Stoian împotriva României

A patra secțiune decizia nr. 35304/16 Constantin STOIAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 14 septembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović , Președintele Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 1 august 2016, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului român („Guvernului”).

Reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate ale detenției sale în diferite instituții între 27 februarie 2015 și 3 iulie 2021 când a fost eliberat (pentru mai multe detalii a se vedea tabelul anexat). El s-a bazat pe art. 3 din Convenție. Guvernul a susținut în principal că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă pentru detenție între 27 februarie 2015 și 19 decembrie 2019, deoarece a beneficiat de remediul oferit de Legea nr. 169/2017 de modificare și încheierea Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor. Ei au solicitat Curții să respingă această parte a cererii pentru a fi incompatibilă ratione personae Reclamantul nu este de acord cu dispozițiile Convenției, susținând că compensația acordată i-a fost insuficientă.

Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne în ceea ce privește plângerea sa cu privire la perioada de detenție din 9 ianuarie 2020 până la 3 iulie 2021, atunci când a fost eliberat (pentru detalii suplimentare, a se vedea tabelul anexat), întrucât acțiunile din tort au devenit un remediu eficace pentru plângeri similare cu cele ale reclamantului, permițând-i să aibă recunoscută încălcarea Convenției, fie explicit, fie în substanță, și să primească o compensație adecvată și suficientă la nivel intern. Curtea constată că, în decizia sa Dîrjan și Ștefan c. România (dec.), nos 14224/15 și 50977/15, 15 aprilie 2020), a examinat cereri similare cu cele din prezent și i-a declarat inadmisibil având în vedere faptul că reclamanții și-au pierdut statutul de victimă.

169/2017 modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor, adoptate după hotărârea pilotă în cazul Rezmiveș și alții c. România (n. 61467/12 și altele 3, 25 aprilie 2017) și în vigoare între octombrie 2017 și decembrie 2019, a fost un remediu eficace în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție în închisoarea română. Mai precis, legea de mai sus prevedea un remediu compensatoriu, disponibil pentru perioadele de detenție care variază între 2012 și 2019 și permite deducerea de șase zile pentru 30 de zile petrecute în condiții de detenție care nu sunt conforme cu art. 3 din convenție (a se vedea Dîrjan și Ștefan , citat mai sus, § 28). Acest beneficiu a avut un impact asupra termenului condamnării la închisoare, oferind deținuților o șansă de eliberare anterioră la eliberare condiționată.

Având în vedere circumstanțele prezentului caz, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită. Remediul menționat anterior a fost disponibil pentru reclamant în prezenta cerere și, într-adevăr, a beneficiat de aceasta. Astfel, autoritățile interne, care aplică dispozițiile descrise în decizia menționată anterior Dîrjan și Ștefan au acordat compensații, prin reducerea zilelor, reclamantului pentru perioada de detenție de la 27 februarie 2015 până la 19 decembrie 2019 cheltuit în condiții inadecvate de care s-a plângut (pentru detalii suplimentare, a se vedea tabelul adăugat). Prin urmare, Curtea este convinsă că reclamantul a primit o soluție adecvată pentru condițiile inadecvate ale detenției sale între 27 februarie 2015 și 19 decembrie 2019 și nu mai poate pretinde că este victimă de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 3 din Convenție pentru această perioadă.

în conformitate cu dispozițiile Convenției și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Curtea reamintește, de asemenea, că, în Polgar c. România , nr. 39412/19, § 96, 20 iulie 2021, a susținut că o acțiune în tort, bazată pe art. 1349 și 1357 din Codul Civil român, interpretat în mod constant de instanțe naționale, a reprezentat din 13 ianuarie 2021 un remediu eficace pentru persoanele care au considerat că au fost supuse unor condiții de detenție inadecvate și care nu mai erau, atunci când au depus acțiunea, ținuți în condiții care se presupuneau contrarie convenției. Vlad v. România (dec.), nr. 122/17, § 24-32, 15 noiembrie 2022, Curtea a considerat oportună aplicarea unei excepții la principiul general că eficacitatea unui anumit remediu trebuie evaluată în legătură cu data în care a fost depusă cererea.

Pentru toate cele de mai sus și în lumina tuturor materialelor în posesia sa, deoarece reclamantul a fost eliberat și, prin urmare, nu mai a fost în condiții care se presupunea că au fost împotriva Convenției după ce acțiunea de tort a fost considerată ca fiind un remediu eficace (a se vedea, mutatis mutandis Polgar , § 96 și Vlad ) , § 23, atât citat mai sus, cât și detalii suplimentare în tabelul adăugat), dar nu au informat Curtea de a fi înaintat o astfel de acțiune în fața instanțelor interne, această parte a cererii sale trebuie respinsă pentru incapacitatea de a epuiza căile de recurs interne, în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 octombrie 2023. Viktoriya Maradudina Faris Vehabović Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții necorespunzătoare de detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul de naștere Facilității de începere și încheiare Durata Compensare domestică acordată (în zile) pe baza perioadei totale calculate de autoritățile naționale 35304/16 01/08/2016 Constantin STOIAN 1988 București Locații de detenție Poliția nr. 1, Rahova, Poarta Albă, Focșani și Colibași Prizoane, Spitalul Penitenciar Poarta Albă și Spitalul Penitenciar Colibași 27/02/2015 până la 19/12/2019 4 ani și 9 luni și 23 zile Penitiunea Arad 09/01/2020 până la 03/07/2021 1 an(s) și 5 luni(s) și 25 zile(s) 246 zile de compensare pentru o perioadă totală de detenție cheltuită în condiții inadecvate între 27/02/2015 și 19/12/2019

