S.A.COMBUSTIBIL SOLID v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
S.A.COMBUSTIBIL SOLID v. MOLDOVA (CtEDO, 2005)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 5542/03 de către S.A.COMBUSTIBIL SOLID împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 25 octombrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Maruste Traja Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și dna Elens-Passos grefierul adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspuns transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, S. A. “Combustibil Solid”, este o societate înființată în Moldova. Este reprezentată în fața Curții de către dl Vitalie Postolache. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul material, reclamantul era o societate în care statul avea o participație de 78%. Prin Decizia nr. 1061 din 17 noiembrie 1997, Guvernul a obligat reclamantul să achiziționeze cărbune pentru consiliile locale pentru o distribuție suplimentară între săraci. În acest scop, Guvernul a emis Decizia nr. 1166 din 17 decembrie 1997, care a obligat Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului 4.000.000 de dolari americani (USD) pentru cărbune. Reclamantul a cumpărat cărbune în valoare de 1.314.000.00 USD. Ministerul Finanțelor a plătit reclamantului doar 524.100.00 USD, dar nu a plătit restul de bani. În 1999 reclamantul a interzis o acțiune civilă împotriva Ministerului Finanțelor. Prin o hotărâre finală a Curții Supreme de Justiție din 26 decembrie 2001, Ministerul Finanțelor a fost ordonat să plătească reclamantului 709.107.00 USD. Reclamantul a obținut un mandat de executare, pe care Baliff nu l-a executat până la 19 ianuarie 2004. 1. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, că, din cauza neexecuției hotărârii din 10 mai 2001, dreptul de a avea drepturile civile determinate de o instanță într-o perioadă rezonabilă de timp a fost încălcat. 2. Reclamantul a afirmat, de asemenea, că, din cauza neexecuției hotărârii din 10 mai 2001, nu a putut beneficia de posesiunile sale și, prin urmare, de dreptul său la protecție a bunurilor în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat. La 13 februarie 2004, Guvernul a informat Curtea că părțile au semnat un acord de soluționare prietenos la 25 decembrie 2003 și că reclamantul a fost plătit 9.367.920.10 Moldovan lei (MDL). Guvernul a prezentat Curtea o copie a acordului și o copie a ordinului de plată din 19 ianuarie 2004, emis de Ministerul Finanțelor în ceea ce privește reclamantul. La 26 ianuarie 2004, reclamantul a informat Curtea că Guvernul l-a plătit 709.107 USD și că a dorit să înceteze examinarea cererii și să-l facă să treacă din lista de cazuri a Curții. Curtea ia notă de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Se constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și că nu există motive de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Françoise ELENS-PASSOS Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului