NURISH v. NORTH MACEDONIA

Publicat la 8 decembrie 2025 SECȚIUNE DE DOZĂ nr. 31851/22 Lizabet NURISH împotriva Macedoniei de Nord depus la 17 iunie 2022 comunicat la 20 noiembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul eșec al autorităților (care, potrivit reclamantului, a fost motivată de originea sa romă) de a lua măsuri adecvate pentru a preveni îndepărtarea fiicei minore ale reclamantului din teritoriul statului contestat de către persoanele private, precum și a presupusei lipsă de investigație eficace a acestui eșec și a posibilelor motive rasiale ale acestora și a presupusului lipsă de remediere eficace în acest sens. La 16 noiembrie 2018, reclamantul a raportat unei secții de poliție că fiica ei de șaptezeci de ani lipsește și a exprimat îngrijorarea că ar putea fi scosă din țară cu intenția de a fi căsătorită cu o persoană necunoscută. Se susține că ofițerii de poliție au informat reclamantul că nu există motive de îngrijorare, deoarece un minor nu a putut părăsi țara fără consimțământul parental și au refuzat să înregistreze oficial raportul reclamantului. La 20 noiembrie 2018 ofițerii de poliție au venit la reședința reclamantului pentru a lua declarația ei. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, mai devreme în acea zi fiica ei a trecut deja granița de stat. Reclamantul susține că fiica ei a fost dusă în Germania, unde a fost făcută să intre într-un căsătorie pentru copii. În martie 2019, reclamantul a depus o plângere la Ministerul Internului („MOI”) pentru încălcarea comportamentului împotriva ofițerilor de poliție care au fost în funcție la 16 noiembrie 2018 în secția de poliție atunci când a raportat incidentul. Ea a depus, în continuare, o plângere penală separată la procurorul împotriva MOI, din cauza încălcării dreptului la egalitate a cetățenilor din cauza originii romilor, abuzului de birou și „cumpărarea neconștiențială a sarcinilor”, care rezultă din eșecul autorităților (pentru motive rasale) pentru a împiedica fiica sa de a trece granița statului fără autorizație parentală. La 2 mai 2019, Departamentul de control intern din cadrul MOI a informat reclamantul că plângerea ei de încălcare a comportamentului a fost în parte susținută și că măsurile corespunzătoare vor fi luate împotriva ofițerilor de poliție responsabili. Plaga penală a reclamantului a fost respinsă la două nivele de către autoritățile judiciare, printr-o decizie finală din 28 decembrie 2021. Autoritățile de urmărire penală au constatat că MOI însuși nu a putut fi considerat responsabil în mod penal. Procurorul de primă instanță a constatat în continuare că nu există dovezi care sugerează că presupusul defect al ofițerilor de poliție a fost motivat de discriminare și că acțiunile lor sunt supuse procedurilor disciplinare. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție, precum și în temeiul articolelor 13 și 14, citit coroborat cu art. 8, că autoritățile nu au luat măsuri adecvate și prompte pentru a preveni îndepărtarea ilegală a fiicei sale de pe teritoriul statului contestat, despre presupusa investigație ineficientă privind acest eșec și motivele rasale ale acestora, și despre presupusa absență de un remediu eficace în acest sens. Ea se plânge în continuare în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția că, în absența autorităților de a împiedica fiica ei să fie îndepărtate din țară, a constituit o discriminare rasială. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special, statul și-a îndeplinit obligația pozitivă de a preveni îndepărtarea neautorizată a fiicei minore a reclamantului din teritoriul său, în circumstanțe care se presupune că constituie o răpire (a se vedea mutatis mutandis Chabrowski c. Ucraina nr. 61680/10, §§§§ 104-5, 17 ianuarie 2013; și Ignaccolo-Zenide c. România , nr. 31679/96, §§ 93-96, ECHR 2000-I)? 2. A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza lipsei unei anchete eficace asupra presupusului eșec de a preveni îndepărtarea fiicei reclamantului din teritoriul statului contestat (a se vedea principiile generale, M.D. și alții v. Spania) , nr. 36584/17, §§ 56, 58-60, 28 iunie 2022)? 3. S-a constatat o încălcare a art. 14, însoțită de art. 8 din Convenție sau de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție? În special, a) reclamantul a suferit discriminări din cauza presupusului eșec, bazat pe prejudecăți rasiste, ale autorităților interne pentru a preveni îndepărtarea fiicei sale (a se vedea, pentru principiile generale, Memedova și alții c. Macedonia de Nord , nr. 42429/16 și altele 2 §§ 87-89, 24 octombrie 2023)? b) dau naștere circumstanțelor cazului o obligație de a investiga presupusele motive rasiale din spatele presupusului eșec al autorităților de stat de a preveni îndepărtarea fiicei reclamantului? Dacă da, această obligație a fost respectată (a se vedea mutatis mutandis Muhammad c. Spania , nr. 34085/17, §§ 63-76, 18 octombrie 2022; și Basu c. Germania , nr. 215/19, §§ 31-39, 18 octombrie 2022)? Are reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace pentru reclamațiile sale de mai sus, în conformitate cu art. 8, astfel cum se prevede la art. 13 din Convenție (a se vedea, pentru principiile generale, C.G. și alții c. Bulgaria , nr. 1365/07, § 55, 24 aprilie 2008)?

Published on 8 December 2025

SECOND SECTION

Application no. 31851/22

Lizabet NURISH

against North Macedonia

lodged on 17 June 2022

communicated on 20 November 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged failure of the authorities (which, according to the applicant, was motivated by her Roma origin) to take appropriate measures to prevent the removal of the applicant’s minor daughter from the territory of the respondent State by private persons, as well as the alleged lack of an effective investigation into that failure and the possible racial motives thereof and the alleged lack of an effective remedy in that respect.

On 16 November 2018 the applicant reported to a police station that her seventeen-year-old daughter was missing and expressed concern that she might be taken out of the country with the intention of being married to an unknown individual. It is alleged that the police officers informed the applicant that there was no cause for concern, as a minor could not leave the country without parental consent, and they declined to formally register the applicant’s report.

On 20 November 2018 police officers came to the applicant’s residence to take her statement. However, according to the applicant, earlier that day her daughter had already crossed the State border. The applicant submits that her daughter was taken to Germany where she was made to enter into a child marriage.

In March 2019 the applicant lodged a complaint with the Ministry of the Interior (“MOI”) for misconduct against the police officers who were on duty on 16 November 2018 in the police station when she had reported the incident. She further lodged a separate criminal complaint with the prosecutor against the MOI, on account of a violation of the right to equality of the citizens due to her Roma origin, abuse of office and “unconscientious performance of duties”, arising from the authorities’ failure (for racial motives) to prevent her daughter from crossing the State’s border without parental authorisation.

On 2 May 2019 the Internal Control Department within the MOI informed the applicant that her complaint of misconduct had been partially upheld and that appropriate measures would be taken against the responsible police officers.

The applicant’s criminal complaint was dismissed at two levels by the prosecution authorities, by a final decision dated 28 December 2021. The prosecution authorities found that the MOI itself could not be held criminally liable. The first-instance prosecutor further found that there was no evidence to suggest that the police officers’ alleged misconduct was motivated by discrimination, and that their actions were subject to disciplinary proceedings.

The applicant complains under Article 8 of the Convention, as well as under Articles 13 and 14, read in conjunction with Article 8, that the authorities failed to take adequate and prompt measures to prevent the unlawful removal of her daughter from the territory of the respondent State, about the alleged ineffective investigation into that failure and the racial motives thereof, and about the alleged absence of an effective remedy in that regard. She further complains under Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention that the authorities’ failure to prevent her daughter from being removed from the country amounted to racial discrimination.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her family life, contrary to Article 8 of the Convention? In particular, did the State discharge its positive obligation to prevent the unauthorised removal of the applicant’s minor daughter from its territory in circumstances allegedly amounting to an abduction (see,

mutatis mutandis

,

Chabrowski v. Ukraine

,

no.

61680/10, §§

104-5, 17

January

2013; and

Ignaccolo-Zenide v. Romania

, no.

31679/96, §§

93-96, ECHR 2000-I)?

M.D. and Others v. Spain

, no. 36584/17, §§

56, 58-60, 28 June 2022)?

a) has the applicant suffered discrimination on account of the alleged failure, based on racial prejudice, of the domestic authorities to prevent her daughter’s removal (see, for the general principles,

Memedova and Others v.

North Macedonia

, nos. 42429/16 and 2 others, §§ 87-89, 24 October 2023)?

b) do the circumstances of the case give rise to an obligation to investigate the alleged racial motives behind the State authorities’ alleged failure to prevent the removal of the applicant’s daughter? If so, has that obligation been complied with (see,

mutatis mutandis

,

Muhammad v. Spain

, no.

34085/17, §§ 63-76, 18 October 2022; and

Basu v. Germany

, no. 215/19, §§ 31-39, 18 October 2022)?

4.

Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her above complaints under Article

8, as required by Article

13 of the Convention (see, for the general principles,

C.G. and Others v. Bulgaria

, no.

1365/07, §

55, 24

April

2008)?