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 35304/16 Constantin STOIAN against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 14 September 2023 as a Committee composed of: Faris Vehabović , President , Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 1 August 2016, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant’s complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Romanian Government (“the Government”). THE LAW The applicant complained of the inadequate conditions of his detention in different facilities between 27 February 2015 and 3 July 2021 when he was released (for further details see the appended table). He relied on Article 3 of the Convention. The Government argued mainly that the applicant had lost his victim status for the detention between 27 February 2015 and 19 December 2019 because he had benefited from the remedy offered by Law no. 169/2017 amending and completing Law no. 254/2013 on the execution of sentences.

They asked the Court to reject this part of the application for being incompatible ratione personae with the provisions of the Convention. The applicant disagreed, claiming that the compensation awarded to him had been insufficient. The Government further claimed that the applicant did not exhaust domestic remedies in respect of his complaint about the period of detention from 9 January 2020 to 3 July 2021 when he had been released (for further details see the appended table), as the action in tort had become an effective remedy for grievances similar to those of the applicant, allowing him to have the violation of the Convention acknowledged, either explicitly or in substance, and to receive an adequate and sufficient compensation at domestic level.

The applicant did not comment. The Court notes that in its decision Dîrjan and Ștefan v. Romania ((dec.), nos. 14224/15 and 50977/15, 15 April 2020) it has examined similar applications as the present one and declared them inadmissible considering that the applicants had lost their victim status. The Court noted that Law no. 169/2017 amending and completing Law no. 254/2013 on the execution of sentences, adopted following the pilot judgment in the case of Rezmiveș and Others v. Romania (nos. 61467/12 and 3 others, 25 April 2017) and in force between October 2017 and December 2019, had been an effective remedy in respect of inadequate conditions of detention in Romanian prisons.

More specifically, the above law had set forth a compensatory remedy, available for periods of detention ranging from 2012 to 2019 and allowing the deduction of six days for 30 days spent in conditions of detention that fell short of standards compatible with Article 3 of the Convention (see Dîrjan and Ștefan , cited above, § 28). That benefit had an impact on the term of the prison sentences giving detainees an opportunity of earlier release on parole. Taking into consideration the circumstances of the present case, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion. The above-mentioned remedy was available to the applicant in the present application and, indeed, he benefitted from it.

Thus, the domestic authorities, applying the provisions described in the abovementioned decision Dîrjan and Ștefan , awarded compensation, through the reduction of days, to the applicant for the period of detention from 27 February 2015 until 19 December 2019 spent in inadequate conditions of which he complained (for further details see the appended table). The Court is therefore satisfied that the applicant had been afforded adequate redress for the inadequate conditions of his detention between 27 February 2015 and 19 December 2019 and can no longer claim to be victim of a violation of his rights under Article 3 of the Convention for the said period. It follows that this part of the application is incompatible ratione personae with the provisions of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

The Court further recalls that in Polgar v. Romania , no. 39412/19, §§ 94 ‑ 96, 20 July 2021, it held that an action in tort, based on Articles 1349 and 1357 of the Romanian Civil Code, as interpreted consistently by the national courts, had represented since 13 January 2021 an effective remedy for individuals who considered that they had been subjected to inadequate conditions of detention, and who were no longer, when they lodged their action, being held in conditions that were allegedly contrary to the Convention. Subsequently, in Vlad v. Romania (dec.), no. 122/17, §§ 24-32, 15 November 2022, the Court considered it appropriate to apply an exception to the general principle that the effectiveness of a given remedy was to be assessed with reference to the date on which the application was lodged.

For all the above and in the light of all the material in its possession, since the applicant was released and was thus no longer in conditions that were allegedly contrary to the Convention after the tort action had been considered as representing an effective remedy (see, mutatis mutandis , Polgar , § 96 and Vlad , § 23, both cited above, and further details in the appended table), but did not inform the Court of having brought such an action before the domestic courts, this part of his application must be dismissed for failure to exhaust domestic remedies, pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 5 October 2023. Viktoriya Maradudina Faris Vehabović Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Facility Start and end date Duration Domestic compensation awarded (in days) based on total period calculated by national authorities 35304/16 01/08/2016 Constantin STOIAN 1988 Bucharest Police detention facilities no. 1, Rahova, Poarta Albă, Focșani and Colibași Prisons, Poarta Albă Prison Hospital and Colibași Prison Hospital 27/02/2015 to 19/12/2019 4 year(s) and 9 month(s) and 23 day(s) Arad Prison 09/01/2020 to 03/07/2021 1 year(s) and 5 month(s) and 25 day(s) 246 days in compensation for a total period of detention spent in inadequate conditions from 27/02/2015 to 19/12/2019