Sofia District Court under section

7 of the Restitution Law.

On 11 November 1997

the Sofia District Court

dismissed the action.

In a judgment of 19 January 1999 the Sofia City Court upheld the lower court’s judgment.

The plaintiffs appealed. In a judgment of 19 October 1999 the Supreme Court of Cassation reversed and referred the case back to the Sofia City Court.

On 30 June 2000 the Sofia City Court gave judgment. The court found that at the relevant time the applicants’ four-member family had been entitled to buy a two-room flat and not a four-room flat. The applicants had acquired the flat in material breach of the substantive housing regulations and the sale was therefore declared null and void. The applicants were ordered to surrender possession of the flat to the plaintiffs.

The applicants appealed to the Supreme Court of Cassation.

The only hearing held while the case was pending before the Supreme Court of Cassation took place on 8 November 2001.

In a judgment of 27 November 2001 the Supreme Court of Cassation upheld the Sofia City Court’s judgment. The court found that the applicant’s family had four members and that according to the law in force at the material time they had been entitled to acquire a two-room flat.

In 2000, it became possible for the applicants to obtain partial compensation from the State, in the form of bonds which could be used in privatisation tenders or sold to brokers.

B.

Relevant background domestic law

The relevant background facts and domestic law and practice have been summarised in the Court’s judgment in the case of

Velikovi and Others

v. Bulgaria

, nos. 43278/98, 45437/99, 48014/99, 48380/99, 51362/99, 53367/99, 60036/00, 73465/01 and 194/02, 15 March 2007.

COMPLAINTS

THE LAW

Article 6

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

The Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

In the light of all the material in its possession, and insofar as the matters complained of are within its competence, the Court having regard to the criteria set out in its

Velikovi and Others v. Bulgaria

judgment (cited above), finds that the above complaint does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention.

It follows that the remainder of the application must be declared inadmissible as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicants’ complaints concerning the length of the civil proceedings and the alleged lack of effective remedies related thereto;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Claudia

Westerdiek

Peer

Lorenzen

Registrar

President