VUKOVIC v. CROATIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 20030/03, de către Nikola VUKOVII, împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 10 noiembrie 2005 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis, dna Tulkens Lorenzen Vajić, dna Steiner Spielmann S.E. Jebens, judecători și dl Grefier al Secțiunii Nielsen, având în vedere cererea depusă la 30 mai 2003, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Nikola Vuković, este un național croat născut în 1942 și locuiește în Renens, Elveția. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a trăit în Elveția în ultimii 18 ani. El este proprietarul unei case din Knin, unde a locuit mama sa până în 1996. Prin decizia Comisiei Knin pentru locuințe municipale (Stambena komisija Knin ) („Comisia de Locație”), la 18 aprilie 1997, casa reclamantului a fost acordată pentru utilizare temporară P.S., o persoană strămutată. La 3 august 2000, reclamantul a depus o cerere de repoziție a proprietății sale la autoritatea administrativă competentă. La 30 octombrie 2002, Ministerul Lucrărilor Publice, Reconstrucției și Construcției (Mistarstvo za javneradove, obnovu i graditeljstvo ) („Ministrul”) a anulat decizia Comitetului de Locație din 18 aprilie 1997, de stabilire a dreptului reclamantului de a reloca casa sa. În decizia sa, Ministerul a stabilit, de asemenea, că P.S. a avut dreptul la locuință până la soluționarea adecvată a problemei sale de locuință. Nu a fost stabilită nici o dată pentru expulzarea P.S.. La 4 decembrie 2002, Ministerul l-a invitat pe reclamant să contacteze biroul său regional competent pentru a reuși casa sa și/sau pentru a primi compensații pentru incapacitatea prelungită de a-l utiliza, în conformitate cu legislația relevantă. La 14 martie 2003, reclamantul a solicitat Ministerului retragerea casei sale și rambursarea daunelor suportate. La 6 august 2003, Ministerul a făcut o ofertă pentru o decontare conform căreia statul să plătească daune reclamantului. Se pare că reclamantul a refuzat oferta ca fiind nesatisfăcută. La 15 aprilie 2004, reclamantul a reușit casa sa. La 19 iulie 2005, reclamantul a informat Curtea că părțile au ajuns la o soluționare prin care el a renunțat la orice nouă plângeri împotriva Croației în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Prin scrisoarea din 12 septembrie 2005, Guvernul a informat Curtea că a acceptat propunerea de soluționare prietenoasă și că Guvernul va plăti reclamantului 8,500 de euro în decontare totală și finală a cererii reclamantului în temeiul Convenției, costurilor și cheltuielilor incluse. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți (art. 39 din Convenție) și consideră că problema a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției art. 62 3 din Regulamentul Curții). În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție la acest caz ar trebui să fie întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 20030/03

by Nikola VUKOVIĆ

against Croatia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10

November 2005 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Ms

N.

Vajić

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

D.

Spielmann

,

Mr

S.E.

Jebens,

judges

,

and Mr

S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 30 May 2003,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Nikola Vuković, is a Croatian national who was born in 1942 and lives in Renens, Switzerland.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant has lived in Switzerland during the last 18 years. He is the owner of a house in Knin, where his mother lived until 1996.

By a decision of the Knin Municipality Housing Commission (

Stambena komisija Knin

) (“the Housing Commission”), on 18 April 1997 the applicant’s house was given for temporary use to P.S., a displaced person.

On 3 August 2000 the applicant filed a request for repossession of his property with the competent administrative authority.

On 30 October 2002 the Ministry of Public Works, Reconstruction and Construction (

Ministarstvo za javne radove, obnovu i graditeljstvo

) (“the Ministry”) quashed the Housing Committee’s decision of 18 April 1997, establishing the right of the applicant to repossess his house. In its decision, the Ministry also established that P.S. enjoyed a right to housing until his housing issue was adequately resolved. No date for P.S.’s eviction was set.

On 4 December 2002 the Ministry invited the applicant to contact its competent regional office in order to repossess his house and/or receive compensation for the prolonged inability to use it, in accordance with the relevant legislation.

On 14 March 2003 the applicant requested from the Ministry the repossession of his house and the reimbursement of the damage incurred.

On 6 August 2003 the Ministry made an offer for a settlement according to which the State was to pay damages to the applicant. It appears that the applicant declined the offer as unsatisfactory.

On 15 April 2004 the applicant repossessed his house.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that he is unable to repossess his house.

THE LAW

On 19 July 2005 the applicant informed the Court that the parties had reached a settlement whereby he waived any further claims against Croatia in respect of the facts of the present application.

By letter of 12 September 2005 the Government informed the Court that they accepted the proposal for a friendly settlement and that the Government would pay the applicant 8,500 euros in full and final settlement of the applicant’s claim under the Convention, costs and expenses included.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties (Article 39 of the Convention) and considers that the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention Rule 62

§

3 of the Rules of Court). Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention to the case should be discontinued and the case struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29

§

3 of the Convention;

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President