HRISTOV v. MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

13.03.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

HRISTOV v. MOLDOVA (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 5505/04, de către Hristo HRISTOV împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care a stat la 13 martie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 20 ianuarie 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Hristo Hristov, este un național bulgar care s-a născut în 1941 și trăiește în Sofia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Tsolov, avocat practicant în Vulcănăști. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vitalie Pârlog. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 octombrie 1997, reclamantul a fost reținut în vamă în timpul intrării în Moldova și acuzat de posesie ilegală de monedă străină. La 18 noiembrie 1997, Curtea de District Vulcănești a constatat că reclamantul a comis o infracțiune administrativă, i-a amendat 18 lei moldoveni (MDL, echivalentul de 3,85 dolari americani (USD) la momentul respectiv) și a ordonat confiscarea monedei străine în posesia sa în valoare de 4000 USD. La 15 decembrie 1998, Curtea Regională Cahul a susținut recursul reclamantului, a anulat hotărârea Curții de district Vulcănești din 18 noiembrie 1997 și a întrerupt procedura împotriva acestuia. Reclamantul a inițiat o procedură de restituire a banilor confiscați împotriva Ministerului Finanțelor („Ministul”). 2000 Curtea de district Vulcănești a ordonat Ministerului să plătească reclamantului banii confiscați în valoare de 49.160,80 USD (echivalentul de 4000 USD la momentul respectiv). De asemenea, a eliberat un mandat de executare. Ministerul nu a făcut apel și hotărârea a devenit finală și executabilă. La 30 noiembrie și 6 decembrie 2000, Curtea de District Vulcănești a trimis mandatul de punere în aplicare la Salariful Curții de District Râșcani pentru punerea în aplicare. În urma comunicării prezentului caz către Guvern, la 19 decembrie 2005, reclamantul a primit de la Minister 49.160,80 MDL. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat de nerespectarea hotărârii din 3 noiembrie 2000. La 22 decembrie 2005 și 2 martie 2006, Curtea a primit de la Guvernul Moldovei două declarații unilaterale. Ei au informat Curtea că Ministerul și-a plătit deja banii. La 2 februarie 2005 și 11 aprilie 2006, Curtea a transmis declarațiile reclamantului, care a fost invitată să-și prezinte observațiile scrise până la 2 martie 2005 și, respectiv, 23 mai 2006. După ce nu a primit niciun răspuns, prin două scrisori înregistrate din 21 noiembrie 2006, Curtea a subliniat reclamantului și avocatului său că termenul limită pentru prezentarea observațiilor a expirat și le-a avertizat că, fără prelungirea termenului solicitat, Curtea ar putea decide să scoată cazul din lista sa. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din lista Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale.