LAZAROVA v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
LAZAROVA v. BULGARIA (CtEDO, 2007)
CINTA SECȚIUNE DECIZIE PARTICIPALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 63813/00 de către Veneta Niagolova LAZAROVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cantifica Secțiune), care a stat la 6 noiembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Lorenzen, dna Botoucharova Jungwiert Butkevych, dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Villiger, judecătorii J.S. Phillips, grefierul secțiunii adjuncte Având în vedere cererea depusă la 4 septembrie 2000, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Veneta Niagolova Lazarova, este un național bulgar care s-a născut în 1941 și trăiește în Plovdiv. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl M. Neikov, un avocat care practică în Plovdiv. În 1984, reclamantul și soțul ei au cumpărat un apartament din municipiul Plovdiv, care a fost naționalizat în timpul regimului comunist. La 17 decembrie 1992, foștii proprietari ai imobiliarului au introdus o procedură împotriva reclamantului în fața Tribunalului de District Plovdiv, în temeiul art. 7 din Legea Restituirii. Într-o decizie din 26 aprilie 1993 Curtea de district din Plovdiv a încheiat procedurile din cauza faptului că declarația de cerere a fost depusă de către un proxy care nu a fost acordată un drept de avocat valabil de către reclamanții (foștii proprietari). Au apelat și într-o dată necunoscută Curtea regională din Plovdiv a inversat această decizie și a trimis cazul înapoi la instanța de district cu instrucțiuni pentru a continua procedurile. Se pare că următoarea ședință a avut loc la 2 decembrie 1993 și a fost suspendată pentru 24 februarie 1994. Se pare că din observațiile reclamantului și din documentele disponibile nu au avut loc audierea programată. Se pare că, între 2 decembrie 1993 și 17 aprilie 1995, procedurile au rămas inactive. Între 17 aprilie 1995 și 8 aprilie 1998 au avut loc șaisprezece audieri. Se pare că cel puțin zece audieri au fost suspendate deoarece au existat probleme în ceea ce privește elaborarea rapoartelor de export necesare. Cu toate acestea, aceasta transpiră din procesul-verbal al ședințelor că motivul amânării nu a fost complexitatea problemelor abordate de aceste rapoarte, ci probleme organizaționale cu numirea experților și determinarea taxelor lor. În hotărârea din 21 iulie 1998, Curtea de District din Plovdiv a respins acțiunea. La 18 august 1998, reclamanții au recursat. Prin hotărârea din 8 martie 1999 Curtea regională din Plovdiv, în urma unei audieri din 16 februarie 1999, a anulat hotărârea instanței de judecată. , că soțul reclamantului, care a fost chiriaș în apartament înainte de a-l cumpăra, a ocupat ilegal o cameră suplimentară. De asemenea, apartamentul era mai mare decât permis de lege pentru o familie de patru membri, în calitate de chiriaș în momentul respectiv. Curtea a declarat vânzarea din 1984 nulă și nulă și a restaurat drepturile de proprietate ale reclamanților. La 5 aprilie 1999, reclamantul a depus un recurs de cassare Curtea Supremă de cassare („SCC”). În decembrie 1999, SCC a desfășurat o audiere. Într-o hotărâre din 3 aprilie 2000 SCC a susținut hotărârea Curții Regionale de Plovdiv. Se pare că reclamantul nu a solicitat compensații prin intermediul schemei de compensare a obligațiilor, cum ar putea avea. Faptele de fundal relevante și dreptul și practicile interne au fost rezumate în hotărârea Curții în cazul Velikovi și alții c. Bulgaria , nr. 43278/98, 45437/99, 48014/99, 48380/99, 51362/99, 53367/99, 60036/00, 73465/01 și 194/02, 15 martie 2007. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ 1 și al articolului 13 că durata procedurii civile era excesivă și că nu dispune de măsuri eficace în acest sens. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că apartamentul ei a fost arbitrar expropriat de către stat, fără o compensație rezonabilă legată de prețul său. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 că durata procedurii civile a fost excesivă și în conformitate cu art. 13 că nu dispune de remedii eficace. art. 6 § 1 și 13 din Convenție, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenția are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, cu toate că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul s-a mai plâns că apartamentul ei a fost expropriat de către stat într-o manieră arbitrară fără compensare în mod rezonabil legată de prețul imobiliar. Curtea consideră că această plângere este examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea, având în vedere criteriile stabilite în hotărârea Velikovi și alții c. Bulgaria (citată mai sus), constată că plângerea de mai sus nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în convenție. Rezultă că restul cererii trebuie declarat inadmisibil, vădit nefondat, în temeiul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la durata procedurii civile și la presupusa lipsă de măsuri eficace legate de aceasta; restul cererii este inadmisibil. Stephen Phillips Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului