CtEDO 20.11.2025 Auto

NURISH v. NORTH MACEDONIA

RESPONDENT
MKD
HOTĂRÂRE
20.11.2025
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NURISH v. NORTH MACEDONIA (CtEDO, 2025)
HUDOC · oficial

Publicat la 8 decembrie 2025 SECȚIUNE DE DOZĂ nr. 31851/22 Lizabet NURISH împotriva Macedoniei de Nord depus la 17 iunie 2022 comunicat la 20 noiembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul eșec al autorităților (care, potrivit reclamantului, a fost motivată de originea sa romă) de a lua măsuri adecvate pentru a preveni îndepărtarea fiicei minore ale reclamantului din teritoriul statului contestat de către persoanele private, precum și a presupusei lipsă de investigație eficace a acestui eșec și a posibilelor motive rasiale ale acestora și a presupusului lipsă de remediere eficace în acest sens. La 16 noiembrie 2018, reclamantul a raportat unei secții de poliție că fiica ei de șaptezeci de ani lipsește și a exprimat îngrijorarea că ar putea fi scosă din țară cu intenția de a fi căsătorită cu o persoană necunoscută. Se susține că ofițerii de poliție au informat reclamantul că nu există motive de îngrijorare, deoarece un minor nu a putut părăsi țara fără consimțământul parental și au refuzat să înregistreze oficial raportul reclamantului. La 20 noiembrie 2018 ofițerii de poliție au venit la reședința reclamantului pentru a lua declarația ei. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, mai devreme în acea zi fiica ei a trecut deja granița de stat. Reclamantul susține că fiica ei a fost dusă în Germania, unde a fost făcută să intre într-un căsătorie pentru copii. În martie 2019, reclamantul a depus o plângere la Ministerul Internului („MOI”) pentru încălcarea comportamentului împotriva ofițerilor de poliție care au fost în funcție la 16 noiembrie 2018 în secția de poliție atunci când a raportat incidentul. Ea a depus, în continuare, o plângere penală separată la procurorul împotriva MOI, din cauza încălcării dreptului la egalitate a cetățenilor din cauza originii romilor, abuzului de birou și „cumpărarea neconștiențială a sarcinilor”, care rezultă din eșecul autorităților (pentru motive rasale) pentru a împiedica fiica sa de a trece granița statului fără autorizație parentală. La 2 mai 2019, Departamentul de control intern din cadrul MOI a informat reclamantul că plângerea ei de încălcare a comportamentului a fost în parte susținută și că măsurile corespunzătoare vor fi luate împotriva ofițerilor de poliție responsabili. Plaga penală a reclamantului a fost respinsă la două nivele de către autoritățile judiciare, printr-o decizie finală din 28 decembrie 2021. Autoritățile de urmărire penală au constatat că MOI însuși nu a putut fi considerat responsabil în mod penal. Procurorul de primă instanță a constatat în continuare că nu există dovezi care sugerează că presupusul defect al ofițerilor de poliție a fost motivat de discriminare și că acțiunile lor sunt supuse procedurilor disciplinare. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție, precum și în temeiul articolelor 13 și 14, citit coroborat cu art. 8, că autoritățile nu au luat măsuri adecvate și prompte pentru a preveni îndepărtarea ilegală a fiicei sale de pe teritoriul statului contestat, despre presupusa investigație ineficientă privind acest eșec și motivele rasale ale acestora, și despre presupusa absență de un remediu eficace în acest sens. Ea se plânge în continuare în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția că, în absența autorităților de a împiedica fiica ei să fie îndepărtate din țară, a constituit o discriminare rasială. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special, statul și-a îndeplinit obligația pozitivă de a preveni îndepărtarea neautorizată a fiicei minore a reclamantului din teritoriul său, în circumstanțe care se presupune că constituie o răpire (a se vedea mutatis mutandis Chabrowski c. Ucraina nr. 61680/10, §§§§ 104-5, 17 ianuarie 2013; și Ignaccolo-Zenide c. România , nr. 31679/96, §§ 93-96, ECHR 2000-I)? 2. A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza lipsei unei anchete eficace asupra presupusului eșec de a preveni îndepărtarea fiicei reclamantului din teritoriul statului contestat (a se vedea principiile generale, M.D. și alții v. Spania) , nr. 36584/17, §§ 56, 58-60, 28 iunie 2022)? 3. S-a constatat o încălcare a art. 14, însoțită de art. 8 din Convenție sau de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție? În special, a) reclamantul a suferit discriminări din cauza presupusului eșec, bazat pe prejudecăți rasiste, ale autorităților interne pentru a preveni îndepărtarea fiicei sale (a se vedea, pentru principiile generale, Memedova și alții c. Macedonia de Nord , nr. 42429/16 și altele 2 §§ 87-89, 24 octombrie 2023)? b) dau naștere circumstanțelor cazului o obligație de a investiga presupusele motive rasiale din spatele presupusului eșec al autorităților de stat de a preveni îndepărtarea fiicei reclamantului? Dacă da, această obligație a fost respectată (a se vedea mutatis mutandis Muhammad c. Spania , nr. 34085/17, §§ 63-76, 18 octombrie 2022; și Basu c. Germania , nr. 215/19, §§ 31-39, 18 octombrie 2022)? Are reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru reclamațiile sale de mai sus, în conformitate cu art. 8, astfel cum se prevede la art. 13 din Convenție (a se vedea, pentru principiile generale, C.G. și alții c. Bulgaria , nr. 1365/07, § 55, 24 aprilie 2008)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă